Category Archives: vinuri româneşti

Revino 2022 – Crame noi, crame vechi și surprize.

În contextul actual după doi ani de restricții, desfășurarea târgului de vinuri Revino la Novotel, a avut o componentă exotică, de neplauzibil, și poate că atmosfera asta m-a făcut să apreciez și mai mult reîntălnirea cu vinificatorii, organizatorii și prietenii cu care nu am mai băut un pahar de vin de multă vreme. A fost multă lume, chiar și duminică pe ploaie, ca în vremurile bune, așa că nu am putut degusta chiar tot ce mi-aș fi dorit. Deși, ca să fiu sinceră, cel mai mult mi-am dorit să stau de vorbă cu oamenii…

Așa că iată o listă sumară a vinurilor pe care le-am degsutat. La categoria, de acum clasici, o să îi menționez pe S.E.R.V.E și pe Prince Stirbey. La S.E.R.V.E foarte bune vinurile roșii – Cuvee Charlotte, Feteasca neagră Guy de Poix și Cuvee Guillaume – cupaj cu pinot noir, cel mai tipic pinot de la târg ca să nu zic singurul…

La Stirbey, Cabernet Sauvignon Rezerva 2015, foarte bun, iar ca noutăți Sauvignonasse 2018 și Vin de glace 2018 – un gen de vin pe care îl faci probabil o dată în viață dacă ai noroc – din struguri Negru de Dragășani culeși înghețați în decembrie 2018.( producție aniversară de 1918 sticle)

La categoria crame mici, mi-au plăcut Shirazul 2019 de la Crama Ferdi, Sauvignon blanc de la Thesaurus, un vin bine făcut, probabil cel mai bun sauvignon blanc de la târg, iar de la Bauer – Orange a fost și rămâne preferatul meu, pe lângă rose-ul din Petit Verdot.

Au fost și crame noi. Domaine Dumetrier din Dobrogea și Dradara din Miniș -Măderat. Dumetrier  propune în premieră, probabil, în România, vinuri din malbec și din mourvedre care vor aduce un plus de diversitate pe piața de la noi. Mie mi-a plăcut Chardonnay-ul 2018. De la Dradara am remarcat feteasca neagră. Să le urăm mult succes și sper ca în viitor să vedem mai multe crame noi pe piața românească, pentru că piața are nevoie de o atmosferă concurențială ca să își mențină nivelul de calitate.

Și să ne revedem cu bine și la alte târguri de vin din acest an, dacă vremurile o vor permite…

2 Comments

Filed under vinuri româneşti

Cine păstrează are…vinuri mai bune

Deși soiul românesc de strugure pe care îl prefer, atât pentru versatilitate cât și pentru profilul aromatic, este feteasca regală, crâmpoșia rămâne o sursă inepuizabilă de surprize, mai ales din punctul de vedere al calităților sale de vin de colecție. Am avut ocazia să gust de mai mult ori Crâmpoșie Selecționată din Drăgășani învechită la sticlă cinci și chiar nouă ani (Crâmposie Selectionată Stirbey 2003) și am fost plăcut surprinsă de echilibrul aromatic și finețea pe care acest vin considerat șprințar și frivol o capătă cu vârsta.

La început de an, ne-am delectat cu o sticlă de Crâmpoșie Selecționată Prince Stirbey 2017, alături de o supă de usturoi, o rețetă din Perigord.

Vinul se deschide cu arome discrete, florale, iar pe măsură ce se dezvoltă în pahar, apar aromele de prune albe și piersică și o notă ușor tostată de alună. Gustul este plin, echilibrat, păstrând aceleși arome de prune Mirabelle și alună, iar finalul este lung și suculent. Un vin echilibrat de o extraordinară finețe.

Este deosebit de interesant modul în care evoluează prin îmbătrânire crâmpoșia, căpătând corpolenţă, structură şi complexitate aromatică, dar păstrând aciditatea şi vioiciunea proprie soiului. Nu știu nici un alt soi românesc capabil de asemenea metamorfoze în beneficiul celui care are răbdare să îl păstreze, iar acest soi este cu atât mai surprinzător cu cât literatura de specialitate și folclorul îl consideră un soi umil care dă un vin de băut tânăr și eventual șpriț.

L-am băut cu plăcere, visând la sfârșitul pandemiei, la dealurile Drăgășaniului și la sărbătoarea de 1 mai la Stirbey la care Oliver Bauer să ne surprindă cu o degustare verticală de Crâmposie Selecționată.

2 Comments

Filed under din istoria vinului românesc, vinuri româneşti

Asocieri gastronomice cu Prince Matei

Sunt puține vinuri românești care au ajuns branduri și încă și mai puține despre care am putea spune că sunt iconice. Și asta nu s-a întâmplat doar pentru că a lipsit constanța în calitate a vinurilor, ci și pentru că a lipsit coerența în strategia de marketing și branding. Multe crame care au scos la început vinuri bune, le-au pierdut pe parcurs pentru că au vrut să schimbe prea multe, prea repede. Vinul e un domeniu care îți pune la încercare mai ales răbdarea și în care contează mai ales proveniența strugurelui, via, iar această trasabilitate e întărită în mintea consumatorului cu ajutorul etichetei.

Din acest punct de vedere, m-am bucurat să văd că atunci când brandul Prince Matei a fost vândut de Vinarte și a ajuns în portofoliul Domeniilor Prince Matei, au fost păstrate elementele grafice de identificare de pe vechea etichetă care atestau proveniența vinului de pe dealul Zorilor. De asemenea, indicațiile de servire de pe contra eticheta lui Prince Matei 2016 mi s-au părut mult mai utile pentru consumator decât ceea ce găsești de obicei pe o contra- etichetă de vin.

Prince Matei 2016 este un vin tânăr, care te răsfață încă de la deschiderea sticlei cu o avalanșă de fructe coapte –  vișine, prune, cirese amare – și cu o ușoară nuanță de tabac. Are un corp catifelat, în aceeași notă de fructe coapte, tanini bine integrați și un final mediu, suculent, care îmbină fructul cu arome de tabac și condiment. E un vin bun, cu aciditate bună care probabil se va păstra bine în timp. Dacă vreți să îl beți acum, vinul are nevoie de 2-3 ore de aerare în decantor.

Despre posibile asocieri gastronomice cu Prince Matei am mai scris pe acest blog aici și este un subiect pe care îl reiau pentru că Prince Matei este un vin care merită să își păstreze expresivitatea atunci când este servit alături de mâncare, iar asta nu este întotdeauna ușor de realizat.

Ne-am gândit să păstrăm în armonie caracteristicile principale ale vinului – rotunjimea corpului, senzația de dulce și fructozitatea servindu-l alături de salată de vinete cu rodie, coriandru, năut și fulgi de migdale și un chili con carne cu ciocolată neagră care să scoată în evidență cremozitatea, suculența și acestui vin, fără să îl domine.

Vă recomand Prince Matei nu doar pentru că este un vin bun, ci mai ales pentru că a reușit să facă parte din istoria continuității producției de vin românesc. Și când spun asta îmi amintesc cu plăcere de degustarea verticală a vinurilor Prince Matei 1998 – 2008 la care am participat pe vremea când scriam la Unvinpezi și mai ales de recoltele 2000 si 2001 la magnum.

PS. Vinul recenzat a fost oferit de producător, căruia îi mulțumesc și pe această cale.

4 Comments

Filed under vinuri povestite şi recomandate, vinuri româneşti

Cabernet Sauvignon de Miniș

Un prieten cârcotaș îmi povestea cândva că “vinul englezesc”, adică Bordeaux-ul, este un semn de lene intelectuală. De ce să te străduiești și să îți bați capul, să faci un vin bun doar din cabernet sauvignon, când e atât de simplu să mai pui în el un pic de merlot, și de malbec și de petit verdot – dacă ai- și iată vinul bun iese mult mai repede. Acum nu pot să bag mâna în foc că e adevărat, dar cred că marele succes al vinului american din Napa Valley, e strâns legat de vinurile monosoi din Cabernet sauvignon. Pănă la urmă Lumea Nouă a mizat pe recunoașterea soiului în detrimentul terroir-ului ca instrument de marketing, și a câștigat tocmai pentru că, să recunoști soiul e atât de simplu, pe când terroir-ul, eh, cere ceva efort de imaginație. Și mai mult chiar, presupune posibilitatea de a putea fi expus la el. Terroir-ul e un lux sau un mit, după cum vrea să creadă fiecare.

Dintre toate vinurile vinificate dintr-un singur soi de strugure cel mai mult îmi place cabernet sauvignon-ul. Și aș vrea să am un răspuns la îndemână pentru prietenii și puriștii soiului: un top al cabernetului autohton. În ultimul an, am băut câteva foarte bune, printre care un cabernet 2014 de la Lacerta și un Cabernet Sauvignon 2003 de la Pivnițele Birăuaș.

Pivnițele Birăuaș sunt o crama mică- au doar 4 hectare- și vinifcă doar soiuri roșii- Cabernet Sauvignon, Pinot Noir și Burgund mare. Crama moștenește castelul și fostele domenii Josef Domany, cunoscute pentru vinul pe care îl produceau la începutul secolul XIX.

Cabernetul 2003 continuă seria vinurilor românești foarte bune, din recolta 2003, pe care le-am băut de-a lungul ultimilor ani. A rezistat admirabil în timp, e un vin matur, armonios, de corpolență medie și cu final lung. De fapt, ceea ce m-a impresionat la acest vin a fost tipicitatea de cabernet sauvignon, cu aroma sa inconfundabilă de cafea și finalul persistent al vinului. Pentru un vin de 16 ani e o performanță.

Am cumpărat și recoltele de cabernet sauvignon din 2009, 2011 , 2014 si 2015 de la Pivnițele Birăuaș, așa că vom mai avea ocazia să povestim despre vinul din această zonă.

Leave a Comment

Filed under vinuri povestite şi recomandate, vinuri româneşti

Vin alb sec de calitate

Când citiți mențiunea “vin alb sec de calitate” pe eticheta unei sticle de vin vă așteptați să aveți în față un vin deosebit, de îmbâtrânire sau toată povestea vi se pare un slogan de marketing ? Aveți curaj să lăsați sticlele în pivniță și să le deschideți după 10 ani ? Ce așteptări avem de fapt de la vinul românesc ?

Îmi pun aceste întrebări de fiecare dată când reușesc să beau câte o sticlă de vin românesc mai vechi. Unele sunt crunte dezamăgiri, iar altele imense surprize. Spre deosebire de alte piețe cu tradiție, la noi vinurile vechi sunt greu de găsit în magazine, singura variantă viabilă pentru a te putea bucura de vinuri mai vechi de 3 ani este de a le păstra în pivnița proprie. Mărturisesc că nu aveam mari speranțe de la această sticlă de Mustoasă de Măderat 2010, pe care o țineam în pivniță. După 7 ani mă așteptam să capete nuanțe oxidative sau să fie descompusă.

Ei bine, vinul a fost neașteptat de bun. Deloc oxidativ, cu corp amplu, susținut de aciditate și cu un postgust lung floral. Vinul m-a surprins cu aromele de miere, polen  și iasomie, – tipice mai degrabă Rieslingului. Fără să fie un vin cu complexitate, mi s-a părut că are un potențial deosebit. Chiar îmi pare rău că am deschis-o și nu am mai păstrat-o câțiva ani.

Culmea e că Mustoasa de Măderat e considerată un soi care dă un vin leger, agreabil, de vară, de băut repede. Ca și în cazul Crîmpoșiei, mă tem că cei care au ajuns la această concluzie nu prea au avut ocazia să bea, vinuri vechi din aceste soiuri de strugure. Cred că merită să dați vinului o șansă să treacă proba timpului, mai ales dacă vreți să înțelegeți caracterul strugurelui. Și mă întreb dacă nu ar fi timpul să reconsiderăm sau să reconfirmăm experimentând ceea ce se spune despre soiurile românești.

3 Comments

Filed under din istoria vinului românesc, vinuri româneşti

Despre români și fetești

Povestea rivalității dintre feteasca regală și feteasca neagră îmi aduce aminte de anecdota părintelui cu doi copii, dintre care unul foarte talentat la matematică, care în loc să-și concentreze atenția asupra potențialului acestuia îl meditează intensiv pe cel de- al doilea ca să-l aducă la același nivel cu primul.

Desigur în lumea vinului, ca în viața oricărui produs menit vânzării, un cuvânt greu de spus îl au moda, trendul, obiceiurile de consum ale momentului. Totuși, via fiind o investiție pe termen lung, îmi e greu să înțeleg de ce, în timp ce feteasca neagră e preamărită ca soi indigen destinat să ne reprezinte, feteasca regală stă într-un con de umbră. Paradoxul este cu atât mai mare cu cât feteasca regală are avantajul de a fi cultivată în aproape toate zonele viticole ale României, iar expresia ei aromatică e relativ unitară si ușor de recunoscut. În plus, feteasca regală e un soi extrem de versatil din care se pot produce toate tipurile de vinuri albe: spumante, vinuri albe seci lejere, vinuri albe seci maturate în butoi, vinuri demiseci și vinars. Din punctul meu de vedere, feteasca regală pare copilul mai talentat.

M-am gândit la toate considerentele de mai sus degustând o fetească regală de la Miniș, uitată prin pivniță:  Feteasca regală, 2009, Wine Princess de la Balla Geza. Dacă o mai găsiți prin vreo vinotecă, e o surpriză foarte plăcută. În ciuda vârstei, vinul a fost extrem de proaspăt, cu arome florale, dar și intense nuanțe de alune prăjite, caracteristice feteștii regale. Corpul vinului onctuos, dar  în același timp proaspăt, avea aceea vibrație gustativă pe care am mai întâlnit-o la rieslingul german. Finalul vinului a fost lung, complex,  cu arome de polen, alune și migdale.

Vinul a fost un companion agreabil alături de ardei umpluți cu carne de vită, migdale și nuci. O rețetă din America Laină pe care o găsiți în cartea Laurei Esquivel “Ca apa pentru ciocolată”.

2 Comments

Filed under vinuri povestite şi recomandate, vinuri româneşti

Cartea vinurilor românești și educarea consumatorului

“Wine Book of Romania”, ghidul vinurilor românești, realizat de Marinela Vasilica Ardelean s-a lansat astăzi în Uanderful. Așteptam de ceva timp această carte, foarte utilă tuturor celor care doresc să cunoască mai bine vinul românesc. Toate marile țări producătoare de vin au cel puțin un astfel de ghid și îmi aduc aminte că anul trecut la recepția oferită de ambasada Ungariei, dedicată prezentării vinurilor de protocol din acel an, am avut ocazia să răsfoiesc un astfel de ghid realizat de Ministerul Agriculturii din Ungaria, în care vinurile erau clasificate, nu cu puncte Parker, ci printr-un sistem de la două la cinci stele. M-am întrebat atunci cât o să dureze până când voi putea avea pe noptieră și un ghid al vinurilor din România.

cartea

Anul trecut, Marinela Ardelean a reușit să adune în frumoasa locație din satul Cund, opt specialiști: Caroline Gilby – Master of Wine (Marea Britanie), Rod Smith- Master of Wine (Franța), Luiz Alberto- Wine Expert (SUA), Paul Robert Blom (Olanda), Helmuth Koecher (Italia), Zoltán Szövérdfi – Szép (România), Cosmin Grozea (România) și Mi Yeun Hong (Coreea) care au evaluat aproape 250 de vinuri din România și Republica Moldova. Rezultatele acestei jurizări stau la baza primei ediții a acestei cărți. Vinurile nu au fost înscrise de producători în concurs, ci Marinela Ardelean a degustat și selectat direct de la fiecare producător maxim cinci vinuri. Doar aceste vinuri au fost jurizate și notate de la 3 la 5 stele, în așa fel încât acest ghid ar trebui să cuprindă o selecție a celor mai bune vinuri românești. Iar din cele 215 vinuri descrise și notate în această carte doar 15 % au primit punctajul maxim.

Cartea a apărut la editura Rao și costă 140 lei.

Cu scuzele de rigoare dacă voi omite vreun laureat, sau dacă n-am reținut exact anul de recoltă  (nu am apucat decât să răsfoiesc cartea care încă nu este la vânzare), vinurile notate cu punctaj maxim – 5 stele – au fost următoarele: Balla Geza Stonewine Furmint 2012 și Stonewine Cuvee Aradium 2009, Crama Petro Vaselo Ovaș 2011 (cabernet sauvignon și merlot), Domeniile Clos des Colombes Sauvignon blanc 2012 și Domeniile Clos de Colombes Omuleț de Lună- Merlot & Fetească Neagră 2012, Cotnari, Grasă de Cotnari 1986, Crama Gîrboiu, Epicntrum 2014 ( Aligote si Muscat ottonel) și Epicentrum rose 2014 (Cabernet sauvignon și Fetească neagră), Casa Panciu, Băbească neagră 2013, S.E.R.V.E Cuvee Alexandru 2007, Crama Ceptura, Merlot 2013, DAVINO, Domaine Ceptura Rouge 2011 ( Feteasca neagră, Merlot, Cabernet sauvignon) și DAVINO, Flamboyant 2009 (Cabernet sauvignon, Fetească neagră), Aurelia Vișinescu, Anima 3 Fete negre, Domeniile Tohani, Principele Radu, Merlot anul 1, 2010, 1000 de Chipuri, Distinct Merlot 2011, Viile Metamorfosis, Via Marchizului, Negru de Drăgășani 2013, VINARTE, Prince Matei, Rezerva 2006, VINARTE, Sirena Dunării, riesling 2001, Casa Isărescu, Sauvignon Blanc 2008, Prince Stirbey, Tămâioasă românească, dulce, 2013, Crama Bauer, Cabernet Sauvignon 2013, Corcova, Chardonnay Reserve 2011, Corcova, Syrah Reserve 2011, Villa Vinea, Rubin 2012 ( Merlot și Zweigelt), Villa Vinea, Diamant 2013 (Fetească albă și Fetească regală), Liliac, Pinot Noir Private Selection 2013, Liliac Red Merlot Private Selection 2013.

Din Republica Moldova, Bostavan, Dor 2014 ( Traminer și Chardonnay), Bostavan, Via Etulia, Rezerve, Cabernet Sauvignon 2012, Purcari, Pinot Gris de Purcari 2014, Purcari, Negru de Purcari ( Cabernet sauvignon, Merlot și Saperavi), Chateau Vartely, Fetească regală 2014.

Prima observație ar fi că printre vinurile notate cu cinci stele se află destul de puține din soiuri tradiționale românești, semn că mai e mult de lucru la acest capitol. Niciun vin monocepage din fetească neagră sau fetească albă ! O singură fetească regală din Republica Moldova. Cabernet sauvignon-ul și merlot-ul au fost, din păcate, căștigătorii.

Important de știut despre acest tip de ghid, este faptul că în ciuda subiectivității lui –  recolte din anumiți ani, diferiți de la un producător la altul, și diferiți din punct de vedere climatic- 2006 față de 2011 sau 2014, de exemplu- jurizate și notate într-un moment determinat din timp – el are puterea de a recompensa constanța în calitate a vinurilor acelor crame care se vor regăsi, an de an în el. Valoarea lui stă așadar în permanenta reeditare. Abia după trei, patru ediții, vom vedea care sunt vinurile/brandurile care își păstrează stelele în fiecare an. Cel puțin asta e ceea ce îmi doresc de la acest ghid, să recompenseze excelența prin calitate, de-a lungul timpului, în anii ce vin. Din acest motiv, aștept cu nerăbdare și cea de-a doua ediție a “Wine Book of Romania” anuțată pentru sfârșitul acestui an.

La evenimentul de lansare al cărții, Marinela Ardelean a anunțat și organizarea evenimentului RO-Wine|The Wine Festival of Romania, pe 21- 22 mai la Fratelli. Este al treilea eveniment dedicat vinului ce se organizează în această primavară la București, cronologic, după Good Wine, în acest week-end la Romexpo și ReVino, 14- 16 mai la Novotel. Această efervescență de evenimente este de bun augur atât pentru promovarea consumului de vin, cât și  pentru evenimentele conexe destinate educației consumatorului. Consumatorul este cel care va avea cel mai mult de căștigat din abundența ofertelor din piața vinului. Nu le ratați!

Leave a Comment

Filed under cărti despre vin, vinuri româneşti

Cuvee Überland în anul Maimuței

Pentru că e considerat unul dintre vinurile românești bine făcute, dar mai ales pentru că merită savurat după câțiva ani buni de învechire în sticlă, mi-am alcătuit o colecție de sticle de Cuvee Überland, pe care mi-am propus să le deschid de-a lungul anilor și să documentez, ca într-un jurnal, evoluția anilor de recoltă.

În acest început de an, am deschis un Überland 2009, alături de prieteni sosiți din Japonia, unde noul an chinezesc e pe cale să se arate. Am aflat cu această ocazie că Maimuța e animalul ce ne va guverna zodiacul în acest an. Să sperăm că e un semn zodiacal care iubește vinul.

uberland

În primul rând, m-a surprins prospețimea și echilibrul acestui vin, care începe să fie gata de băut. La deschidere predomină aromele de stafide și de smochine, apoi pe măsură ce vinul se aerează apar și arome de dulceață de coacăze și de vișine. Corpul vinului e rotund, suculent, cu tanini bine integrați . Finalul este lung, amplu, cu o ușoară tușă alcoolică.

Per ansamblu, acest Überland 2009 nu este, cel puțin nu încă, atât de complex aromatic ca vinurile din 2006 sau 2007, în schimb e mai echilibrat, mai suculent, mai vioi. L-am băut cu plăcere, iar în ceea ce privește asocierea gastronomică, cred că merită să-l serviți la sfârșitul mesei, la un pahar de vorbă alături de prieteni.

Leave a Comment

Filed under vinuri româneşti

Povestea lăzii de cadarcă și a vinului care se desăvârșește în timp

Întâmplarea a făcut ca întâlnirea cu Cadarca de Miniș în anii 90, să coincidă cu descoperirea Aradului, a Timișoarei și a magnificelor peisaje din Valea Cernei, de care sunt iremediabil îndrăgostită. Pe vremea studenției, ne împărțeam vacanțele între Vama Veche și Valea Cernei, peisaje mediteraneene, însorite și sălbatice, greu accesibile pe atunci. Cadarca a fost vinul excursiilor noastre „vestice” și îmi aduc aminte cu nostalgie cum tata a promis fratelui meu și prietenilor lui o ladă de cadarcă dacă se mobilizează să treacă restanțele din anul doi. Povestea lăzii de cadarcă a rămas un subiect de glume și de rememorări, în fiecare an, de Sfântul Stefan, când unul dintre prietenii noștri își revendică sticlele de cadarcă neprimite încă.

Căutând printre vechiturile din beci, am descoperit o sticlă stingheră de cadarcă de Miniș, 2008, Wine Princess.

cadarca

Uneori, vinul poate fi nostalgie pură, încarnarea unor vremuri în care te simțeai nemuritor, mai mult decât expresia unui loc sau a unui soi de strugure. Si deși avem pretenția obiectivității, nostalgia se strecoară insidios în vin. Noi eram pregătiți să nu fim prea aspri cu vinul și poate de aceea surpriză pe care ne-a oferit-o această cadarcă a fost așa de mare.

Wine Princess Cadarcă 2008 e un vin de o expresivitate aproape bordoleză, cu un echilibru de invidiat între fructozitate și aciditate, cu taninuri fine și final bun. Iată încă o dovadă că vinul se desăvârșește în timp și că cei care știu să-l aștepte sunt răsplătiți. Sper că tata mai are vreo ladă prin pivniță…

Leave a Comment

Filed under vinuri româneşti

Vinca Major

Degustarea din luna octombrie, organizată de Institutul Cultural Maghiar din București, ne-a oferit ocazia de a cunoaște o nouă cramă din România. Botezată după numele latinesc al brebenocului, floare care crește în pădurile din zona Carastelec, Crama Vinca este, din punctul meu de vedere, cel mai surprinzător debut al anului 2014 în piața vinului de la noi.

vinca

Înainte chiar de a gusta vinurile, mi s-a părut foarte interesant faptul că acționarul majoritar de la Vinca este Abația Sf. Martin din Pannonhalma, cea mai veche mânăstire benedictină din Ungaria și al doilea cel mai mare teritoriu abațial după Monte Cassino.

Zona Carastelec este cunoscută pentru vinurile cu aciditate ridicată, foarte potrivite pentru producerea vinurilor spumante, iar investiția de la Vinca – 25 de hectare dispuse în formă de amfiteatru cu expunere vestică – a fost, la început, coordonată de către oenologul Tibor Gál, unul dintre cei mai cunoscuți vinificatori din Ungaria, care a devenit celebru după ce vinul făcut de el, Ornellaia 1998, a fost votat vinul anului de către Wine Spectator.

Am degustat:

Friza 2013

Feteasca Regală 2013

Alb 2013

Sophia 2013

Rosé 2013

Pinot noir

Per ansamblu, vinurile au fost curat lucrate, plăcute și sprințare, adică cu aciditate mare. Ca și în cazul zonei Beltiug, dacă vreți să vedeți cu adevărat ce înseamnă aciditatea vinului, vă invit să degustați vinurile de la Vinca.

Mi-au plăcut în mod deosebit,  Vinca alb 2013 – asamblaj de vinuri din trei soiuri de struguri, un vin cu aromele tipice ale chardonnay-ului , rotund și crocant – și  Vinca rosé 2013- din pinot noir – un vin mineral, lejer, elegant, cu arome suave și aciditate bună – în stilul rosé-ului de la Liliac sau a celui din Negru de Drăgășani 2013 al lui Oliver Bauer.

Nici vinul petillant, demi-sec (15 grame de zahăr la litru),  din fetească regală, nu a fost deloc rău, iar dacă cei de la Vinca se țin în continuare de treabă – și se ocupă un pic și de design-ul etichetelor- cred că o să auzim din ce în ce mai des despre ei.

4 Comments

Filed under vinuri româneşti