Monthly Archives: July 2012

Ce ştim şi ce credem despre vin

Lumea vinului de la noi s-a îmbogăţit şi în acest an cu bloguri, magazine on-line şi proiecte inovatoare. După multă aşteptare avem şi un studiu despre cine sunt consumatorii de vin şi care sunt ritualurile lor asociate cu vinul. Astăzi, shortCUT Research a lansat primul studiul calitativ despre cultura, consumul şi percepția vinului în segmentul 25 – 45 de ani intitulat “Vinosfera clasei de mijloc”.

Pentru că am participat activ la acest proiect, răspunzând întrebărilor puse de shortCUT Research, am avut ocazia să citesc o parte din acest studiu deosebit de util celor care au în proiect campanii de comunicare în domeniul vinului.

Metodologia folosită a presupus interviuri cu oameni cu meserii cât mai diferite, ale căror cunoştiinţe despre vin au fost evaluate printr-un set de întrebări, observaţii în comerț şi Horeca, interviuri cu cei care prezintă vinurile publicului într-o formă sau alta (Marius Tudosiei – Băcănia Veche, Ileana Văduva – La Chambre), observaţii şi discuţii informale în baruri şi restaurante și studii de specialitate deja efectuate pe această temă, în România şi în străinătate.

Studiul pornește de la o analiză socio-demografică şi psihografică a publicului țintă.  Este cercetată în profunzime aprecierea subiectivă a locului pe care îl ocupă vinul în viaţa acestor oameni și modul în care se diferenţiază de celelalte băuturi. De asemenea, studiul explorează cum decurge consumul în oraş şi în mediul privat, pe ce canale se face achiziţia, ce ritualuri sunt asociate cu vinul şi care e frecvenţa consumului.

Din cuprinsul studiului: Descrierea targetului, Locul vinului în inima segmentului studiat, Cum arată consumul, Harta vinurilor, Construirea relaţiei cu vinul, Mâncare şi vin, Recomandări pentru marketing.

Pentru că doar cunoscând consumatorul se pot crea strategii de piaţă relevante, shortCUT research a compilat şi un modul despre piaţă şi strategie care poate fi achiziţionat separat. El a fost alcătuit prin desk research şi completat cu observații strategice. La acest modul a contribuit Vilma Minor, specialist în comunicare şi strategie, cu o experienţă solidă în toate categoriile de produse. Ea face o analiză comparativă a marketingului de vin faţă de cel de bere, discută o segmentare a pieţei şi face recomandări de acțiuni punctuale. Forma completă a acestui studiu se poate comanda la adresa http://www.theshortcut.ro/vinosfera/

Leave a Comment

Filed under ştiri cu şi despre vin

Mediterana, mai aproape

În ceea ce mă priveşte, cea mai enervantă problemă a Bucureştiului e aşezarea lui geografică neinspirată, în secetoasa câmpie, departe de orice posibile atracţii de week-end. Oriîncotro ai vrea să mergi, două zile abia îţi ajung pentru a pleca şi a te întoarce la Bucureşti. Oricum ai socoti, drumul iese întotdeauna prea lung, destinaţiile sunt foarte puţine.

@ Doron

În lipsa unor drumuri mai bune, odată cu intrarea în UE, am descoperit alternativa evadării către sud. Deşi nu e mai frumoasă decât România, Bulgaria îţi oferă şansa nesperată de a pătrunde într-un alt timp. E o ţară plină de pace, cu oameni lipsiţi de aroganţă, cu trafic putin şi cu sate care nu stau în calea şoselelor. La prima vedere, ai zice chiar că e o ţară nelocuită destinată bolnavilor de nervi. La două ore şi jumătate de mers cu maşina de la Bucureşti, se află unul dintr oraşele mele favorite, Veliko Târnovo.

@ Doron

Probabil unul dintre cele mai frumoase oraşe ale Bulgariei, Veliko e un loc special, care asemeni unui vin bun, te surprinde cu senzaţii compozite.

@Doron

@Doron

Dacă îl priveşti scăldat în soarele verii, printre pisicile tolănite în unghere răcoroase pare un îndepărtat oraş al Mediteranei, când îl vizitezi printre autumnale picături de ploaie te învăluie cu aerul placid şi melancolic al unui târg, asemeni Câmpulungului din vremurile bune.

@Doron

@Doron

@Doron

Cetatea medievală a fraţilor Asan s-a transformat într-un oraş meşteşugăresc, de mici comercianţi, al cărui farmec stă tocmai în faptul de a-şi fi păstrat dimensiunile miniaturale, în ciuda perioadei comuniste care a mai presărat ici-colo câte un hotel urât, din beton. E locul perfect în care să-ţi petreci un week-end, fără grabă, delectându-te cu senzaţia că eşti aproape şi în acelaşi timp, departe de casă.

@Doron

@Doron

Unde să bei şi să mănânci bine la Veliko ?

Dacă sunteţi dintre cei care încearcă mereu mâncăruri cu specific local, găsiţi barul studenţilor din Veliko Tarnovo, un fel de Club A ( în poza de mai sus). Preferata mea e tocăniţa, uşor picantă, de pipote, inimi şi burtă. Dacă vă doriţi feluri de mâncare internaţionale şi meniu în engleză, încercaţi la Hadji Nikoli, chiar pe strada comercială, un complex arhitectonic în stilul Renaşterii târzii, restaurat în ultimii doi ani. Au o oferta de vinuri foarte bună. La desert, intraţi vis-a-vis în cofetăria Stratilat. E un local ideal şi pentru cafeaua de la mic-ul dejun. Preparatul preferat: dovlecei prăjiţi umpluţi cu brânză cu mărar şi nuci, un deliciu al Şeherezadei…

8 Comments

Filed under jurnal de călătorie

Fetele şi vinul

Preferinţele pentru anumite vinuri au resorturi tot atât de tainice ca şi alchimia care se naşte între privitor şi tabloul favorit. Există ceva în acel tablou sau în acel vin, care provoacă o trăire care îţi aparţine poate, numai ţie, şi care face ca vinurile să devină memorabile.

Am o afecţiune deosebită pentru Clos des Nines, în primul rând, pentru că îmi evocă atmosfera specială a degustărilor bucureştene de la La Chambre, atunci când m-a cotropit pentru prima dată cu aromele persistente ale Mediteranei: ulei de măsline şi rozmarin sălbatic, dar şi pentru că am avut ocazia să aflu povestea lui, în acest an, la ProWein, chiar de la Isabelle Mangeart, cea care îl produce. Domeniul Clos des Nines a apărut în 2002, din dorinţa Isabellei de a-şi schimba profesia şi viaţa, o hotărâre pentru care nu toţi avem curajul necesar. “Nines” înseamnă fete în dialectul locului (langue d’Oc), vinurile fiind dedicate celor 3 fete ale sale. Acest vin e chiar “une historie des femmes” cu o tainică putere de seducţie. În plus, căutând pe urmele lui Isabelle am aflat că, în 2009, viticultoarele din Langudoc au înfiinţat o asociaţie prin care să-şi promoveze vinurile, numită vinifilles: “adeptes du plasir et de la richesse de leur métier, belles, rebelles, actives, gourmandes, sympas, sociables et dynamiques”.

Clos des Nines O3, 2005, e un vin de excepţie, (din 80% – 100% syrah, în functie de an), un vin voluptos, amplu, greu ca o draperie de catifea şi cu o evoluţie impresionantă la pahar. Peste aromele iniţiale de ulei de măsline, fructe şi baligă, se suprapun ascuţite note vegetale de licorice şi rozmarin sălbatic, ca, după un timp, din adâncuri, să-şi facă loc spre gura paharului suave tonuri de ciocolată. Gustul este puternic, marcat de fructe roşii, mure şi rozmarin sălbatic, iar postgustul lung, lasă o delicoasă impresie de ciocolată cu lapte şi cipsuri de cafea, topită în ulei de măsline. Pe măsură ce se aerează, vinul evoluează permanent, tonurile ierboase şi de ciocolată se succed, se suprapun şi se topesc în cele fructoase, şi tot degustănd, pe măsură ce orele trec, realizezi cu surprindere că sticla s-a golit.

Îmi place să cred că ceea ce rămâne în urma unui vin bun e senzaţia, trăirea şi nu fişă tehnică a vinului, intensitatea emoţiei e cea care se imprimă în memorie, iar cea mai pură formă de selecţie, e, până la urmă, memoria emoţională, singura instanţă care poate aşeza cu precizie sticlele golite pe raftul vieţii tale.

9 Comments

Filed under vinuri povestite şi recomandate