Bunurile vietii

Usa podului scartaie. Simti in nari aroma dulce-acrisoara de boia si de fum. Suncile pudrate de lumina difuza care se strecoara prin lucarna te imbie. Mijesti ochii, intinzi mana si…te trezesti salivand cu regret. Am visat aievea acest vis din podul casei bunicilor, cu sunculite si carnati lasati la uscat, la intalnirea cu un Château La Gaffelière, 1978.

Degustarea CellarTales din noiembrie, organizata de Raluca si Oliver Bauer, a fost un festival al vinurilor mari de Bordeaux, al elegantei si inefabilului, in atmosfera speciala a restaurantului La Mandragora.

Am degustat 9 crus classés bordoleze, un riesling si 2 vinuri total necunoscute mie, alaturi de preparatele culinare ale lui Paul Peter Kopij.

pate de vanat cu fistic, piure de pastarnac cu mar, dulceata de trandafir cu piper si spuma de ciuperci

Flight I

1990 Chardonnay-Bründlmayer Kamptal

1997 Rosserto Manzone Piemont

Chardonnay-ul austriac, baricat, m-a suprins printr-un nas de vin rosu invechit, dar si prin faptul ca, la nivel gustativ nu am simtit deloc prezenta baricului. Vinul a fost expresiv cu arome de miere de salcam, tei, fistic si speculoos, cu aciditate buna si finish frumos cu note untoase si de ceai. E, fara indoiala, cel mai bun Chardonnay pe care l-am baut vreodata.

1997 Rosserto Manzone e un vin alb special, produs din strugurii Rossese Bianco de un mic producator din zona Langhe (Piemont). Familia Giovani Manzone detine din 1925, 8 hecatre de vie si produce vinuri nefiltrate din soiuri locale. Acest Rosserto se deschide spectaculos cu arome de cereale in miere, coniac, caramel si unt, dublat de note gustative de nuci caramelizate si senzatii mentolate. Postgustul foarte lung.

terina de fois gras si carpaccio marinat in vin rosu

Flight II

1981 Grand cru classé, Château La Lagune, Haut-Médoc

Din pacate, acest vin a avut defect de dop si a fost schimbat cu un Cabernet Sauvignon 2003 de la Prince Stirbey, un vin echilibrat care l-a inlocuit cu succes pe mult mai celebrul Château La Lagune. In plus, a mers de minune cu felul principal, friptura de cerb in sos de rata, cartofi dauphine cu migdale, piure de conopida afumata, varza rosie cu nuci caramelizate si foitaj cu dulceata de gutui.

friptura de cerb in sos de rata, cartofi dauphine cu migdale, piure de conopida afumata, varza rosie cu nuci caramelizate si foitaj cu dulceata de gutui

Nu stiu cum se face dar, din anul destul de arid 2003, am baut, in acest an, cateva vinuri romanesti bune (Syrah Nachbil 2003, Chateau Domenii Ceptura 2003, Cabernet Sauvignon Stirbey 2003, Cuvee Charlotte 2003).

Flight III

1983 Grand cru classé, Château de Fieuzal, Graves

1983 Grand cru classé, Château Batailley, Pauillac

In timp ce Fieuzal isi cam pierduse puterea si avea bine cunoscutul gust metalic al vinurilor care mor, Batailley s-a dovedit un Pauillac clasic, barbatesc, aflat intr-o forma olfactiva de zile mari. Nu imi aduc aminte sa mai fi putut identifica vreodata atat de multe arome dintr-un foc: piele, tutun, fum, ciuperci, frunze tomnatece, pamant, ciocolata si menta. Bun vin !

Flight IV- Ah, si iata-ne in Margaux !

1985 Grand cru classé, Château Prieuré-Lichine, Margaux

1995 Grand cru classé, Château Prieuré-Lichine, Margaux

Diferenta de 10 ani mare cat un secol: 1985, o placere: nas frumos de piele, pamant si cafea topindu-se intr-o dulceata de mure care se ridica din adancuri. Un gust intens si proaspat, delicat si elegant. Din punctul meu de vedere, cel mai bun vin rosu al serii. 1995 foarte crud cu aroma ierboasa de salvie si gust de boabe crude de cafea. Mai are ani buni in fata.

Flight V

1978 Grand cru classé, Château Smith Haut-Lafitte, Graves

1978 Grand cru classé Château La Gaffelière, Saint-Emilion

Ca de obicei, dezamagirile sunt provocate de numele celebre. Château Smith Haut-Lafitte mi s-a parut  greoi, cu aciditate scazuta si arome muribunde de fructe confiate. In schimb, La Gaffelière m-a incantat cu arome pregnante de sunca, fum si cafea, cu tanini vii si aciditate buna.

Flight VI- La final, Saint-Julien, din doi ani excelenti in Bordeaux, 1970 si 1975.

1970 2-ème cru classé ,Château Léoville-Las-Cases, Saint-Julien

1975 2-ème cru classé, Château Léoville-Las-Cases, Saint-Julien.

Vinurile mi s-au parut destul de asemanatoare in expresia aromatica foarte eleganta (piele, trufe, tutun, cafea), dar Château Léoville-Las-Cases 1975 a fost mai echilibrat si mai bogat, cu note de gem de macese si de dovleac copt ingemanate intr-un postgust foarte viu.

Flight VII

Momentul special al serii a fost insa, discutia cu Paul Peter Kopij, le Chef de la Mandragora, acompaniata de 2007 riesling auslese “Graacher Himmelreich“ Cardinal Cusanus Stiftswein si parfait de rozmarin. Ascultandu-l povestind cu atat pasiune despre meseria lui, m-am convins inca o data ca mancarea si vinurile se fac pentru prieteni, ca sa fie traite cu prietenii. Nimic nu valoreaza toate aceste bunatati daca nu sunt scaldate in starea de gratie pe care numai niste oameni “capabili sa glumeasca inteligent” o presara asupra clipei. Ei sunt bunurile vietii.

6 Comments

Filed under drinking in good company

6 Responses to Bunurile vietii

  1. irina

    Mă amuză cât de pregnante sunt modele de mâncare în câte un an. Aproape toate meniurile din pozele de la Mandragora sună şi arată exact ca în restaurantele moţate de pe aici 🙂 . (ba dacă mai pui şi televizorul pe un Master chef, te-ai lămurit 🙂 ).

    • vinuri povestite

      Da, exista un model globalizant in gastronomie, asa cum exista si in stilul de vinificare. Sunt in momentul asta pe piata, un purcoi de vinuri fara personalitate, care seamana intre ele, si care ar trebui sa placa si unui roman si unui chinez. Din cand in cand, mai apare si cate un nebun cu 2 hectare de vie care face dupa gustul lui.
      Revenind la Mandragora, chef-ul lor neamt are ceva din stofa acelor nebuni vizionari si asta mi-a placut mai mult decat mancarea din farfurie.

  2. Cat de rau imi pare ca nu am putut participa 🙁 Doar pt Las Cases as fi venit si intr-un picior 🙂

Leave a Reply