Tag Archives: merlot

2003, a fost sau n-a fost ?

Dacă aş fi ştiut că voi bea, peste zece ani, atât de multe vinuri româneşti bune din 2003, aş fi fost mai atentă ca să îmi pot aminti cum a fost, de fapt, acest an. Despre 2003 se spune că ar fi fost un an arid, nu prea potrivit pentru a candida la titulatura de „an foarte bun pentru vin”. (Despre ce înseamnă un an bun pentru vin aici). În ciuda acestui lucru, din 2003 au supravieţuit vinuri româneşti, aş îndrăzni să spun remarcabile – atât din punct de vedere al tinereţii pe care o afişează, cât şi pentru faptul că nu provin doar dintr-o singură podgorie, ci din toate zonele ţării de la Beltiug până la Dealu Mare, Zoreşti şi Drăgăşani.

Primul pe lista descoperirilor a fost Syrah 2003 de la Nachbil, un vin elegant, echilibrat, cu aciditate bună şi arome condimentate: piper, scortişoară, cuişoare. La ultima degustare din februarie, vinul a fost mai închis cu tonuri mature de fruct şi fum.

syrah-nachbil

Apoi am descoperit Cuvee 2003 Pince Stirbey, (Negru de Drăgăşani 55% şi Novac 45%), un vin intens, cu o expresivitate asemănătoare însoritului Languedoc- ulei de măsline, fruct şi condimente -şi cu alcool (16%!) perfect integrat. Un vin tânăr, într-o formă excelentă, căruia i-am mai dat 10 ani.

cuvee2003

Săptămână trecută am deschis şi un Prince Matei 2003,  de la Vinarte, un merlot cu arome dulci şi gemoase, cu corp dens şi tanini mătăsoşi, care pe măsură ce se aerează, trece prin toate tonurile de cafea şi ciocolată, de la cafea crudă, la ciocolată cu lapte, şi ciocolată neagră cu mentă. Vinul e rotund în gust, echilibrat şi deşi mai are 2- 3 ani în faţă, cred că merită savurat acum.

matei 2003

Desigur, vinurile din 2003 reflectă destul de mult caracterul însorit al anului de recoltă, sunt intens colorate, corpolente şi au destul de multe grade alcoolice semn că în strugure s-a acumulat mult zahăr. Cu toate astea, după aproape zece ani, sunt echilibrate şi misterioase prin forţa lor vitală. Tare mi-aş fi dorit să fi fost mai multe…

4 Comments

Filed under din istoria vinului românesc

Criteriile de evaluare ale vinurilor bune

Pierre Castamayor scrie într-una din cărţile sale că un degustător onest, atunci când evaluează un vin, e dator să-şi pună două întrebări:

1. vreau să mai beau şi al doilea pahar din acest vin ?

2. aş vrea să îl beau la masă ?

În ceea ce mă priveşte, consider că sunt două criterii cu care nu poţi da greş niciodată în evaluarea unui vin, chiar dacă aceste întrebări reflectă întocmai gustul şi subiectivitatea ta.

Din lista scurtă a vinurilor româneşti, pe care le apreciez pentru tipicitate de soi şi constanţă în calitate, am deschis zilele trecute un Prince Matei, 2008, de la Vinarte, pe care l-am asociat cu un preparat mai complex: antricot de viţel cu foie gras cald, la tigaie şi fructe flambate în vin alb.

În Franţa, există două curente de opinie în ceea ce priveşte vinul care se serveşte alături de foie gras: partizanii vinului roşu sec şi partizanii vinului licoros. Din punctul meu de vedere, ambele asocieri pot avea rezultate senzationale, diferenţa dintre ele fiind de ordin practic. Asocierea cu vin licoros te obligă să serveşti foie gras-ul la sfârsitul mesei, înainte de desert sau pe post de desert, pentru că după un vin atât de seducator şi încărcat de arome ca vinul licoros e foarte greu să mai serveşti un alt vin. Asocierea cu vin roşu e mult mai practică pentru că iţi permite să păstrezi acelaşi vin pe toată durata mesei. Dintre vinurile licoroase, francezii preferă pentru aceasta asociere pe cele din regiunile Jurnaçon, Gaillac sau Barsac.

Mie îmi place foarte mult combinaţia dintre foie gras (eventual cu fructe confiate sau cu smochine proaspete) şi rotunjimea, „dulceaţa” şi aromele de smochină ale unui merlot tânăr, cu tipicitate de soi.

Prince Matei 2008 se deschide în registru vanilat-fructos, are o structură bună şi tanini vii. După 2-3 ore în decantor, vinul îşi atinge echilibrul şi aromele se completează cu note de prună afumată, smochine, piper şi cafea. Vinul e tânăr, dar aş bea în orice ocazie câte un pahar din acest vin încă de pe acum.

Iar, în ceea ce mă priveşte, la cele 2 criterii de evaluare ale unui vin bun aş adăuga şi un al treilea: plăcerea cu care povesteşti cu prietenii după ce ai băut vinul.

4 Comments

Filed under gastronomie și taifas culinar

Toamna vinurilor bune

Găsesc cu totul şi cu totul misterios felul în care vinurile –  chiar şi fără un pedigree tip cru classé, şi din viţe tinere - ajung să fie senzaţionale după ani de îmbătrânire la sticlă. Iar, dacă le oferi confortul de a zăbovi suficient timp într-o pivniţă cu condiţii bune de stocare, se vor arăta foarte generoase.

O surpriză deosebit de plăcută a fost Viña Casa Tamaya 2001. Un cupaj interesant de 23 % cabernet sauvignon, 23% syrah si 54 % merlot, dintr-o vie tânără, plantată în 1997, în Limari Valley, Chile.

La deschidere ne-a întâmpinat cu arome seducătoare de ulei de măsline, asemănătoare vinurilor din Languedoc. Apoi, pe măsură ce s-a aerat în pahar, au apărut fructele coapte, mure şi cireşe, asezonate cu note condimentate. Un final mediu cu o senzaţie usor amăruie, de nucă. Un vin bine conservat, cu corp amplu, aciditate bună şi tanini încă vii.

Mi-a părut tare rău pentru suratele lui deschise prea devreme. Abia acum e timpul lui…

4 Comments

Filed under vinuri povestite şi recomandate

Verticala de week-end in Bessa Valley

In Valea Bessi-lor vantul mi-a soptit: „Pe fata asta ciudata, fiica de rege get si de dansatoare tataroaica, eu o cunosc de pe vremea cand mergea cu picioarele goale prin tarana”.

Relieful Bulgariei are acest farmec aparte, de a te impregna cu senzatia teleportarii intr-un spatiu straniu si in acelasi timp familiar, pentru care ti-ar fi trebuit zile intregi de calatorie, dar pentru care n-ai batut chiar atata drum, caci acest spatiu determina, in primul rand, o calatorie intima, catre tine insuti.

Acum, dupa ce am vazut podgoria de la Aliman si pe cea de la Bessa Valley, il banuiesc pe Marc Dvorkin, ca asemeni unui druid celt, detine stiinta de a alege locuri cu potential magic, locuri in care tarana musteste de trecutul cel fara de nici o granita si de oasele calatorilor care nu cunosc alta frontiera decat linia orizontului. Il banuiesc de o relatie speciala cu senzualitatea si violenta teritoriului dionisiac.

Si tot la trecerea granitei, am realizat ca, din cand in cand, de ziua ta, Politia Romana te sarbatoreste prin suprimarea identitatii. Un cadou plin de umor, din cauza caruia l-am debarcat pe Razvan Jurca in vama Ruse. Dar, 10 ore mai tarziu, la sfarsitul petrecerii de la Bessa Valley aveam sa ne intalnim, plini de uimire, cu acelasi Razvan, aureolata de gloria unei identitati reinoite si a libertatii de a calatori care nu cunoaste granite.

Urmarind soarele care cobora scaldand Bessa Valley in culoarea mierii, am degustat, direct din baric, vinuri din recolta 2010: merlot (rotunjimi si textura), petit verdot (explozie naravasa de tanini ca praful de pusca invaluiti in miresme de violete) si syrah (condimente, dulceata si culoare). Degustarea comparativa a celor trei vinuri tinute cate 3 luni in baricuri de stejar noi, a scos in evidenta lupta diferita a fiecarui soi de strugure cu lemnul. Daca merlotul se lasase deja cucerit si invaluit in arome splendide de torefactie, cafea, vanilie si ciocolata, petit verdot-ul era in plina razvratire si eclipsa cu notele de condimente orice incercare a lemnului de a se impune. Merlotul, invins, era aproape gata de baut, petit verdotul iti incleia gatul cu cei mai verzi tanini pe care i-am gustat vreodata.

Sarbatorirea celor 10 ani ai podgoriei Enira, mi-a oferit ocazia nesperata de a incropi ad-hoc o verticala Enira Reserva. De la o Enira Reserva 2009, extrem de fructoasa cu arome de dulceturi invaluitoare, trecand prin Enira Reserva 2008, sobra, inchisa, dar cu deja ceva note de piele si fum, si Enira Reserva 2007, ajunsa in varful ei maxim, pana la Enira Reserva 2005, foarte concentrata, extractiva si picanta, aproape amarone, seara s-a lasat deosebit de agreabil in Bessa Valley.

Cat despre podgoria de la Aliman, am aflat cu aceasta ocazie ca in aceasta toamna se va culege prima recolta de feteasca neagra. Sunt tare curioasa ce va reusi sa faca Marc Dvorkin  cu acest soi nou din portofoliu sau.

7 Comments

Filed under degustări, călătorii la crame

Blind date cu vinurile Aureliei Visinescu

Dintre jocurile de societate pe care confreria vinului le impune si-au facut loc si pe la noi degustarea in orb (degustarea vinului fara a avea posibilitate de a vedea eticheta sticlei) si conceptul de blind dinner (degustarea legat la ochi).

Daca degustarea in orb a aparut din necesitati de evaluare obiectiva a vinului intr-o piata in care numele vinului e din ce in ce mai important si marketingul din ce in ce mai agresiv, m-am intrebat intotdeauna, cat de pertinenta e experienta unui blind dinner in cazul celui care scrie despre vin, tinand cont ca prima etapa a evaluarii unui vin e vizuala.

Ocazia de a reflecta la aceste intrebari mi-a fost oferita de doamna Aurelia Visinescu prin invitatia de a participa la un blind dinner cu vinuri de la Sahateni la Secreto Wine Club. Trebuie sa spun din capul locului, ca a fost una dintre cele mai interesante si placute experiente in ceea ce priveste asortarea vinului cu mancarea, Daniel Wendorf de la Société Gourmet reusind prin asocieri clasice sau inedite, sa scoata in evidenta nota personala a fiecarui vin. O dovada ca Aurelia Visinescu site sa-si povesteasca vinurile si a facut-o cu mare placere si legata la ochi, cot la cot cu noi.

Am degustat 6 vinuri: NOMAD Sauvignon Blanc 2008 alaturi de crema de leurda, o combinatie inedita, dar care a reusit sa scoata in prim plan aciditatea placuta si aromele de fan cosit si “pipi de chat” ale unui sauvignon blanc neasteptat de mineral si cu o tipicitate de soi remarcabila.

White ARTISAN 2009 (cupaj de tamaioasa romaneasca, riesling si feteasca alba) cu consommé de rosii cu sofran (bazat pe stock de peste). Un cupaj interesant sub imperiul pregnant aromat, al tamaioasei, vinificat sec. Am remarcat si la acest cupaj, ca si la sauvignon, aceeasi mineralitate.

NOMAD Pinot Noir 2007 cu ravioli cu spanac si sos de zbarciogi, una dintre cele mai reusite combinatii ale serii. Vinul deosebit de expresiv, m-a rasfatat cu o boare discreta de violeta, ca o parere, care a fost inlocuita rapida de note sustinute de ciuperci, nuantate incredibil de zbarciogii cu ravioli.

Red ARTISAN 2007 (cupaj de feteasca neagra, merlot si cabernet sauvignon) cu piept de pui la gratar, marinat cu miere si coriandru, impreuna cu piure de morcovi si vanilie, morcov crocant si reductie de otet balsamic. Un vin extrem de placut si de baubil, cu nas caracteristic de shiraz (?) si cu gust de feteasca. Parca l-as mai incerca si la lumina zilei, pentru edificare…

ANIMA Merlot 2008 alaturi de creme brulée cu branza si masline negre uscate. O combinatie la care chiar nu ma asteptam, dar care m-a convins definitiv cat de importanta e o buna potrivire a vinului cu mancarea. Daca la inceput vinul a fost inchis, iar structura si tanini ne-au facut sa ne gandim la un cabernet, in asocierea cu branza si caramel, merlotul a reusit sa-si etaleze superbele arome de cafea si cacao.

ARTISAN Tamaioasa Romaneasca 2009, dulce, cu mousse de ciocolata alba cu sos de fructul pasiunii.

Pentru mine, conceptul de blind dinner a stat intotdeauna sub semnul unei controverse. Se presupune ca formele si culorile influenteaza mirosul si ca trebuie sa inchizi ochii ca „sa deschizi” nasul.  Dar cei care au facut deja aceasta experienta stiu cat de greu e sa distingi legat la ochi – fara o educatie prealabila a mirosului – un cartof de un morcov, si uneori chiar un vin alb de unul rosu.

In incercarea de a identifica vinurile legata la ochi am constat ca, asa cum parfumierii considera prima impresie de miros ca fiind cea „pura”, datorita acomodarii rapide a receptorilor, la fel la degustarea legat la ochi trebuie sa asculti de primul impuls, prima impresie e cea buna, orice tergiversare si nehotarare te va duce pe o pista falsa. In plus, acest tip de degustare e o experienta preponderent hedonista, o placere intrucatva independenta de spirit. Intr-un astfel de experiment miresmele placute se impun cu acuitate sporita si intr-un mod mult mai intim, iar mirosul si gustul tind sa devina mai concentrate dar mai putin critice, preocuparea principala a simturilor fiind identificarea, reprezentarea si nu evaluarea.

Iar reprezentarea e o treaba dificila. Acum poti experimenta cat de tare manipuleaza vazul. Daca vezi, de exemplu o capsuna, esti perfect capabil sa-ti actualizezi mirosul ei. Dar daca mirosi o capsuna legat la ochi e destul de usor sa o confuzi cu o fraga sau cu o zmeura. Si singurul lucru pe care il poti face e sa transferi responsabilitatea validarii reprezentarii a ceea ce mirosi gustului. Cunoasterea prin miros e incompleta sau asa cum spunea Paul Valéry e o senzatie pur initiala. Din acest motiv cred ca reusita unui blind dinner sta in secretul acordului dintre mancare si vin, asa cum a si fost cazul de aceasta data.

Multumiri Ralucai de la Société Gourmet care mi-a imprumutat pozele.

5 Comments

Filed under drinking in good company, vinuri româneşti

Vinuri greu de povestit

Cat de variate sunt opiniile si gusturile cand vine vorba sa alegi un vin bun. Cat de fluu este aceasta notiune si cat de mult depinde de experienta si de tabuurile culturale ale fiecaruia ! Pana si pragul de la care un vin devine de nebaut e diferit de la o persoana la alta.

Din fericire, exista o categorie exclusa de la orice fel de dubii: Categoria vinurilor mari. Sunt acele vinuri care se impun evidentei, pentru ca, uneori, sunt atat de diferite de tot ce ai gustat vreodata, sau sunt atat de bune incat, chiar si fara sa fii specialist, ti se impun dincolo de orice fel de subiectivitate. Desi sunt visul oricarui pasionat de vin, constat cu surprindere, ca mi-e foarte greu sa vorbesc despre ele. Sunt vinuri care reusesc sa creeze acel moment de magie in care nu poti decat sa surazi prins in mirajul simturilor, sunt vinuri despre care n-ai vrea sa vorbesti, pentru ca stii ca, inevitabil, cuvintele vor suna fals, incapabile sa surprinda senzatii…

Am sa incerc sa spun povestea unui vin exceptional, Domaine de Ravanès, le Prime Verd, 2002.

Unul din rarele vinuri 100% Petit Verdot. De o culoare foarte proaspata si densa, m-a uimit prin armonie, echilibru, tanini perfect integrati si arome tipic bordoleze – piele, fum si balegar, visina coapta. Pielea si visina explodeaza in postgust, iar vinul are un final extrem de lung si de impresionant. E probabil unul dintre cele mai echilibrate si mai frumoase vinuri pe care le-am baut vreodata.

Petit verdot e un strugure capricios, costisitor si tributar conditiilor climatice. Se dezvolta greu si trebuie cules tarziu. Dar, se pare ca, atunci cand ajunge la maturitate deplina, da un vin spectaculos. Din acest motiv vinurile monocepage petit verdot sunt rare, iar in zona de origine – Médoc- e folosit in cantitate mica (5-15%) in asamblajul clasic cu merlot si cabernet. Cules la maturitatea deplina, da vinului aroma caracteristica de violeta, iar prin imbatranire la sticla notele de piele. E un vin dificil, puternic si masculin.

In Languedoc, proprietarul podgoriei Domaine de Ravanès, Thézan-les-Béziers, Guy Benin si-a dorit sa planteze soiuri bordoleze: Merlot, Petit Verdot, Cabernet. Vinul din petit verdot-ul e produs doar in anii foarte buni (1995, 1997, 1999 si 2002) si a fost un succes. Cat despre merlotul Gravières du Taurou, cel care a batut Petrus-ul la o degustare in orb, sper sa va povestesc cat de curand…

9 Comments

Filed under soiuri de strugure, vinuri rare

O dezamagire…

Editia de primavara a Good wine a fost mai degraba un prilej de dezamagire. In primul rand, ma asteptam sa fie mai multi producatori noi la acest targ, dar au lipsit multi si din cei care au fost la editia din toamna: Crama Basilescu, Budureasca etc. N-au prea fost multe noutati si mi s-a parut ca pe deasupra multor standuri plutea o atmosfera de blazare si plictiseala.

Lansarile s-au invartit de aceasta data in jurul unor vinuri mai deosebite, vinuri experiment: Solo Quinta 2010 de la Recas, proaspat medaliat la Vinalies Internationales, e un experiment indraznet de a asambla 4 soiuri albe (Sauvignon blanc, Chardonnay, Feteasca regala si Muscat) cu Feteasca neagra vinificata in alb. Atat la gust cat si ca paleta aromatica, am identificat mai mult muscatul. Dar, m-a deranjat baricul care se simte mult prea puternic in gust.

Un alt experiment, Notorius de la Cramele Rotenberg. Un merlot vinificat cu drojdii din Côtes du Rhône. Un vin violent, cu o culoare superba si naravasa, lasa in gura o senzatie de visina in pudra pe care am mai intalnit-o la anumite vinuri spaniole. E interesant de vazut cum va evolua in sticla acest vin atat de puternic, desi eu pastrez nostalgia magiunului de pruna din merlot-ul 2007, care este merlotul Rotenberg cel mai pe gustul meu. Am apreciat faptul ca domnul Rotenberg si-a prezintat vinurile personal si trebuie sa recunosc ca atat Emeritus cat si Notorius degustate in compania Domniei sale, la masa superba cu tipsie de arama au avut o savoare in plus.

Cred ca e important ca vinul sa fie lansat si prezentat de creatorul lui si ca producatorii de vin ar trebui sa profite de ocazia pe care o aduce un astfel de targ pentru a dialoga direct cu consumatorul. Mi-ar placea la viitoarele targuri sa vad mai multi producatori si vinificatori dornici sa-si spuna povestea.

6 Comments

Filed under vinuri româneşti

Dobrogea, Dobrogea

Cand am primit invitatia de a participa la lansarea primului vin din podgoria de la Aliman, m-am bucurat pentru ca asta insemna ca voi mai descoperi inca o bucatica din Dobrogea. Nu stiu daca are legatura cu lecturile din copilarie, dar pentru mine Dobrogea e un taram aparte, un loc in care vantul si lutul cotropesc si erodeaza timpul, un peisaj in care miracolul mai pare inca posibil.

Vinul iti vorbeste parca altfel cand il degusti la vie, inconjurat de oameni care il beau si il apreciaza, alaturi de paine de casa si miel in cuptor de lut. E un pretext minunat sa te intalnesti cu prietenii, cu oameni cu care corespondezi dar pe care nu i-ai intalnit niciodata sau sa-ti faci noi cunostinte.

N-am mai vazut de mult timp atatia oameni adunati pentru o degustare de vin, iar Alira si Enirele au curs dupa pofta inimii: Rose 2009 Enira, Easy By Enira 2008, Cabernet by Enira 2008, Enira 2006, Enira Reserva 2006. Am fost impresionata de puterea de seductie a Cabernetului Enira 2008. Desi nu e un vin de talia Reserva 2006, expresivitatea destabilizanta a aromelor sale de martipan si brusture m-au facut sa-l consider cea mai frumoasa descoperire a zilei. Cat despre Alira, asa cum l-a descris si George (cu care ne-am intalnit acum prima data), merlotul 2009 e un vin tanar care promite multe alte Alira de calitate in anii care vin.

Cand apare o podgorie noua, cum e cea de la Aliman, nu poti decat sa te bucuri si sa o sarbatoresti cu vin bun. Cu atat mai mult cu cat Dobrogea iti ofera si partea ei de intristare. E mare pacat ca drumul pana la podgoria de la Aliman trece printre multe hectare de vii in paragina, iar de-a lungul drumului gunoaie scalda malurile Dunarii. Sper sa mai prind ziua in care Romania va fi o tara fara gunoaie, asa cum astept sa ma intalnesc cu vinul care va putea sa surprinda intr-un pahar voluptatea si lentoarea timpului dobrogean. O sa fie el oare un vin de la Aliman ?

9 Comments

Filed under degustări, călătorii la crame, vinuri româneşti

Patru prieteni pentru prieteni

Am descoperit vinul asta intr-o incursiune la Sofia, in cautarea miresmelor balcanice de care, din cand in cand, mi se face dor. Caci in Bulgaria poti sa gasesti fructe confiate fabuloase, ardei usturati adevarati, zacusca cu ardei capia (lutenita sau ajvar), ceaiuri deosebite, pisici care se lasa mangaiate si sentimentul apartenentei la acelasi spatiu, mai puternic decat orice bariera lingvistica.

L-am baut pe terasa unui apartament de la etajul 15 al unui bloc din Sofia, cu Vitosa in fata ochilor si mi s-a parut tare bun. Vinul e rotund si echilibrat cu o aroma bine definita de afine, urmata apoi de note proaspete de piper si la final, de ciocolata.

Todoroff Wine Cellar Cuvee 2008 e un cupaj de Merlot, Cabernet Sauvignon, Mavrud si Shiraz. Patru prieteni balcanici de-ai mei…

5 Comments

Filed under vinuri povestite şi recomandate

O crama renascuta

Prima data am auzit de ei  in mod neoficial. Niste necunoscuti ofereau vin pentru ca discutiile de la sfarsitul spectacolelor de la “Sambata sonora” de la CNDB sa curga mai bine. Fara publicitate, bannere si mare agitatie. Le-am baut vinul, mi-a placut si am tot incercat sa aflu cine e crama misterioasa care da vin pentru cultura. La urma urmei, e un lucru care se intampla mai rar. Bunica imi spunea adesea, ca orice om e dator sa faca in viata si gesturi gratuite, “pentru amorul artei si bunavointa zeului”, obisnuia sa spuna. Asa mi-au devenit simpatici oamenii de la Crama Corcova…

De cateva saptamani, puteti gasi pe piata primele vinuri Corcova – Chardonnay 2009, Rosé 2009 si Cabernet Sauvignon/ Merlot 2008. Povestea lor e simpla si frumoasa: un francez si un roman, Roy & Damboviceanu, doi entuziasti care si-au dorit sa resusciteze viile de la Corcova, vii faimoase in secolul al XIX-lea, datorita eforturilor familiei Bibescu. Au renovat cramele construite de printul Antonie Bibescu si au cumparat butasi din Franta cu care au replantat 40 de hectare de vie. Au angajat un oenolog francez, Laurent Pffeffer, scolit la Bordeaux. Cultiva soiuri de strugure specifice zonei: Merlot, Cabernet Sauvignon, Pinot Noir, Feteasca Neagra, Muscat Ottonel si Chardonnay. Dar si un soi plantat in premiera, care mi-a starnit curiozitatea – Shiraz-ul. Iata suficiente motive ca sa-i iei in serios.

Cum tocmai voiam un vin prietenos, de vara,  am incercat rosé-ul de la Corcova. E un rosé din merlot, sec si la obiect, cu arome de grapefruit si portocale rosii, dublate de note discrete de flori de migdal. Mi-a placut in mod deosebit finalul distinct amarui, lung, samburos, cu nuante de migdala.

Indraznesc sa zic ca daca se tin in continuare de treaba, o sa tot auzim despre vinurile de la Corcova.

13 Comments

Filed under ştiri cu şi despre vin, vinuri româneşti