Avem şi viognier la noi în România!

Unul dintre subiectele mai rar discutate pe blogurile de vin este şi acela al avalanşei replantărilor cu soiuri internaţionale, în detrimentul soiurilor tradiţionale, mare parte dintre ele, distruse în perioada comunistă. Întreţinerea viei este etapa cea mai scumpă din economia activităţii de vinificaţie, direct proporţională cu numărul anilor în care via a stat, poate, în paragină. Acesta e şi unul dintre motivele pentru care s-a recurs la replantare, pe bani europeni nerambursabili, a unor soiuri neobişnuite pentru arealul României. Dar ca să nu cădem în şarmanta nostalgie a soiurilor tradiţionale româneşti, poate ar fi interesant să menţionăm că pe la 1900 a mai avut loc în România o etapă de replantări şi reconvertiri de soiuri care a stârnit atunci vajnice controverse, o parte din ecourile acestea au fost înregistrate în revista satirică “Furnica”. Nimic nou sub soare!

În aceeaşi măsură în care m-au atras soiurile tradiţionale româneşti, m-au interesat şi cele proaspăt aclimatizate în România: shiraz, viognier, riesling de Rhin, etc. Mi s-a părut întotdeauna o mare provocare să încerci să faci vin din soiuri internaţionale devenite cunoscute datorită viticultorilor din zonele de origine franţuzeşti, aşa că am dat curs cu mare curiozitate invitaţiei Domeniilor Halewood la lansarea noilor vinuri destinate HoReCa.

halewoodwines

Am degustat Rhea Viognier 2011, Theia Chardonnay 2011, Neptunus Shiraz 2011, Hyperion Adrian Vignard Fetească neagră 2010, şi Hyperion Chairman’s Reserve Cabernet Sauvignon 2008. Per ansamblu, vinurile au o expresivitate tipică stilului Lumii Noi, cu arome intense, tributare maturării în baric, corp voluptos şi cam mult alcool (14%- 14,5%). Atât Rhea Viognier cât şi Neptunus Shiraz mi s-au părut două vinuri promiţătoare şi cu o bună tipicitate de soi.

Rhea Viognier, 2011, provine din regiunea Dealu Mare, din zona numită Viile Scurta, atestată documentar ca zonă plantată cu vie încă din secolul al XVI-lea. Lorena Deaconu, oenologul Halewood ne-a spus că structura geologică – calcarul de sediment din roca mamă – imprimă vinului caracteristici deosebite, care l-ar putea califica drept vin de terroir.  Recolta 2011 provine din cel de-al şaptelea an al viei, iar 5% din vin a fost maturat în baricuri noi de stejar. Aromele de vanilie se îmbină fericit cu cele de piersică şi mango. Vinul e echilibrat, cu aciditate bună şi trebuie savurat asemeni chardonnay-ului la 10- 12 grade, din pahare mari.

Neptunus Shiraz 2011, provine din plantaţiile de viţă de vie ale Domeniilor Halewood aflate în zona Murfatlarului. Climatul însorit şi solul calcaros s-au dovedit prielnice soiului. Vinul are o tipicitate de invidiat, cu minunate arome de piper negru şi roşu, cimbru şi eucalipt. Influenţa lemnului e discretă (doar 15% a fost maturat în baric), vinul e mătăsos şi suculent şi va câştiga prin îmbătrânire la sticlă.

Spre finalul serii, am discutat cu câţiva din cei prezenţi despre soiurile internaţionale, soiurile tradiţionale şi lipsa identităţii acestora din urmă. Am auzit şi opinii potrivit cărora feteasca neagră e un soi care n-ar avea potenţial în România. E drept că nu se face primăvară cu două vinuri bune, dar eu sunt dispusă să mai aştept feteasca. Încă mai aştept şi mai cred…

2 Comments

Filed under ştiri cu şi despre vin

2 Responses to Avem şi viognier la noi în România!

  1. Andreea

    Buna,

    Eu am descoperit blogul tau de curand, imi place foarte mult si imi pare rau de comentariile la post-uri de mai de mult, dar as mai vorbi de Feteasca…
    Eu am auzit opinii potrivit carora daca vrem sa devenim cunoscuti in Europa cu vinurile, ar trebui sa incercam cu feteasca, asa cum au facut italienii cu chianti, Chile cu carmenere…
    Dupa ce am baut o feteasca neagra de la Basilescu (asa am descoperit soiul) am vrut sa mai bem si altele (nu suna foarte bine 🙂 ), pentru a ne da seama de diferentele fata de soiurile “consacrate international”.
    Acuma, din ce am auzit, aroma traditionala ar trebui sa fie de prune din acelea afumate, si am simtit-o doar la un singur vin, si anume la primul.
    Sunt eu consumator mai neavizat, dar as vrea sa stiu ce fetesti negre la noi au tipicitate de soi, cum am aflat ca se numeste 🙂
    SI oricum, daca vrem vreodata sa exportam feteasca, ma gandesc ca ar trebui sa se poata distinge vinul de cel facut din alte soiuri.
    Numai de bine.

    • Mona

      Draga Andreea, iti multumesc pentru cuvintele frumoase.
      Cu feteasca lucrurile sunt destul de complicate, pentru ca nu exista o traditie inregistrata care sa certifice ca acest soi s-ar vinifica intr-un anume fel si fiecare producator il face cum considera mai bine, baricat sau in amestec cu merlot etc. E greu sa vorbesti despre tipicitate de soi cand ai zece sticle pe care scrie feteasca, dar nici una nu seamana cu alta.
      Dupa fetestile pe care le-am baut eu, as putea sa-ti spun ca vinul din acest soi e ceva mai parfumat, mai suav si cu mai putin tanin, decat soiurile consacrate international – merlot sasu cabernet sauvignon.
      Cat despre export, in momentul de fata vinul romanesc de calitate are un pret mult prea mare pentru a fi atractiv. Cel putin asa mi-au spus negociantii de vin cu care am avut ocazia sa stau de vorba la targul de vin de la Dusseldorf.

Leave a Reply