1986, Muscat sau Cupa Europei ?

Pentru cei din generatia mea, 1986 e anul care va ramane intotdeauna inscris in memorie prin evenimentul cuceririi Cupei Campionilor. Totusi, judecand prin prisma catorva vinuri baute de curand, 1986 pare sa fi fost si un an bun pentru vin.

Trebuie sa spun de la bun inceput ca m-am ferit intotdeauna de categoria vinurilor romanesti vechi, asa zise “de colectie”. In primul rand, pentru ca sufera de viciul oricarui vin vechi: nu poti sa stii in ce conditii au fost depozitate, iar sansele de a gasi vinuri cu defecte sunt foarte mari. Apoi, ele au o problema de fabricatie. Vinurile de colectie, menite sa stea in crama 20 si 30 de ani sunt vinuri facute in acest scop de la bun inceput. Vinurile romanesti au ajuns prin puterea hazardului la varste venerabile si au putut fi invechite gratie cantitatilor mari de zahar pe care le contin. Asadar, sunt in marea lor majoritate, vinuri dulci.

Si totusi, in ciuda acestor consideratii mai incerc, din cand in cand, cate un astfel de elixir. Muscat Ottonel 1986 de la Murfatlar e un vin neasteptat de bine conservat. Iti surade voluptos din pahar cu luciri aurii, superbe. Are aromele tipice ale vinului dulce invechit, miere si nuca, iar in gust, notele iodate sunt sustinute si de un rest de aciditate.

Dar oare de ce ne plac atat de tare vinurile vechi ?

Desi principalul motiv pare sa fie raritatea acestor vinuri, si ratiunile sentimentale ale ritualului amintirilor, cei care au baut vinuri vechi foarte bune stiu ca, de fapt, incercam sa rechemam, mereu si mereu, acel moment fulgurant de armonie desavarsita.

Si cand e vorba de vinuri bune, cautarea devine dependenta…

12 Comments

Filed under vinuri rare, vinuri româneşti

12 Responses to 1986, Muscat sau Cupa Europei ?

  1. Hehe, Mona, mie imi spui? 🙂 Eu am devenit dependent de vinurile vechi tocmai datorita acelei armonii de care pomeneai. Bine, ce-i drept, hazardul joaca un rol important in aceasta cautare. Dar, pe de alta parte, stii cum se mai zice: norocul si-l mai face si omul. Cautarea trebuie sa fie rationala, sa alegi surse de incredere, sa stii cam in ce conditii se poate prezenta un vin vechi chiar si dintr-o poza, etc. Bineinteles, nimic nu e sigur pe lumea asta, dar aceasta cautare are ceva special in ea, ceva ce inca nu-mi pot explica concret. Cred ca are legatura si cu maturizarea persoanei care cauta. Gusturile se schimba si cauti altceva. Ceva autentic, armonios, elegant, lipsit de vulgul tineretii…Hai ca devin melancolic :))

    • vinuri povestite

      Ciprian, poate ca intr-un fel, cautarea e un ritual care te pregateste ca sa poti aprecia ceea ce urmeaza sa gasesti.Toate informatiile care se aduna, progresiv, participa la acel ceva special din fiecare vin descoperit.

  2. Dan

    Intr-adevar vinurile albe romanesti imbatranesc de obicei frumos…iar preturile sunt extrem de rezonabile in comparatie cu cele din afara (Tokay sa zicem, ca sa luam un exemplu mai apropiat). Cu rosiile insa e alta problema…care tine mai mult de hazard.

    • vinuri povestite

      Dan, imi place sa cred ca vinurile sunt ca oamenii. Imbatranesc frumos cei care aveau de la bun inceput acel potential. Dar pentru asta, trebuie multa munca in vie, respect pentru calitate si pasiune pentru vin. Hazardul vine abia dupa, si de obicei nu strica lucrurile frumos facute…

  3. joe

    Generatia mea mainile suuuus! Sunt curios cum e Bertani Amarone Classico din ’86…

    • vinuri povestite

      Amarone e un vin special, puternic in arome si culoare. Nu prea am experimentat acest tip de vin, cu exceptia catorva Masi-uri care se gasesc la noi pe piata, importate de Cramele Recas, dar, vorba unui bun prieten iubitor de amarone, ar putea fi gigantic !

  4. irina

    cred că ăsta e exact ce-ţi povesteam că am gustat de la socrii mei. O minunăţie, în ciuda riscului de diabet 🙂 .

    • vinuri povestite

      @irina
      Aha, initial ai zis ceva de o feteasca alba. Ceea ce m-a facut curioasa, caci ar fi fost interesant, dar in perioada respectiva muscatul si tamaioasa erau vinurile vinificate in dulce.

  5. Răzvan

    @joe:

    E demențial! Am gustat la Valpolicella Bertani din ’88 și ’94 și au fost superbe. Spuneau oamenii ăia că, spre deosebire de Bordeaux, vinurile din Veneto, de regulă, ies fantastic în anii cu soț. Deci, dacă-l ai, savurează-l după ce în prealabil l-ai lăsat să respire la decantor maximum o oră! Nu recomand, nici măcar la Amarone, care-i un vin deosebit de extractiv și puternic alcoolizat, decantare mai îndelungată, dacă vinul a trecut de 20 de ani, pentru că în caz contrar riști să te surprindă la primul nas niște note reductive… dar gustul rămâne de poveste 🙂

  6. joe

    Nu-l am, daca-l vreau ma costa vreo 470 de lei. Asta la Amarone Classico. Ce-i ala decantor?

    • vinuri povestite

      @joe
      As zice ca merita. Cam tot atata dai ca sa cumperi la noi, un 2003, Masi, Amarone Valpolicella Classico.
      Decantorul e un recipient din sticla in care se toarna vinurile (pentru aerare sau decantare) inainte de servire. Anumite tipuri de vinuri rosii, dar si albe !!, au nevoie de acest tratament pentru a putea fi degustate la nivelul lor optim, altfel ai dat degeaba banii pe ele. Mi-am propus sa scriu ceva despre asta intr-un articol viitor…

  7. joe

    de-abia astept atunci 🙂

Leave a Reply