Băutură şi cultură

Adesea, când se întâmplă să văd la câte o terasă vaşnici băutori de vin amestecat cu cola, mă gândesc că în ciuda modelor din lumea vinului, obiceiurile moştenite au o imensă inerţie şi că drumul către cunoaşterea vinului presupune mai ales efort individual. Şi, până la urmă e normal să fie aşa, căci vinul are o istorie lungă de practici guvernate de tot felul de mode şi tendinţe, generate, în primul rând, de necesităţile fiecărei epoci. Şi inevitabil, gustul oricărui om e tributar culturii şi practicilor timpului său.

Cartea sociologului francez, Jean-Robert Pitte, « Le désir du vin à la conquête du monde », mi s-a părut deosebit de interesantă din punctul de vedere al istoriei câtorva tabuuri care circulă astăzi în lumea vinului:

Vinul îndoit cu apă

Vinurile de pe vremea grecilor şi romanilor aveau o concentraţie alcoolică de 8-9 grade şi se serveau amestecate cu apă, caldă sau rece, în proporţie de cel putin 1 la 1, sau chiar mai mult, (sugestivă din acest punct de vedere mi se pare şi expresia românească “a îndoi vinul”). Sciţii, perşii, galii şi alte neamuri germanice beau vinul “pur”, ceea ce în ochii romanilor era un gest deosebit de vulgar. “(…) vinul e amestecat cu apă, aşa cum e obiceiul între oamenii civilizaţi. Doar beţivii şi barbarii beau vinul pur, şi asta îi face violenţi” (pag 67)

Din contră, astăzi, ne scandalizăm la fel de tare în faţa barbariei de a bea vinul spriţ. Francezii, însă, au cunoscut o lungă practică a vinului amestecat cu apă, obicei care, probabil că nu a dispărut nici în ziua de azi. Thierry Manoncourt, proprietarul domeniului Château Figeac, povestea că mama lui îşi bea Figeac-ul amestecat cu apă ! (pag 82)

Vinul cu aditivi

Grecii şi romanii nu cunoşteau calităţile antiseptice şi de conservare ale sulfului. Pentru a aromatiza şi conserva vinul ei foloseau apă de mare, sare, miere, măghiran, pelin, ţelină, schinduf şi mai ales, răşină. Toţi aceşti aditivi aveau ca rezultat camuflarea gustului intrinsec al vinului, aşa cum se întămplă azi cu utilizarea excesivă a lemnului (pag 83). De altfel, atât vinul pelin cât şi retsina s-au păstrat în uzul curent de zi cu zi, până în ziua de azi.

Statistici, China versus Franţa

Şi o informaţie interesantă despre consumul de vin la nivel global. Media consumului de vin pe cap de locuitor a scăzut progresiv în Franţa: 135 litri în 1965, 120 litri în 1970, 90 in 1980 şi un pic peste 50 în 2007 (pag 271).

În schimb, în Japonia, consumul de vin pe cap de locuitor a crescut de 20 de ori în ultimul sfert de secol. Datele anului 2005, arată un consum mediu pe cap de locuitor de 2 litri de vin pe an, în Japonia şi de 1 litru în China (pag 267).

P.S Un mic detaliu pentru care această carte chiar merită citită: potrivit lui Jean-Robert Pitte, măsurile care au sporit nemulţumirea parizienilor şi au declanşat scânteia Revoluţiei Franceze au fost creşterea preţului vinului şi a accizelor. Sympa, ne c’est pas ?

14 Comments

Filed under cărti despre vin

14 Responses to Băutură şi cultură

  1. Alinax

    La noi e in jur de 20 de l, dupa INSSE. Din 2009 a scazut de la 22 de l la 18 l. Ar fi un calcul interesant cati litri bea fiecare. Daca sa zicem ca bei 3 sticle pe luna, de dragul exercitiului, rezulta ca mai mult sau mai putin bei 36 de litri. Cei care beau 120 de litri pe an, bagau o sticla la 3 zile. Ce ziceti?

    • vinuri povestite

      Din cate stiu eu, in secolul trecut, francezii beau mai mult vin decat apa. O sticla la 3 zile = 2 sticle pe saptamana, nu-i mare lucru.
      Consumul meu nu se regaseste in medie 🙂

  2. berbecutio

    Tare mi-e teama ca aia 4 litri au disparut doar din ochii celor care numara impozite.

    • vinuri povestite

      Luand in calcul si productia de vin artizanal din Romania, probabil ca media pe cap de locuitor e ceva mai mare…

  3. Deopotrivă, consumul nostru nu se regăseşte nici pe departe în consumul mediu!
    Dar nu vreau să scandalizăm. Nici să ne trădăm: ca beţivi…
    Pentru unii vinul este aliment, şi întăritor!
    Nu intru-n detalii.
    Dar cred cu tărie ca cel puţin China va avea un consum mai mare, în anii ce vin.

    p.s. mai povesteşte-ne din cartea lui Jean-Robert Pitte.

    • vinuri povestite

      Vladimir, mai sunt cateva povesti foarte interesante in cartea lui Pitte, printre care si istoria brandului Chateauneuf-du-Pape.

  4. Mona, mi-ai deschis apetitul şi mai şi…

    • vinuri povestite

      Buna Adriana, iti multumesc pentru comentariu.
      Discutia e lunga…
      Da, gustul se educa, dar nu trebuie sa uitam ca vinul e o pasiune care presupune in primul rand, disponibilitate financiara.

  5. Adriana

    Buna ziua si scuze pentru raspunsul cam…tardiv!
    Asa este! Ca in orice domeniu, daca vorbim de pretentia pasiunii, atunci discutam de disponibilitate financiara. Dar, cred eu, deja ne adresam aici “connesuer-ilor! :-))
    In acelasi timp, nu cred ca trebuie exclus consumatorul diurn. Cred ca pe segmentul asta trebuie muncit mai mult ca, si acesta sa fie scos din obisnuinta vinului prost dar mult! Pana sa ajunga sa cunoasca vinul de top( pe care, eventual, si-l permite in cantitati mici) trebuie sa cunoasca diferenta dintre gustul vinului bun si posirca. Avem destui producatori care au vin de calitate si la preturi accesibile oricui.
    Parerea mea si nu spun ca e cea mai buna: decat sa se cumpere in fiecare zi 1 sticla de vin de 5 lei, (Dumnezeu stie din ce facut) mai bine cumpara o sticla de 10-15 lei si o bea in doua zile. Dar, trebuie sa stie ca exista si acest vin! Si sa vrea !
    Scuze pentru lunga dizertatie! 🙂

  6. Zoli

    Bună seara tuturor!
    Am doar 2 observații: va dura mult până chinezii vor îmbunătăți semnificativ consumul de vin, deoarece ei au o problemă fiziologică cu alcoolul. După 2 pahare s-au îmbătat, și se poate chiar mai rău.
    Decât vin la sticlă de 10-15 lei (puține sunt de calitate la prețul acesta) mai bine vin vărsat dintr-un loc de încredere la 7 lei/litru. Pentru bănățeni recomand Recaș, Wine Princess și Elite.

    • vinuri povestite

      Buna Zoli, sunt de acceasi parere cu tine in ceea ce priveste vinul imbuteliat la 10-15 lei. De altfel, consider ca asta e cea mai mare problema a vinului romanesc. Abia in momentul in care vom avea vin ok, imbuteliat si comercializat la pretul de 2- 3 euro, se va insanatosi piata vinului romanesc.
      Cat despre chinezi, e o problema de statistica. La cat de multi sunt, oricat de putin ar bea, statistica va arata cresteri de oridinul zecilor 🙂

  7. sarabul

    salut Mona,
    am cautat ceva informatii despre vinul pelin si am gasit materialul tau.
    INTERESANT!
    am o mica intrebare la care te rog sa-mi raspunzi (daca ai timp)
    este vorba despre vinul baut de greci si romani. acei 8-9 grade erau celsius,fahreheit,kelvin,centesimale,sexagesimale, ca care va sa zica, eu nu citesc carti in limba franceza in timp ce beau vin “cu cola” ???

    • Mona

      Salut. Este vorba despre grade alcoolice, (adica procentele de alcool din volumul unui lichid). Faptul ca ei il amestecau cu apa facea vinul mai putin alcoolic, dar in acelasi timp vinurile din acele vremuri nu erau atat de bogate in alcool ca cele de azi, care pot avea si 15% -17% alcool. Se spune ca aceasta schimbare s-ar datora conditiilor climatice…

Leave a Reply