Monthly Archives: November 2014

Vinca Major

Degustarea din luna octombrie, organizată de Institutul Cultural Maghiar din București, ne-a oferit ocazia de a cunoaște o nouă cramă din România. Botezată după numele latinesc al brebenocului, floare care crește în pădurile din zona Carastelec, Crama Vinca este, din punctul meu de vedere, cel mai surprinzător debut al anului 2014 în piața vinului de la noi.

vinca

Înainte chiar de a gusta vinurile, mi s-a părut foarte interesant faptul că acționarul majoritar de la Vinca este Abația Sf. Martin din Pannonhalma, cea mai veche mânăstire benedictină din Ungaria și al doilea cel mai mare teritoriu abațial după Monte Cassino.

Zona Carastelec este cunoscută pentru vinurile cu aciditate ridicată, foarte potrivite pentru producerea vinurilor spumante, iar investiția de la Vinca – 25 de hectare dispuse în formă de amfiteatru cu expunere vestică – a fost, la început, coordonată de către oenologul Tibor Gál, unul dintre cei mai cunoscuți vinificatori din Ungaria, care a devenit celebru după ce vinul făcut de el, Ornellaia 1998, a fost votat vinul anului de către Wine Spectator.

Am degustat:

Friza 2013

Feteasca Regală 2013

Alb 2013

Sophia 2013

Rosé 2013

Pinot noir

Per ansamblu, vinurile au fost curat lucrate, plăcute și sprințare, adică cu aciditate mare. Ca și în cazul zonei Beltiug, dacă vreți să vedeți cu adevărat ce înseamnă aciditatea vinului, vă invit să degustați vinurile de la Vinca.

Mi-au plăcut în mod deosebit,  Vinca alb 2013 – asamblaj de vinuri din trei soiuri de struguri, un vin cu aromele tipice ale chardonnay-ului , rotund și crocant – și  Vinca rosé 2013- din pinot noir – un vin mineral, lejer, elegant, cu arome suave și aciditate bună – în stilul rosé-ului de la Liliac sau a celui din Negru de Drăgășani 2013 al lui Oliver Bauer.

Nici vinul petillant, demi-sec (15 grame de zahăr la litru),  din fetească regală, nu a fost deloc rău, iar dacă cei de la Vinca se țin în continuare de treabă – și se ocupă un pic și de design-ul etichetelor- cred că o să auzim din ce în ce mai des despre ei.

4 Comments

Filed under vinuri româneşti

Brave New World

Cu excepția târgului Prowein, foarte rar am ocazia să particip la degustări comparative cu vinuri din colțuri îndepăratate ale lumii ca America de Sud sau Noua Zeelandă și, ce-i drept, nu regret deloc tête à tête-ul meu confortabil cu bătrâna Europă a vinurilor. Europa înseamnă acasă, un peisaj familiar pe care îl am în sânge și îmi place să îl regăsesc în vin. Uneori mă întreb însă, dacă nu le fac o nedreptate vinurilor chiliene sau argentiniene, evaluându-le fără să fi văzut vreodată zăpezile de pe Aconcagua și fără să fi auzit vreodată murmurul vulcanului adormit.

vinedo chadwick

Și poate nu m-aș fi gândit vreodată la asta, dacă nu aș fi avut ocazia să particip la degustarea organizată de Halewood, la restaurantul Noblesse, cu vinuri chiliene celebre din portofoliu propriu: Concha y Toro – verticală de Don Melchor – 2007, 2008 și 2009 și Errazuriz – Don Maximiano 2008, Seña 2010, KAI 2010 și Viñedo Chadwick 2008. A fost un regal al cabernetului sauvignon , monovarietal sau în asamblaje cu carmenere, malbec, petit verdot sau merlot.

concha

În ceea ce mă privește, vinurile in care cabernetul e majoritar- ca Don Melchor  (97% cabernet sauvignon și 3% cabernet franc) și Viñedo Chadwick (97 % cabernet sauvignon și 3% merlot) mi-au plăcut mai mult decât cupajele pe bază de Carmenere – Seña și KAI – mult mai aromate, mai complexe și mai lucrate. Deși mă așteptam ca cele trei vinuri Don Melchor să fie foarte asemănătoare între ele, am avut surpriza plăcută să constat că au fost destul de diferite. Don Melchor 2009 corpolent și  mai cărnos, cu arome de fructe confiate, eucalipt și cafea, exprima destul de bine un an de recoltă cald, în tmp ce Don Melchor 2007 sobru și reținut, se apropia de profilul aromatic clasic al unui vin de Bordeaux. Iar Don Melchor 2008 mi s-a părut cel mai bine realizat, desăvârșit echilibrat între fructozitatea impetuoasă și aciditatea foarte bună. De altfel, ca omagiu adus subiectivității gusturilor, părerile au fost echitabil împărțite între cele 3 vinuri, din cei 9 comeseni, trei au preferat Don Melchor 2009, trei Don Melchor 2008 și trei Don Melchor 2007.

Vinului din Lumea Nouă i se reproșază adesea caracterul comercial, dublat de lipsa de istorie, de panaș, de acea poveste care dă valoare unui terroir. Sunt mai tot timpul definite ca vinuri care se adresează direct consumatorilor, iar fructozitatea lor debordantă pare menită să ducă cu zăhărelul pe calea vinului generațiile băutoare de Coca-Cola. Deși orice băutor pasionat de vin intuiește la un moment dat că vinul e o afacere de familie, că el se face câteodată și că se bea cel mai adesea, în familie, ne păcălim cu dorința noastră de a crede că vinul poate ajunge vreodată o băutură universală, de discotecă.

Imi place să cred că marile vinuri chiliene – ca și șampania – trebuie servite la aniversări, pentru că ele sunt o expresie a exuberanței și a veseliei, o imagine a bogăției cromatice și a paradisului de arome pe care l-a descoperit Columb în Hispaniola.

1 Comment

Filed under degustări, călătorii la crame