Dincolo de obiceiurile culinare ale iernii care ne impun alegerea unui vin rosu, intotdeauna mi-am explicat faptul ca in acest sezon simtim mai degraba nevoia sa bem vin rosu, prin aceea ca numai acest tip de vin poate sa ne readuca in simturi, lumina si puterea soarelui. Vinul rosu e un dor de soare, care se consuma mai ales atunci cand ii simti mai tare lipsa.
Si cum, in cazul meu, numai un syrah e capabil cu adevarat sa alunge frigul si sa-mi readuca lumina in privire, am deschis un Guilhem Gaucelm, Ermitage du Pic Saint Loup, 2004, AOC Coteaux de Languedoc.
Culoare rubinie, foarte densa si vioaie. Nas, foarte expresiv, elegant, la inceput mineral si floral (violeta), inlocuit rapid de cireasa, vanilie, piele si ceea ce francezii numesc menthe poivrée. Dupa cateva ore de aerare parca se simteau si lejere note de ciocolata. Gust plin, amplu, cu tanini vioi. Final lung si postgust cu aceeasi cireasa in ierburi de Languedoc. Un vin extraordinar de bun, un vin de rasa, care ar merita o descriere in 1000 de caractere. Din pacate sau din fericire, intalnirea cu un astfel de vin anuleaza cuvintele…
Regiunea Coteaux de Languedoc a dobandit statutul de AOC relativ recent, in 1985, iar, in 1994, sectorul Pic Saint Loup este inglobat AOC-ului Languedoc. Cuvée Guilhem Gaucelm face parte dintre cele mai apreciate apelatiuni Pic Saint Loup. E un assemblage de 60% grenache din vii vechi de 85 de ani si 40% syrah, plantate pe soluri argilo-calcaroase din cuaternar, si este maturat 30 de luni in baric.
Interesant este ca acest Guilhem Gaucelm provine dintr-un an dificil in Languedoc. 2004 a fost un an cu clima foarte rece. Faptul ca a rezultat, totusi, un vin atat de bun, e inca o dovada ca expresia calitatii unui vin isi are secretul in buna ingrijire a vitei, adica in respectul viticultorului fata de meseria sa.
L-am servit alaturi de creier cu garnitura de cartofi si salata de ardei copti.
