Un fost sef si coleg de birou mi-a marturisit candva, ca el intotdeauna intoarce capul dupa femeile care poarta camasi albe si ca acest detaliu vestimentar i se pare deosebit de sexy. Pe moment, am ras si m-am gandit ca spune prostii, dar trecerea timpului m-a facut sa-i dau dreptate. E aproape imposibil ca o femeie sa nu arate bine atunci cand poarta o camasa alba. Nici un alt obiect vestimentar nu poate sa fie mai chic, mai simplu si mai complex in acelasi timp.
Ei, bine, printr-un ciudat exercitiu de asociere, de fiecare data cand vine vorba de Merlot, imi aduc aminte de povestea lui Stefan despre femeia cu camasa alba. Merlot-ul e un soi robust si aparent banal, dat fiind ca da rezultate bune oriunde este plantat. Alaturi de chardonnay, cabernet sauvignon si shiraz, face parte din soiurile asa-zis internationale, care sunt cultivate la scara larga, in toata lumea, dar, din pacate, nu beneficiaza si de renumele acestora din urma. In ciuda acestui fapt, in ultimii ani, mi se pare ca merlot-ul romanesc reuseste sa fie mult mai bun, un vin mult mai complex si mai balansat, decat soiurile considerate autohtone ca feteasca neagra, sau decat preferatul meu, pinot noir-ul. E doar o impresie de consumator, dar Merlot-ul pare vinul romanesc cel mai constant in calitate de la un an la altul.
Merlot-ul isi are originea in regiunea Bordeaux, si este principalul soi de strugure care se cultiva pe malul drept al raului Dordogne, la Saint Emilion si la Pomerol, si in estuarul Libournais langa Côtes de Bourg si Côtes de Blaye. Face parte din familia “carmenets”, fiind inrudit cu cabernet-urile si cu soiul carménère. Este citat pentru prima data in zona Libournais sub grafia “merlau”. Se presupune ca numele ii vine de la asocierea cu mierla (“Petit Merle”), dar nu se stie daca aceasta s-a produs datorita nuantei sale de culoare inchisa cu reflexe albastrui, moarate sau pentru ca mierlele atacau cu predilectie acest soi de strugure. Merlot-ul da un vin tandru si catifelat, suplu si de corpolenta medie, cu arome de fructe de padure (fragi, mure) sau de pruna, iar in regiunea Bordeaux, este folosit in amestec cu cabernet sauvignon-ul, pentru ca aduce acestui vin aspru si taninos, tandrete si complexitate. Unul dintre cele mai scumpe vinuri din lume, Chateau Petrus, Pomerol, e un cupaj de 95% merlot.
Incitata de povestea lui Cezar Ioan despre noul Merlot Rapsod Rotenberg 2008, m-am hotarat sa-l alatur unei inovatii gustative cu care am fost amenintata, snitele din burta de vita. Vinul are o culoare superba si arome de pruna, note vanilate si cacao. La gust, aproape ca mi-a amintit de magiunul fabulos pe care il facea strabunica mea, cu ceva nuante vanilate si lemn. Un vin catifelat si echilibrat, care m-a surprins in mod placut.
Bucatarul a fost de parere ca acest Merlot are doua caracteristici care il singularizeaza in peisajul vinului romanesc. Un foarte bun raport calitate-pret (17 lei in supermarket) si o eticheta deosebit de frumoasa. Eticheta mi-a amintit de enluminurile din vremea ducilor de Bourgogne si de povestile cu trubaduri si truveri din acelasi ev mediu francez. Spre marea mea incantare, firma Rotenberg se remarca prin constanta si perseverenta in domeniul alegerii designului de eticheta. Ambele etichete, si cea a Merlotului Menestrel din 2007 si cea a Merlotului Rapsod din 2008, au la baza si un concept, nu numai o realizare grafica deosebita. Mi-au placut si dopurile inscriptionate, care sunt, dupa parerea mea, semnul unui producator de vin care se respecta. Chapeau !
P.S. Photo by Doron
