În acest an, astrele s-au aliniat în așa măsură încât am reușit să ajung din nou la târgul de vin de la Dusseldorf. ProWein e unul dintre cele mai profesioniste evenimente de business pe care le-am văzut și asta în ciuda faptului că târgul se mărește cu o rapiditate uimitoare de la un an la altul. Pe scurt, era frustrant de multă băutură. Și din păcate, nu a fost singurul lucru care mi-a lăsat un gust amar.
România a participat și în acest an cu două standuri, o ilustrare fidelă a faliei care există între cele două Românii: cea publică și cea privată, cea rurală și cea urbană, cea contra și cea pro, etc. Nu știu dacă vizitatorii străini au înțeles ce-i cu cele două standuri în condițille în care toate celelalte țări din jur aveau unul singur sau – în cazul celor mari – erau organizate pe zone viticole. Pentru români, problema nu-i cu siguranță greu de înțeles, unul este standul decontat din bani publici, de ministerul de profil, celălalt este plătit de producătorii de vin din buzunarul propriu. Dincolo de imagine, mai gravă e problema nevalorificării banilor publici. O situație a incompetenței instituționale generalizate și intens mediatizate, în toate domeniile în ultimul an. Căci din păcate, pe termen lung, a plăti un stand separat nu va rezolva problema proastei utilizări a banului public, în aceeași măsură în care a plăti copiilor facultatea la privat nu va ajuta vreodată la ridicarea prestigiului învățământului public. Desigur, vinul românesc a fost mai bine reprezentat în acest an. Dar nu cred, mai ales după o plimbare printre sutele de standuri de la ProWein, că are vreo șansă în fața concurenței în condițiile în care asistența instituțiilor abilitate ale statului român nu funcționează. Iar prețul ridicat al vinului românesc se vede momentan în buzunarul consumatorului din România.
Ce-i de făcut ?
..din pacate pentru noi toti timpul va rezolva aceste lucruri.
Prea multe orgolii, prea multe forme fara fond in vinul romanesc, prea putina responsabilitate a institutiilor statului..care stat? care institutii?.. (…)
Din păcate, cred că timpul poate să facă lucrurile să pară mai importante sau mai lipsite de importanță, dar doar oamenii pot pune umărul să le rezolve. Deși ce-i drept, e posibil să nu apucăm să le vedem…
..am vazut marirea si decaderea..si din nou marirea vinului romanesc..de data asta marirea e si cu multa forma fara fond ceea ce e cam trist..Vinul este parte din arta de a trai frumos..chiar si la targurile de vinurii ! ..sau poate tocmai acolo se vede bine ceea ce ne lipseste..
” Iar prețul ridicat al vinului românesc se vede momentan în buzunarul consumatorului din România.”
Foarte adevarat
soluția pe termen scurt e simplă: să bem vin spaniol, care e bun, ieftin și „contagios”: te îndeamnă să-l tot bei. iar românii noștri nu au decît sî învețe și iar să învețe de la frații lor iberici! trist, foarte trist: cum adică două standuri???
E o poveste lungă. La început a fost doar unul, cel decontat de stat. Acum 3 ani, standul organizat de APEV cu sprijinul autoritătilor statului a fost plasat într-o anexă a târgului, la etaj – toți expozanții sunt la parter, de obicei – unde n-au prea avut vizitatori. De anul trecut, câțiva producători au găsit soluția unui alt stand, ca să fie siguri că vor fi alaturi de toți ceilalți expozanți. Așa am rămas cu două standuri. În plus, anul ăsta au fost și producători care și-au făcut stand propiu separat de cele două, Cramele Recaș de exemplu…
Pe termen lung, sunt bani plătiți de două ori, și din păcate, costurile afectează prețul vinului din România.