La intoarcerea din vacanta, m-am delectat cu o vizita virtuala in Médoc. Putina lume stie ca zona viticola din Bordeaux nu a fost dintotdeauna atat de celebra si ca a traversat vremuri tulburi: revolutia franceza, filoxera, razboaiele mondiale si o perioada de recolte mediocre in anii 60 – 70. Se spune ca in 1951, toti proprietarii de domenii din Médoc traiau din cu totul alte meserii, iar vinul era destinat prietenilor si consumului propriu. Vinurile de Bordeaux isi incep ascensiunea pe piata in anii 80, cand americanii incep sa fie interesati sa le cumpere. O evolutie care se accentueaza in 2000, cand aceste vinuri incep sa fie privite, asemeni operelor de arta, ca niste plasamente financiare.
« Crus Classés du Médoc, le long de la route des Châteaux » e o carte pe care orice iubitor de vin si-ar fi dorit s-o scrie. Dupa trei ani de documentare in Médoc, doi pasionati de vin, un grafician (Pierre le Hong) si un blogger (Éric Bernardin), scriu 200 de pagini care ilustreaza doar 4 kilometri de drum – celebrul D2 – de-a lungul caruia se afla unele dintre cele mai cunoscute podgorii din lume, din zonele cu apelatiuni de origine controlata Margaux, Saint-Julien, Pauillac si Saint-Estèphe, domenii clasate in 1855 – Première, second, troisième, quatrième si cinquième Grand Cru Classé.
Chiar daca nu-si propune in mod declarat, cartea e puternic centrata pe ideea ca vinul e expresia locului care il da nastere. Inainte de a porni catre fiecare podgorie in parte, avem sansa de a citi o istorie geologica a zonei Médoc, care expilca modul in care s-au format actualele terase ale raurilor Garonne si Gironde. Autorii acestui capitol sunt doi geologi, profesori la Universitatea din Bordeaux– Pierre Becheler si Jean-Pierre Tastet.
Asadar, abordarea porneste in primul rand de la terroir si incearca sa demonstreze prin descrierea amanuntita a degustarilor parcelare, din fiecare podgorie, aportul pe care structura geologica diferita o aduce vinului, dar si faptul ca fiecarui soi de strugure ii convine, pentru a ajunge usor la maturitate an de an, un anume tip de structura a solului, iar distributia soiurilor de struguri pe parcele trebuie sa tina cont de acest lucru.
Deosebit de interesante sunt si istoria fiecarui domeniu, detaliile arhitecturale ale cladirilor, etapele tehnologice prin care se produce vinul in fiecare podgorie, dar si schema de asamblare a soiurilor de struguri, diferita de la un domeniu la altul, si care in functie de recolta fiecarui an variaza intr-un procent de 1-10%. Interesant de remarcat ca in Médoc, toti producatorii clasati Cru Classé prezentati in aceasta carte produc vinuri (asamblaje) cu baza de cabernet sauvignon (45- 75%) si aport variabil de merlot si/sau cabernet franc, petit verdot si malbec. Un singur domeniu din cele 20 prezentate – Château Lascombes, prefera un asamblaj in care predomina merlot-ul (50 % merlot, 45% cabernet sauvignon si 5% petit verdot).
M-am intrebat mereu, in ce masura o carte despre podgorii, deosebit de utila unui pasionat de vin, poate sa fie si bine documentata, dar si scrisa intr-un stil care sa nu plictiseasca. Éric Bernardin a avut ideea de a prezenta aspecte diferite din fiecare podgorie si a avut sansa de a sta de vorba cu oameni pasionati de vin, ale caror ganduri dau viata cartii. Fabulos e interviu cu Anthony Barton – proprietarul domeniului Château Léoville –Barton, un exemplu unic de continuitate in Médoc (din 1826, cand a fost creat, timp de 184 de ani, domeniul a ramas in proprietatea familiei).
Cartea a aparut in librariile din Franta la sfarsitul anului trecut si costa cat o sticla de vin bun, 40 de euro…
PS. Blogul lui Éric Bernardin il puteti citi aici . Merita, cu atat mai mult cu cat, Éric e si un bucatar talentat.
Si “vizavi” de Medoc, in Cotes de Blaye, Cotes du Bourg si Fronsac este o zona la fel de spectaculoasa, incarcata de traditii, cu un terroir deosebit si vinuri bune, poate putin eclipsata de lipsa unor chateau-uri care sa atraga atentia.
Oricum, frumoasa povestea Medoc-ului, vad ca si Hugh Johnson i-a dat girul…
Pai, Mihai, am putea sa scriem noi o carte despre zona asta, nu ? 🙂
bine ai revenit din vacanta si multumim pentru un tur minunat!
Draga Florina, multmesc pentru delicateturile de cititor fidel.
Anthony Barton in sine este fabulos 😀
poti sa-mi spui care e diferenta dintre asamblaj si cupaj?sau e acelasi lucru?
Exista o diferenta. La francezi, cupaj desemneaza un amestec de soiuri/vinuri care nu sunt circumscrise aceluiasi AOC (apelatiune de origine controlata) si ca urmare vinul rezultat va fi inferior unui asamblaj care presupune un amestec de soiuri/vinuri din acelasi AOC, adica numai din soiuri autorizate pentru regiunea in cauza. In Romania, unde nu se face aceasta diferentiere, se foloseste doar termenul cupaj.