Culesul roadei la Purcari

Când am acceptat invitația de a vizita podgoria Purcari nu credeam că o să mă plimb prin vie dis de dimineața ca să văd cum soarele ridică ceața de pe malurile Nistrului, dar mai ales nu mă așteptam să găsesc aici un wine resort occidental, cu spațiu de cazare, teren de tenis și lebede.

Chateau Purcari

Nistru în vale

saperavi

viile

Nu credeam nici că domnul Victor Bostan, CEO Purcari și Bostavan o să ne aștepte dis de dimineață cu taraf de lăutari, plăcinte și coniac, ca să ne arate personal viile și ca să gustăm împreună din soiurile de struguri pe care nu le găsim pe la noi – saperavi și rară neagră.

rară neagră

saperavi

frunză de rară neagră

Domnul Bostan prezentând premiile

Pentru mine, plăcintele moldovenești, taraful de lăutari, coniacul Bardar și strugurii gustați în vie – pinot gris, rară neagră și saperavi- sunt detaliile de care o să-mi aduc aminte cu cea mai mare plăcere. De altfel, la un moment dat am încercat un sentiment straniu de spațiu familiar și m-am crezut la Cetate cu Mircea Dinescu, domnul Bostan semănându-i foarte tare prin gestică, prezență și plăcerea evidentă de a primi oaspeți, lucru care nu poate fi învățat -helas- la nici o facultate de management.

echipa Purcari

fredom blend

Motivul vizitiei noastre la Purcari a fost lansarea unui nou vin – Fredoom blend, 2011. Asamblaj de vinuri provenind din bastardo (soi din Ucraina), rară neagră (soi din Moldova) și saperavi (soi din Georgia), acest vin s-a dorit a fi un manifest, un gest de susținere pentru teritoriile desprinse din U.R.S.S care își afirmă independența. Într-un fel, am văzut în el, mai mult decât un toast pentru libertate. Privind în jur în această Moldovă – atât de familiară mie și totuși diferită – m-am gândit că acest cupaj demonstrează într-un fel cât se poate de practic că identitatea nu se exprimă prin respingerea diferențelor, ci prin integrarea lor.

simpatica echipa a Ucrainei

simpatica echipa a Ucrainei

fetele la start

Vizitarea domeniului Purcari, a îmbrăcat forma unui concurs între echipe de bloggeri din Moldova, Ucraina și România, care au trecut prin toate etapele vinului, de la culegerea strugurilor, producerea mustului, vizitarea cramei și a pivnițelor, etichetare și ambalare, până la toasturi, cântece și degustarea vinului. A fost încă o ocazie de a constata cât de puțini participativi sunt românii la jocurile de echipă, și cât de greu se pornesc. Iar când se pornesc, vorba lui Coșbuc, sunt greu de oprit. Așa că ne-am luat revanșa sâmbătă noaptea la concertul Zdob și Zdub cu câte hore or fi încăput într-o oră și jumătate de recital.

în cramă

sala baricurilor

vinoteca

vinuri de colecție

Viile de la Purcari sunt plantate în cea mai mare parte în 2004, iar solul este argilos. În ceea ce privește vinurile, cel mai important mi s-a părut faptul că au un stil unitar, sunt bine definte și sunt toate de calitate (adică nu două cupaje excepționale și restul chifle). Pornind de la ideea că întotdeauna apreciezi mai mult ce nu ai acasă, mi-au plăcut în special, rara neagră și chardonnay-ul.

vinurile

Chardonnay-ul 2012, baricat 6 luni, este onctuos, dar și sec și crocant în același timp. La 28 de lei la hypermarket în România, e din punctul meu de vedere, un vin reușit. L-am și cumpărat și băut la întoarcerea în România, pentru întărirea primei impresii.

vechea etichetă

vechea etichetă

Cupajele – Alb de Purcari 2012, Roșu de Purcari 2010 și Negru de Purcari 2010 – sunt vinuri complexe, de gastronomie. Au fost mult mai expresive la masă împreună cu mâncarea și necesită aerare înainte de servire. Pe gustul meu este mai degrabă Roșu de Purcari, un cupaj mai auster, în stil bordolez, de cabernet, malbec și merlot, care mi s-a părut cel mai bun de băut acum dintre cele trei. Dacă, însă ar trebui să le punctez, Negru de Purcari, cu al său saperavi, ar câștiga, printr-un plus de personalitate.

Per ansamblu, întregul eveniment a respirat bună-dispoziție și profesionalism. Echipa de la Purcari mi-a lăsat impresia unor oameni pasionați de ceea ce fac, cu care îți face plăcere să stai alături și la distracție și la muncă. Bravo lor!

P.S: Mai multe despre eveniment puteți citi pe blogul lui George și al lui Dan

10 Comments

Filed under degustări, călătorii la crame

10 Responses to Culesul roadei la Purcari

  1. Cristian. E.

    Te-am vazut in ie taranesca, iti sta bine si te invidiez de posibilitatea de a vizita crama…)); Vad ca de CH toata lumea a vorbit de bine asa ca o sa-l caut si eu prin supermarket…

  2. Paul Fulea

    Buna ziua,
    Exista pareri avizate ca Rara Neagra este, de fapt, Babeasca Neagra.
    Pozele postate de Dvs nu infirma acest lucru – am observat, insa, un colorit foarte uniform al boabelor.
    Ce parere aveti despre acest aspect?

    Cu stima,
    Paul Fulea

    • Mona

      Bună ziua, la Purcari ni s-a spus că Rara neagră este verișoară cu Băbeasca neagră. După ce am gustat strugurele- cel din fotografie, asemănările mi s-au părut evidente. Vinul în schimb, pare diferit, dar asta ține și de modul de vinificare. Pe de altă parte, strugurele din fotografie era rămas în vie după recoltare, era foarte copt. Eu sunt doar pasionată de vinuri, nu și specialist, dar Janics Robinson spune că Rara Neagră este, de fapt, Babească Neagră.

      • În fond, moldovenii îşi manifestă orgoliul exclusivităţii, spunînd Rara Neagră, pentru că chiar dacă ar fi şi acelaşi lucru cu Băbeasca Neagră – tot un soi rar rămîne! Iar Janics Roninson o fi un savant de “cabinet”, şi nu a ajuns încă în Moldova transpruteană…

        • Mona

          Pai să știi Vladimir, că și Băbeasca neagră e un soi din ce în ce mai rar pe la noi… În orice caz, îmi place mult numele de rară neagră, dat unui strugure așa rotofei 🙂
          Janics a scos de curând o carte despre soiurile de struguri, în care face o afirmație care a stârnit valuri pe la noi, și anume că Feteasca Neagră e un soi originar din Rep. Moldova. Eu am presupus că e vorba de o confuzie legată de faptul că între timp sunt două Moldove, iar pe vremea feteștii era doar una. Căutarea originii strugurilor, pare un sport destul de complicat după ce atâtă vreme istoria s-a certat cu geografia. Și mi se pare o glumiță felul în care se încearcă încărcarea strugurilor cu naționalitate…

  3. Dar din cupajul “Freedom Blend” ai apucat să deguşti? Este, după toate evidenţele, un produs cu circulaţie foarte limitată!

    • Mona

      Da, am gustat freedom blendul, e un vin ok, dar la târg era proaspăt îmbuteliat, și după mine, mai are nevoie măcar de 6 luni de stat în sticlă, ca să îi pot face o evaluare onestă. Am luat o sticlă pe care o să o deschid anul viitor. Am înteles că va fi și în România, în prețul de 30 – 35 lei.

      • Păi, la preţul ăsta va sta alături de suratele de la Purcari, care la supermarket se găsesc anume la preţurile astea…Cabernet-ul de la ei mi-a produs o impresie excelentă!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.