Asa cum povesteste Mihail Sadoveanu in “Baltagul”, pentru ca s-a grabit la imparteala darurilor lui Dumnezeu, “neamtului i-a dat surubul.” In schimb, muntenii s-au scoborat cu greu de pe carari abrupte si pana au ajuns la imparteala nu mai ramasese nimic, asa ca le-a dat “o inima usoara” si “femei frumoase si iubete, care sa se bucure cu dansii la betii”. Neamtul cu surubul, a facut ordine, iar munteanul care vrea sa-i bea vinul trebuie sa se si descurce in sistemul nemtesc de mentiuni si etichete, care, pe deasupra, e diferit de cel frantuzesc.
Cum citim eticheta unui vin german ?
In general, eticheta unui vin german are urmatoarele elemente: Numele scris cu litere mai mari e intotdeauna numele producatorului, apoi o combinatie de doua nume, din care primul, de obicei in –er, corespunde satului iar urmatorul e numele viei (in cazul nostru Avelsbacher Hammerstein), apoi soiul de strugure, mentiunea “Prädikat” si anul recoltei. Uneori apare si mentiunea sec (trocken), demisec (halbtrocken sau feinherb).
O particularitate a etichetelor nemtesti este introducerea unui sistem de mentiuni care e centrat pe calitate si care e atat de bine detaliat, incat sa nu-ti lase nici un semn de intrebare asupra a ceea ce urmeaza sa degusti. Acest sistem a fost instituit prin legea vinului din 1971 si clasifica vinurile germane astfel: Tafelwein = vin de masa, Landwein = vin de regiune (corespunde frantuzescului vin de pays, dar sunt de parere ca un vin de pays e mult mai baubil decat un landwein), Qualitätswein bestimmter Anbaugebiete (Qba) = vin de calitate dintr-o regiune de productie bine delimitata si dintr-un singur soi de strugure aprobat pentru aceea regiune, iar vinul poate contine zahar adaugat. Aceste trei tipuri de vinuri se folosesc si pentru sprit. Deci, e bine de stiut ca nici nemtii nu pun apa in vinul de buna calitate.
Treapta cea mai inalta de calitate, Qualitätswein mit Prädikat (vin de foarte buna calitate sau cu atribute de calitate, care nu poate contine zahar adaugat pe langa cel aflat natural in strugure), este insotita de mentiuni care detaliaza starea strugurilor si gradul de coacere la momentul culesului: Kabinett = struguri culesi la maturitate deplina, Spätlese = struguri culesi tarziu, si in general sanatosi, Auslese = selectie de struguri, eventual partial botritizati, Beerenauslese (BA)= selectie de struguri botritizati, Trockenbeerenauslese =selectie de boabe stafidite, Eiswein = sturgurii sunt culesi dupa ce ingheata pe vrej. In general, vinurile cu mentiunile Beerenauslese (BA), Trockenbeerenauslese si Eiswein sunt vinuri dulci, de desert. Toate celelalte categorii de la tafelwein la auslese pot fi seci (trocken), demi-seci (halbtrocken/feinherb) sau dulci (mild).
In 2001, Verein deutscher Prädikatsweingüter (VDP), asociatia producatorilor de vin german de calitate, a introdus pentru vinurile seci si mentiuni care scot in prim plan valoarea podgoriei, oarecum pe urma sistemului de clasificare francez. Sunt trei categorii: Vinurile de clasa, din cele mai bune vii, poarta mentiunea „Erste Lage“ si se numesc „Grosse Gewächse“ (GG) sau „Erste Gewächse“ , urmeaza vinurile facute din vii clasate si „Gutswein“ (vin de baza de calitate superioara). Aceasta impartire a stranit confuzii si controverse, si a complicat si mai tare sistemul. In linii mari, cam acestea sunt detaliile pe care ar trebui sa le aveti in vedere cand achizitionati un vin german. Pentru mai multe informatii despre sistemul german de clasificare a vinurilor o puteti cerceta pe deja celebra Wiki.
