Monthly Archives: October 2014

La Fille à Papa

Aseară la Casa Doina, S.E.R.V.E a sărbătorit 20 de ani, semn că iată vinul românesc își face încet încet o istorie și că, în curând, nu vom mai putea să ne mulțumim să spunem că „suntem la început”. Ca omagiu adus fondatorului S.E.R.V.E, contele Guy Tyrel de Poix, a fost lansat un nou vin – Cuvée Guy de Poix, 100 % Fetească neagră, culeasă probabil târziu, în rodnica toamnă 2011, dintr-o singură parcelă, din vârf de deal. Vinul este un asamblaj din vinuri de fetească neagră nebaricată și baricată, perioade diferite, 8 și 12 luni.

guy

Feteasca neagră e un fel de Fata Morgana a României, soiul nostru național, mai mult potențial decât real. Mulți pasionați de vin, după ce au gustat câteva vinuri au decis să investească în ea, mulți străini au venit după ea și au rămas pe la noi, devenind mai iubitori de fetească chiar decât românii. Cu toate astea, nu avem prea multe exemple reușite de fetească, cu atât mai mult cu cât multe din vinurile de pe piață sunt cupaje în care feteasca se află în diferite proporții în amestec cu merlot sau cabernet.

În cei cinci ani de blog, care iată s-au scurs deja, am băut câteva fetești foarte bune și ceva mai multe mai puțin reușite, și totuși, dacă e ceva important de spus despre acest soi de strugure, cred că investigația ar trebui să pornescă de la numele său. Nu vi se pare fascinant că românii au ales să-și boteze strugurii cu nume de fată ? Și să nu fie nici o legătură între acest nume și caracteristicile acestui strugure ?

Pe măsură ce încerc noi vinuri din fetească neagră încep să-l înțeleg pe acel vinificator hâtru din vechime care i-a dat acest nume. Pentru mine, feteasca nu e atât de deosebită prin aromă – acea celebră prună uscată pe care începem să o căutăm toți ca apucații de îndată ce se deschide o sticlă – pe cât e de specială în textură, în carnație. Feteasca e voluptate gustativă, e un vin catifelat și cărnos, ca un păr bogat și negru pe un obraz rumen de fată. Mulți vinificatori spun că feteștii nu îi priește baricarea excesivă tocmai pentru că ea machiază în exces prospețimea naturală a acestui obraz. Și mai cred că nu ar trebui să ne gândim la feteasca neagră ca la un vin sfios, feciorelnic și suav, din contră, este expresivă ca syrah-ul, picantă, răsfățată și capricioasă. Feteasca este fata tatei.

Cu ocazia Galei S.E.R.V.E 20 de ani, m-am bucurat de prietenii din lumea vinului și de atmosferă, dar mai ales am fost încântată să găsesc în acest Cuvée Guy de Poix, toate caracteristicile feteștii așa cum am întrezărit-o eu. Contele ar fi fost mândru de ea.

2 Comments

Filed under soiuri de strugure, vinuri româneşti

De pe Saar la București

„Vinul trebuie să cadă într-un stomac plin și să se ridice din nou sub forma discursului”, susținea abatele Gilbey în cartea lui Roger Scruton, „Beau deci exist” și, din punctul meu de vedere există câteva tipuri de vinuri menite să producă limbuție, chiar și celui mai taciturn dintre băutori. Desigur, vinul în sine, oricât ar fi de bun, nu poate să suplinească, lipsa de idee a partenerului său uman, dar dintre toate vinurile lumii, rieslingul îmi pare vinul cel mai propice discursului.

von o

Deși rieslingurile de la von Othegraven sunt printre favoritele mele, nu am apucat să povestesc despre ele. Unul din motive a fost și faptul că nu am făcut poze în vizita noastră în crama de pe Saar. Crama este proprietatea unei vedete din Germania și am fost rugați să nu facem poze în sala de degustare. Așa că fără poze, am tot băut în tăcere aceste vinuri cu mineralitate accentuată, pietroase parcă și cu aciditate mare – Saar produce unele dintre cele mai acide vinuri ale zonei Mosel-Saar-Ruwer – pe care bătrânețea le înveșmântează cu dulceața mierii și cu parfum de lychee și de iasomie.

doggy

Păstrez, totuși o singură poză facută la von Othegraven, înainte să aflăm despre interdicția fotografică. Acest câine de la intrare mi-a făcut nostalgic cu ochiul aducându-mi aminte de suporturile de tacâmuri folosite în copilăria mea la mesele ceremonioase de Crăciun și de Paște. În copilărie, motivele lor animaliere mă intrigau, în aceeasi măsură în care mă fascina bogăția conversațiilor bunicilor și mătusilor care irupeau parcă din irealitate. Și în mod foarte ciudat, această călătorie în Mosel despre care am tot scris, mi-a oferit multiple ocazii de a evoca amintiri din copilărie, mult mai multe decât m-aș fi așteptat eu de la o Germanie pe care o imaginăm adesea – nu știu de ce- mult mai modernă, înveșmântată în oțel și sticlă.

3voni

De atunci încoace degust rieslingul din Mosel cu aceeași plăcere de a fi surprinsă de inepuizabila complexitate aromatică a acestui vin, ca și pe vremea meselor festive din copilărie când așteptam cu încântare felurile de mâncare favorite. Iar în cazul von Othegraven, aciditatea mare a zonei Saar susține în perfect echilibru cantități însemnate de zaharuri capabile să se disimuleze într-un vin, chiar și după 20 de ani, cu miros și gust limpede, proaspăt și radios ca o amintire din copilărie.

Leave a Comment

Filed under în imperiul bunicilor, Riesling din lumea largă

Culesul roadei la Purcari

Când am acceptat invitația de a vizita podgoria Purcari nu credeam că o să mă plimb prin vie dis de dimineața ca să văd cum soarele ridică ceața de pe malurile Nistrului, dar mai ales nu mă așteptam să găsesc aici un wine resort occidental, cu spațiu de cazare, teren de tenis și lebede.

Chateau Purcari

Nistru în vale

saperavi

viile

Nu credeam nici că domnul Victor Bostan, CEO Purcari și Bostavan o să ne aștepte dis de dimineață cu taraf de lăutari, plăcinte și coniac, ca să ne arate personal viile și ca să gustăm împreună din soiurile de struguri pe care nu le găsim pe la noi – saperavi și rară neagră.

rară neagră

saperavi

frunză de rară neagră

Domnul Bostan prezentând premiile

Pentru mine, plăcintele moldovenești, taraful de lăutari, coniacul Bardar și strugurii gustați în vie – pinot gris, rară neagră și saperavi- sunt detaliile de care o să-mi aduc aminte cu cea mai mare plăcere. De altfel, la un moment dat am încercat un sentiment straniu de spațiu familiar și m-am crezut la Cetate cu Mircea Dinescu, domnul Bostan semănându-i foarte tare prin gestică, prezență și plăcerea evidentă de a primi oaspeți, lucru care nu poate fi învățat -helas- la nici o facultate de management.

echipa Purcari

fredom blend

Motivul vizitiei noastre la Purcari a fost lansarea unui nou vin – Fredoom blend, 2011. Asamblaj de vinuri provenind din bastardo (soi din Ucraina), rară neagră (soi din Moldova) și saperavi (soi din Georgia), acest vin s-a dorit a fi un manifest, un gest de susținere pentru teritoriile desprinse din U.R.S.S care își afirmă independența. Într-un fel, am văzut în el, mai mult decât un toast pentru libertate. Privind în jur în această Moldovă – atât de familiară mie și totuși diferită – m-am gândit că acest cupaj demonstrează într-un fel cât se poate de practic că identitatea nu se exprimă prin respingerea diferențelor, ci prin integrarea lor.

simpatica echipa a Ucrainei

simpatica echipa a Ucrainei

fetele la start

Vizitarea domeniului Purcari, a îmbrăcat forma unui concurs între echipe de bloggeri din Moldova, Ucraina și România, care au trecut prin toate etapele vinului, de la culegerea strugurilor, producerea mustului, vizitarea cramei și a pivnițelor, etichetare și ambalare, până la toasturi, cântece și degustarea vinului. A fost încă o ocazie de a constata cât de puțini participativi sunt românii la jocurile de echipă, și cât de greu se pornesc. Iar când se pornesc, vorba lui Coșbuc, sunt greu de oprit. Așa că ne-am luat revanșa sâmbătă noaptea la concertul Zdob și Zdub cu câte hore or fi încăput într-o oră și jumătate de recital.

în cramă

sala baricurilor

vinoteca

vinuri de colecție

Viile de la Purcari sunt plantate în cea mai mare parte în 2004, iar solul este argilos. În ceea ce privește vinurile, cel mai important mi s-a părut faptul că au un stil unitar, sunt bine definte și sunt toate de calitate (adică nu două cupaje excepționale și restul chifle). Pornind de la ideea că întotdeauna apreciezi mai mult ce nu ai acasă, mi-au plăcut în special, rara neagră și chardonnay-ul.

vinurile

Chardonnay-ul 2012, baricat 6 luni, este onctuos, dar și sec și crocant în același timp. La 28 de lei la hypermarket în România, e din punctul meu de vedere, un vin reușit. L-am și cumpărat și băut la întoarcerea în România, pentru întărirea primei impresii.

vechea etichetă

vechea etichetă

Cupajele – Alb de Purcari 2012, Roșu de Purcari 2010 și Negru de Purcari 2010 – sunt vinuri complexe, de gastronomie. Au fost mult mai expresive la masă împreună cu mâncarea și necesită aerare înainte de servire. Pe gustul meu este mai degrabă Roșu de Purcari, un cupaj mai auster, în stil bordolez, de cabernet, malbec și merlot, care mi s-a părut cel mai bun de băut acum dintre cele trei. Dacă, însă ar trebui să le punctez, Negru de Purcari, cu al său saperavi, ar câștiga, printr-un plus de personalitate.

Per ansamblu, întregul eveniment a respirat bună-dispoziție și profesionalism. Echipa de la Purcari mi-a lăsat impresia unor oameni pasionați de ceea ce fac, cu care îți face plăcere să stai alături și la distracție și la muncă. Bravo lor!

P.S: Mai multe despre eveniment puteți citi pe blogul lui George și al lui Dan

10 Comments

Filed under degustări, călătorii la crame

Ce știu despre Chișinău

Am fost uimită să observ reacția celor din jur atunci când le-am povestit despre planurile mele de călătorie în Republica Moldova. Deși nu mai e o zonă de conflict, acest teritoriu și-a păstrat, pe nedrept, în mintea noastră aura exotică de no man’s land. De altfel, în drum spre Chișinău, mi-am adus aminte de câteva discuții legate de situația din Ucraina pe care le-am avut de curând cu prietenii, germani sau englezi, expați din București. În primul rând, am constatat că aproape toți sunt filoruși, argumentele lor fiind în principal de natură economică. Într-una din aceste discuții unul dintre prietenii mei români a tranșat situația aliniind paharele de pe masă: Asta e România, a zis el, plasând în centrul mesei un pahar din care sclipea un sauvignon blanc îmbietor. Aici e Rusia, a spus el, plasând celălalt pahar în dreapta lui, și aici e Germania, a spus așezând celălalt pahar în stânga. Eu înspre ce credeți că mă uit ?

După cele aproape patru zile petrecute în Basarabia, cred că, noi românii, în elanul nostru către Occident, ar trebui să ne uităm și mai ales să vizităm măcar o dată Republica Moldova. Dar pentru că specialitatea mea e vinul și nu geopolitica, o să povestesc cum a fost sărbătoarea vinului la Chișinău și ce am reușit să aflu la o primă privire despre oamenii de aici.

la chisinau

piata mare din Chisinau

expozanti

moldova

mâncare stradală

În primul rând, e o sensibilă diferență de cultură culinară între România și Moldova. Din păcate pentru mine care trăiesc în București, ea este în favoarea Moldovei. Tot ce am văzut și am gustat- de la măncarea stradală la cea din restaurant- arăta incredibil de bine și era servit fără bâlbâială. Desigur la acest lucru contribuie mult faptul că ingredientele sunt proaspete, produse local, iar rețetele culinare au beneficiat de o îndelungată fierbere în creuzetul tuturor etniilor. Pe de altă parte însă, pe cât de ridicat e nivelul culinar, pe atât de scăzută este puterea de cumpărare. Se trăiește greu la Chișinău, oamenii nu sunt prea înstăriți, iar piața vinului este una dintre cele mai aprig concurențiale din câte am văzut. Poate că ăsta este și motivul pentru care vinul nu este un moft la modă, ci un produs tratat cu mare seriozitate pentru că el reprezintă pentru Moldova pâinea cea de toate zilele. Acesta a fost contextul în care s-a desfășurat ziua vinului la Chișinău.

culinare

fredom blend

mereni

moldova11

cimislia

M-am bucurat să văd că din banii publici se poate organiza un festival cu profesionalism și că intrarea fiind liberă, el s-a adresat tuturor, chiar și celor care nu își puteau permite să cumpere o sticlă de vin. Mi-aș dori să văd așa ceva și la București. Mi-a plăcut și cât de bine pusă la punct era oferta de turism oenologic a cramelor din Moldova. Din incinta târgului se organizau excursii de o zi, contra cost, către Mileștii Mici, Purcari și Cricova. În ceea ce privește vinul din Moldova, mi s-a părut că a evoluat – față de ce am văzut și gustat acum doi ani la București – atât la aspectul de prezentare, design, etichetă, cât și în ceea ce privește calitatea vinului.

gitana

mezalimpe

concert zdob și zdub

realitatea

la revedere moldova

La singurul stand din cele 40 unde nu am reușit să mă înțeleg cu limba română, am avut parte de o mică surpriză. Auzindu-mă discutând în engleză, un bătrânel din rândul celor care așteptau să-și umple paharele, m-a întrebat de unde sunt. Din România, am spus. M-a privit surprins și mi-a spus în română: Din România? Și vă place vinul? Da, am făcut eu semn din cap. M-a luat de mână, emoționat, și mi-a spus: cel mai bun vin din România e în Moldova. Puteam eu oare să-l contrazic?

7 Comments

Filed under jurnal de călătorie