Tag Archives: Bordeaux

Bordeaux – ca într-un film cu Alain Delon

Din când în când, mi se face poftă să beau un Bordeaux matur, așa cum mi se face dor să revăd un film polițist cu Alain Delon. Într-unul dintre ultimile filme pe care le-am revăzut îmi amintesc de o scenă în care Alain Delon în rolul polițistului îi toarnă inculpatului încătușat un vin de Bordeaux într-un pahar de apă.

În Franța anilor 60- 70, veți descoperi în filmele perioadei, vinul nu se bea din pahare cu picior și nici nu se decantează. De fapt, am realizat cu ocazia degustării de Bordeaux-uri mature organizată de Ciprian Hareț că putem vorbi nu numai de impactul anului/climei asupra vinului, ci și de o anumită stilistică a perioadei în care a fost făcut. Vinul e un tovarăș  fidel al stilului nostru de viață, al aspirațiilor și gândurilor noastre, iar degustarea de Bordeaux-uri din zone diferite, mi-a trezit acestă idee anume că vinul ar putea fi subiectul excelent al unui studiu antropologic.

Am degustat: Domaine de Chevalier 1996 (Pessac-Léognan), Château Potensac 1990 (Médoc), Château La Lagune 1988 (Haut-Médoc), Château Laroque 1975 (Saint-Émilion), Château D’Issan 1970 (Margaux), Château Mouton Baron Philippe 1970 (Pauillac), Vieux Château Certan 1997 (Pomerol), Château Montrose 1994 (Saint-Estèphe), Château D’Arche 1999 (Sauterne).

În ceea ce mă privește, vinurile din anii 70 au fost regalul acestei degustări. Este drept că 1970 este recunoscut a fi un an bun în Bordeaux, dar e greu de crezut că după 45 de ani, un vin se mai poate exprima cu o prospețime ce poate pune în dificultate un vin cu 20 de ani mai tânăr. Și totuși așa a fost.

Cel mai bun vin al serii, Château D’Issan 1970, a avut o culoare intensă, strălucitoare și un parcurs gustativ atât de echilibrat încât vinul merita să fie contemplat mai degrabă ca o plăcere estetică. Abia acum am înțeles de ce zona Margaux este atât de apreciată de cunoscători.

Vinul meu preferat din Bordeaux rămâne însă, Château La Lagune, un vin senzual, cu un plus de carnație și de forță, pe care îl asemăn cu un hohot de râs zglobiu.

Dincolo de plăcerea de a surprinde nuanțe și diferențe subtile între vinuri făcute cu măiestrie, degustarea a fost un prilej de a pune față în față vinuri vechi de 20 – 26 de ani cu vinuri vechi de 40 – 46 ani, și ceea ce m-a surprins a fost constatarea că, deși vinurile de Bordeaux păstrează caracteristici unitare după care pot fi recunoscute chiar și în orb, există o evidentă diferență între vinurile făcute acum 40– 45 de ani și cele produse cu 20 de ani după ele. O diferență care ține și de tehnologia tot mai avansată, de normele în schimbare – vinurile din anii 70, de exemplu, au cantități mai mari de sulfiți-  dar cu siguranță și de viziunea fiecărei generații de oenologi asupra gustului unui vin bun.

Această viziune pare să se fi schimbat în ultimii 20- 30 de ani. Vinurile din anii 90, deși au beneficiat de tehnologie și de norme sanitare bine implementate, par mai facile, mai grăbite, mai făcute să placă. Este vinul martorul tăcut al schimbărilor profunde din viața noastră, al modului în care ne-am repoziționat valorile ? O întrebare la care cred că merită să reflectăm.

Leave a Comment

Filed under drinking in good company

Si totusi, Bordeaux

Ninge cu fulgi mari, si pe o vreme ca asta as vrea sa stau acasa, sa ma uit cum arde focul in soba si sa beau un pahar de vin rosu. E unul din acele momente din viata cand e placut sa fii conservator. M-am gandit sa sarbatoresc cu o sticla de Bordeaux, Saint-Emilion Grand Cru.

Oricat s-ar carcoti pe seama prea-scumpelor si ultra-celebrelor vinuri de Bordeaux, trebuie sa recunosc ca e placut, ca din cand in cand, sa te reintorci la clasici si sa amusinezi mestesugul cu care sunt facute aceste vinuri.

Château La Croix Cardinal 2006 e un vin somptuos, elegant, care necesita cel putin o ora de aerare. La deschidere te intampina cu arome de fructe de padure, ciocolata si condiment, ca apoi sa evolueze spre arome usor metalice, de pamant. Aceste arome finale impreuna cu corpul mediu al vinului, contureaza senzatia de eleganta, si chiar fara sa fie un vin foarte mare, te determina sa-ti reconsideri reperele…

2 Comments

Filed under vinuri povestite şi recomandate

Eu am votat pentru Merlot

Un fost sef si coleg de birou mi-a marturisit candva, ca el intotdeauna intoarce capul dupa femeile care poarta camasi albe si ca acest detaliu vestimentar i se pare deosebit de sexy. Pe moment, am ras si m-am gandit ca spune prostii, dar trecerea timpului m-a facut sa-i dau dreptate. E aproape imposibil ca o femeie sa nu arate bine atunci cand poarta o camasa alba. Nici un alt obiect vestimentar nu poate sa fie mai chic, mai simplu si mai complex in acelasi timp.

Ei, bine, printr-un ciudat exercitiu de asociere, de fiecare data cand vine vorba de Merlot, imi aduc aminte de povestea lui Stefan despre femeia cu camasa alba. Merlot-ul e un soi robust si aparent banal, dat fiind ca da rezultate bune oriunde este plantat. Alaturi de chardonnay, cabernet sauvignon si shiraz, face parte din soiurile asa-zis internationale, care sunt cultivate la scara larga, in toata lumea, dar, din pacate, nu beneficiaza si de renumele acestora din urma. In ciuda acestui fapt, in ultimii ani, mi se pare ca merlot-ul romanesc reuseste sa fie mult mai bun, un vin mult mai complex si mai balansat, decat soiurile considerate autohtone ca feteasca neagra, sau decat preferatul meu, pinot noir-ul. E doar o impresie de consumator, dar Merlot-ul pare vinul romanesc cel mai constant in calitate de la un an la altul.

Merlot-ul isi are originea in regiunea Bordeaux, si este principalul soi de strugure care se cultiva pe malul drept al raului Dordogne, la Saint Emilion si la Pomerol, si in estuarul Libournais langa Côtes de Bourg si Côtes de Blaye. Face parte din familia “carmenets”, fiind inrudit cu cabernet-urile si cu soiul carménère. Este citat pentru prima data in zona Libournais sub grafia “merlau”. Se presupune ca numele ii vine de la asocierea cu mierla (“Petit Merle”), dar nu se stie daca aceasta s-a produs datorita nuantei sale de culoare inchisa cu reflexe albastrui, moarate sau pentru ca mierlele atacau cu predilectie acest soi de strugure. Merlot-ul da un vin tandru si catifelat, suplu si de corpolenta medie, cu arome de fructe de padure (fragi, mure) sau de pruna, iar in regiunea Bordeaux, este folosit in amestec cu cabernet sauvignon-ul, pentru ca aduce acestui vin aspru si taninos, tandrete si complexitate. Unul dintre cele mai scumpe vinuri din lume, Chateau Petrus, Pomerol, e un cupaj de 95% merlot.

Incitata de povestea lui Cezar Ioan despre noul Merlot Rapsod Rotenberg 2008, m-am hotarat sa-l alatur unei inovatii gustative cu care am fost amenintata, snitele din burta de vita. Vinul are o culoare superba si arome de pruna, note vanilate si cacao. La gust, aproape ca mi-a amintit de magiunul fabulos pe care il facea strabunica mea, cu ceva nuante vanilate si lemn. Un vin catifelat si echilibrat, care m-a surprins in mod placut.

Bucatarul a fost de parere ca acest Merlot are doua caracteristici care il singularizeaza in peisajul vinului romanesc. Un foarte bun raport calitate-pret (17 lei in supermarket) si o eticheta deosebit de frumoasa. Eticheta mi-a amintit de enluminurile din vremea ducilor de Bourgogne si de povestile cu trubaduri si truveri din acelasi ev mediu francez. Spre marea mea incantare, firma Rotenberg se remarca prin constanta si perseverenta in domeniul alegerii designului de eticheta. Ambele etichete, si cea a Merlotului Menestrel din 2007 si cea a Merlotului Rapsod din 2008, au la baza si un concept, nu numai o realizare grafica deosebita. Mi-au placut si dopurile inscriptionate, care sunt, dupa parerea mea, semnul unui producator de vin care se respecta. Chapeau !

P.S. Photo by Doron

15 Comments

Filed under soiuri de strugure