În vie

De sărbători, câteva versuri mai puțin cunoscute ale poetului preferat al adolescenței mele, Vasile Voiculescu

“Când soarele coboară, din ceruri stând să iasă,

Tu urci cu ele în față, spre via neculeasă,

Așa că multă vreme îl mai zărești pe coamă

Rostogolit acolo, o fabuloasă poamă

Căzută fără veste pe dealul viei tale,

Și-n asfințitul umed ce stăruie pe cale

Un plop aproape negru în seara asta gravă

Își nalță foișorul de frunze-n vânt și slavă

În vârfu-i peste via sinistră stând de pază,

A poposit o clipă cea de pe urmă rază,

Lingând ușor cu limba de aur sumbra turlă…

Alăturea pândarul, bănuitor, în surlă

Încarcă-n sârg sâneața, gătindu-se de noapte.

Un miros lung de putred, de teasc, de foi răscoapte

s-amestecă cu greaua muțenie din vie.

Trei linuri mari așteaptă-n cramă, trei sicrie,

Și-n spaima ne-înțeleasă sclipesc lângă perete

Cosoare-ncovoiate cu aripi de erete,

În timp ce-n largul hrubei ce gurile-și deschide

Un șir de buți și-antale cer alte Danaide…

Și noaptea care vine trudită de departe

Aduce ca o veste năpraznică de moarte,

Tomnaticilor struguri spunându-le înțelesul,

Că mâine-n zori începe, cu chiote, culesul…

vie veche de sauvignon blanc

Tu ai să stai la umbră, pe iarba otăvită,

Sub nucul cu ceardacuri de frunză-n gălbenită,

Privind cum, smuls din coardă, prunc dolofan ciorchinul

Abia acum începe viața, -ntâi cu chinul

Numai călcat de soartă dă vinul și puterea

S-ar mucezi stafidă, de n-ar veni durerea.

Dar, grijuliu dând roate și-nconjurând fâneața

Îi fulgeră din spate pândarului sâneața

Și-ai să te vezi deodată în tunetul sâneții

Sărind să furi ciorchinii din viile vieții

În clipa când, la pândă, ochindu-te străjerii

Ți-au ciururit prin suflet alicele durerii.”

Leave a Comment

Filed under poeții vinului

Leave a Reply