Tag Archives: cramposie selectionata

Cine păstrează are…vinuri mai bune

Deși soiul românesc de strugure pe care îl prefer, atât pentru versatilitate cât și pentru profilul aromatic, este feteasca regală, crâmpoșia rămâne o sursă inepuizabilă de surprize, mai ales din punctul de vedere al calităților sale de vin de colecție. Am avut ocazia să gust de mai mult ori Crâmpoșie Selecționată din Drăgășani învechită la sticlă cinci și chiar nouă ani (Crâmposie Selectionată Stirbey 2003) și am fost plăcut surprinsă de echilibrul aromatic și finețea pe care acest vin considerat șprințar și frivol o capătă cu vârsta.

La început de an, ne-am delectat cu o sticlă de Crâmpoșie Selecționată Prince Stirbey 2017, alături de o supă de usturoi, o rețetă din Perigord.

Vinul se deschide cu arome discrete, florale, iar pe măsură ce se dezvoltă în pahar, apar aromele de prune albe și piersică și o notă ușor tostată de alună. Gustul este plin, echilibrat, păstrând aceleși arome de prune Mirabelle și alună, iar finalul este lung și suculent. Un vin echilibrat de o extraordinară finețe.

Este deosebit de interesant modul în care evoluează prin îmbătrânire crâmpoșia, căpătând corpolenţă, structură şi complexitate aromatică, dar păstrând aciditatea şi vioiciunea proprie soiului. Nu știu nici un alt soi românesc capabil de asemenea metamorfoze în beneficiul celui care are răbdare să îl păstreze, iar acest soi este cu atât mai surprinzător cu cât literatura de specialitate și folclorul îl consideră un soi umil care dă un vin de băut tânăr și eventual șpriț.

L-am băut cu plăcere, visând la sfârșitul pandemiei, la dealurile Drăgășaniului și la sărbătoarea de 1 mai la Stirbey la care Oliver Bauer să ne surprindă cu o degustare verticală de Crâmposie Selecționată.

2 Comments

Filed under din istoria vinului românesc, vinuri româneşti

Crâmpoşie ca în Mosel

Peisajul vinurilor româneşti s-a îmbogăţit în această lună cu o cramă nouă. Poate că pentru multă lume, nici crama şi nici oamenii nu sunt aşa de noi, dar vinurile sunt noutăţi pe piaţa românească. Vineri seara, la The London Street Atelier oenologul Oliver Bauer ne-a oferit sub semnatură proprie trei vinuri albe cu personalitate şi stilistică îndrazneaţă.

bauer-fata

Bauer. Sauvignonasse 2012 (11,5% alcool, 0,8 gr /litru zahăr rezidual)

În ceea ce mă priveşte, aşteptam de mult timp „un vin nemţesc” – – adică aciditate şi mineralitate-  pentru torida vară bucureşteană. În condiţiile climatice din România nici nu credeam că se mai poate face un vin care să nu-ţi dea în cap cu alcoolul şi care să poată însoţi taclaua zi de vară până-n seară fără să urmăreşti cu coada ochiului şirul paharelor băute. Ar mai fi de spus câte ceva despre acest soi, intensiv plantat atât în România, cât şi în Chile, şi des confundat cu soiul sauvignon blanc. Cel puţin acum încep să înţeleg de ce vinurile de la noi etichetate ca sauvignon blanc sunt atât de diferite între ele. Sauvignonasse sau sauvignon vert este un strugure de origine, se presupune italiană, numit Friulano în regiunea Friuli-Venezia Giulia şi care, spun specialiştii, nu ar avea nimic de-a face cu sauvignon blanc-ul. Şi, deşi îi zice sauvignon vert, mi se pare că nu are tocmai zvelteţea şi aromele vegetale ale sauvignon blanc-ului, ci aromele solare, coapte, de pară ale, aş zice, furmint-ului… Probabil, vinul-surpriză al serii.

bauer-dos

Bauer. Sauvignon blanc 2012 (13,5 % alcool, 1,8 gr/ litru zahăr rezidual )

Un sauvignon blanc tipic, cu arome de soc, cârcei şi flori de viţă, cu aciditate accentuată, corp zvelt şi finish lung. Un vin pe gustul meu, cu arome pure şi bine definite, fără eternele fructe exotice în exces care imprimă vinului o falsă suculenţă.

bauer

Bauer. Crâmpoşie 2012 (10,5 % alcool, 38 gr/litru zahăr rezidual)

Vinificat după reţeta rieslingului din Mosel, fermentaţie spontană oprită prin îngheţarea vinului şi rest de zahăr rezidual. Un experiment îndrăzneţ care sper să schimbe imaginea generală şi să demonstreze încă o dată bogăţia şi expresivitatea acestui soi de strugure. Sunt nerăbdătoare să văd cum va evolua acest vin de-a lungul timpului, pentru că se pretează la învechire.

Vinurile au fost însoţite de excelentele preparate ale lui Rachel de la The London Street Atelier care a conceput cate o asociere vin-mâncare pentru fiecare soi.

Leave a Comment

Filed under vinuri româneşti

Deschideţi şampania !

Îmi amintesc perfect şi acum prima mea zi de şcoală, dar nu datorită faptului că ar fi fost un moment important în viaţa mea, ci din cauză că a fost prima dată când am fost sculată la ora 6 şi acea senzaţie neplăcută e vie încă, în memorie. Din cauză că îmi plăcea să dorm mult, bunica m-a învăţat celebra poezioară menită să pregătească pentru viaţă copiii mai mari sau mai mici “În ţara lui mură-n gură”:

“În ţara lui mură-n gură, totul este pe măsură.

Când mă scol de dimineaţă, nu la 7 ci la 10 ,

vine-o tavă cu dulceaţă si-un pahar cu apă rece.

Şi dulceaţa zice ia-mă,

Şi paharul zice bea-mă.”

Acum, după atâţia ani, urăsc la fel de mult ca în prima zi de şcoală trezitul de dimineaţă, îmi place să mă răsfăţ dormind sâmbăta pănă târziu şi am înlocuit paharul cu apă cu unul de şampanie şi tava cu dulceaţă cu o preacinstită omletă.

Cred că fericirea culinară se bazează atât pe principiul unui răsfăţ din când în când, cât şi pe libertatea de a asocia relaxat lucrurile care îţi plac, respectând cea mai importantă regulă, şi anume aceea a echilibrului – de consistenţă şi de aromă  – dintre vin şi mâncare. Deşi mi s-a reproşat că a servi şampanie cu omletă, la micul-dejun „nu e cool”, cred în ceea ce mi-a spus unul din profesorii mei, că în artă ca şi în viaţa, poţi să alegi orice mod de a te exprima, atâta timp cât ai o motivaţie interioară care justifică această alegere.

Sunt, aşadar, o adeptă a şampaniei sâmbăta la micul-dejun şi din multiplele combinaţii posibile, consider că omleta, aşa umilă cum pare, cere un vin mai suplu şi mai acid, aşa cum e şampania. În plus, preferatul meu, spumantul din crâmpoşie de la Prince Stirbey, are pe lângă aciditate şi o textură onctuosă care se îmbină fericit cu omleta. Iar sâmbătă de dimineaţă, alături de cei dragi, orice şampanie e de două ori mai bună…

2 Comments

Filed under gastronomie și taifas culinar

La vie, pe dealurile Dragasanilor

Cine a privit macar o data apa Oltului de pe dealurile Dragasanilor, stie ca frumusetea poate fi sorbita precum vinul. Iar cine o soarbe se imbata si ramane prins in navoadele locului ca o gaza in chihlimbar.

Vizita la Cramele Stirbey mi-a prilejuit descoperirea unui loc cu un farmec aparte. Cum urci dealul abrupt, dintre viile nesfarsite rasare un conac mic si zvelt, pozitionat strategic in buza dealului, un punct de belvedere la valea Oltului.

Raluca si Oliver Bauer sunt gazde primitoare si dornice de oaspeti, chiar si cand apar pe neasteptate odata cu furtuna. Pe cand degustam noi mai abitir cramposie si feteasca, privind cum in vale, furtuna inspuma navalnic undele Oltului, se aude cioc-cioc la usa. Mirati, am descoperit un cuplu de austrieci, intr-o mana cu aparatul foto si in cealalta cu poza Cramei Stirbey printata de pe internet. Citisera despre crama si intrebau daca pot s-o viziteze. Si, desigur ca au fost poftiti la degustare…

Dintre vinurile degustate, m-au interesat in special Rosé-ul 2010 si Feteasca regala, genius loci, 2007.

Rosé-ul 2010, 100% cabernet sauvignon, e, cred, cel mai bun rosé de la Stirbey pe care l-am baut pana acum. In ceea ce ma priveste, are tot ceea ce pretind de la acest tip de vin: prospetime, aciditate, vitalitate. Dupa spusele lui Oliver, 2010 a fost un an cu un raport mai bun aciditate-alcool in strugure, ceea ce aduce vinurilor din aceasta recolta un plus de aciditate la o concentratie alcoolica normala.

Feteasca regala, genius loci, e opusul rosé-ului. Un vin complex, cu eleganta si structura pe care o dau fermentarea in baric, menit sa imbatrneasca in sticla. Cu siguranta, nu e genul de feteasca pe care o bei zilnic, si poate din acest motiv e un vin cu care te imprietenesti mai greu. Nu te cucereste de la prima vedere si in plus, mi s-a parut din categoria celor care au nevoie de aerare. Degustat dupa o zi de la deschidere, vinul era parca mult mai sprinten, mai echilibrat.  Cu o alta ocazie, am avut prilejul sa beau o feteasca regala 2003, facuta de Oliver Bauer si am fost uimita de potentialul acestui soi de strugure.

Daca un vin poate cuprinde in el frumusetea locului care ii da nastere, atunci vinurile Cramei Stirbey sunt expresia magnificei si lentei curgeri a Oltului in soare. As fi ramas zile intregi la crama ca sa beau vinurile lui Oliver Bauer, sa absorb energia locului si frumusetea peisajului.

Leave a Comment

Filed under degustări, călătorii la crame

La anu’ si la multi ani, sa bem vin de Dragasani !

Cum recunosti potentialul unui loc de a se defini pentru cei din jur ca spatiu al teleportarii ? Cand apare acel echilibru care structureaza atmosfera si care creeaza senzatia de scurtcircuitare a temporalitatii ? Potentialul magic e al spatiului sau al omului care il locuieste ?

Calatoria naste mai mereu astfel de intrebari, iar evenimentul de lansare a vinurilor Avincis, petrecut pe colinele Dragasanilor, mi-a lasat senzatia unei vizite intr-o tara straina. Aproape ca ma puteam imagina la o petrecere pe malurile Garonnei.

De mult timp n-am mai avut ocazia de a asista la renasterea unui loc sub semnul gratiei si al bunului gust. O vila mica si frumoasa, construita in 1907, restaurata cu arhitect, o crama cu design modern, perfect integrata in peisaj. O priveliste minunata asupra vaii Oltului.

Domeniul Dobrusa de la Dragasani apartine familiei Stoica, iar arhitectul care a schimbat fata locului este Alexandru Beldiman. Proprietatea are un potential imens pentru organizarea de evenimente, iar faptul ca cineva si-a dorit sa creeze un astfel de loc in Romania, ma face sa sper in continuitatea initiativelor de acest tip.

Vinurile pe care am avut ocazia sa le degustam sunt, deocamdata, albe. Cramposie selectionata 2010, Sauvignon Blanc 2010 si Muscat Ottonel 2010, creatia oenologului Ghislain Moritz. La prima impresie, mi-a placut Sauvignon-ul, un vin corect, vioi, care s-a facut remarcat gustativ printr-o interesanta lama citrica. Din cate am inteles, printre soiurile de sturguri cultivate aici se afla si pinot noir, ceea ce ma face sa astept vinurile rosii cu deosebit interes.

In ceea ce priveste numele vinurilor, imi permit o mica observatie legata de un fenomen care a capatat amploare. Mi-ar fi placut ca aceste vinuri sa nu se numeasca Avincis (desi am inteles motivele care i-au determinat pe proprietari in alegerea acestui nume), ci sa poarte numele dealurilor Dragasanilor. Cred ca un vin e profund legat de tarana din care provine, iar celebrarea existentei sale nu se poate face decat sub rezonanta lexicala a unui nume atins de patina timpului, care are puterea sa stabileasca o legatura sentimentala cu publicul sau. Nu e un caz singular de reticenta in alegerea unor toponime autohtone ca nume de vinuri, si tocmai de aceea asupra acestui subiect voi reveni intr-un articol viitor.

Dincolo de asta, aparitia domeniului Dobrusa de la Dragasani, e un eveniment deosebit in lumea vinului romanesc.

24 Comments

Filed under degustări, călătorii la crame, vinuri româneşti

O veste buna pentru fanii Cramposiei

Ce poate sa fie mai placut decat, pe o vreme mohorata ca asta, sa te socializezi la o sticla de sampanie ! Desi m-am lasat cu greu scoasa din casa, am profitat de ocazia oferita de editia a-II-a a Targului Vinul.ro si am participat la lansarea primului vin spumant din 100% cramposie.

Spumantul de la Stirbey are bule mici si vesele, un nas delicat, specific cramposiei, si un corp zvelt si fructos, remarcabil pentru un” brut sans dosage”, adica un spumant la care n-a fost adaugat nici un strop de zahar la imbuteliere. Un vin spumant deosebit de elegant, o aparitie incantatoare. E tare placut sa intalnesti producatori iubitori de vinuri de calitate preocupati sa isi pastreze standardele. Se pare ca va fi disponibil in magazinele de specialitate in aproximativ doua saptamani.

Printre expozanti ii veti gasi si pe Cramele Halewood, Vinarte, WineRo (Alira), Corcova, Crama Basilescu, Crama Garboiu, Domeniile Segarcea, dar si producatori mai putini cunoscuti din Dragasani, ca Via Sandu sau Casa Iordache.

Dintre vinurile pe care am apucat sa le degust, mi-au placut in mod special cupajul de la Casa Olteanu Gramma 2010 (Feteasca regala, feteasca alba si aligoté 2010), syrah-ul de la Corcova proaspat aparut pe piata si un cupaj chilian (80% cabernet sauvignon, 15% merlot si 5% petit verdot) Villard 2006 de la WinChile.

Targul mai este deschis si maine, pe strada Lipscani, la Margo Lounge, intre orele 12:00 si 19:00. Cred ca merita sa faceti o plimbare pana acolo…

2 Comments

Filed under ştiri cu şi despre vin, vinuri româneşti