Monthly Archives: March 2012

O floare rară şi un blind tasting legendar

Rieslingul are patru feţe: trocken, feinherb, fruchtig şi edelsüss, ne-a spus de la bun început Christian Tyrell, proprietarul domeniului Weingut Karthäuserhof, prima cramă pe care am vizitat-o în periplu nostru prin Mosel.

@ lovewine.ro

Orice călătorie te îmbogăţeşte pentru că e distrugătoare de prejudecăţi şi evidenţiază cât de mică e distanţa care te separă de cel care, totuşi, nu îţi vorbeşte limba sau nu îţi cunoaşte ţara, iar o săptămână în Mosel mi-a arătat cât de puţin îţi trebuie ca să faci un vin bun şi m-a pus serios pe gânduri.

Vinului german i se reproşează eticheta complicată, clasificările stufoase şi un anume elitism. Proprietarii de crame – cele mai multe afaceri de familie de mai bine de 400 de ani – preferă să stea acasă şi să-şi lucreze singuri via şi sunt mai puţin dornici să străbată lumea povestind despre cât de bun e vinul lor. E unul din motivele pentru care rieslingul german nu a devenit “un fenomen planetar”, ca Bordeaux sau Chablis. Pe de altă parte, după ce le guşti vinurile, nu poţi decât să te bucuri că nemţii nu au dat niciun pas înapoi în a-şi face vinul aşa cum ştiu ei mai bine, cu tot cu clasificările care le sunt proprii.

Cel mai important lucru pe care l-am înţeles de la Christian Tyrell, ca şi de la ceilalţi producători pe care i-am vizitat, e că, de fapt, felul în care clasificăm noi vinul (sec între 2- 4 grame/ litru, demi-sec 4-12 grame, demi-dulce 12 – 50 grame şi dulce peste 50 de grame) e simplist şi născător de confuzii. În cazul rieslingului german, nu se acordă mare atenţie cantităţii de zahăr rezidual din vin, ci se caută un echilibru între aciditate şi zahărul rezidual. Din acest motiv, un riesling german trocken, pe care noi îl traducem prin “sec”, nu va avea 2-4 grame zahăr rezidual, ci, în funcţie de condiţiile fiecărui an de recoltă, va avea un gramaj de zahăr rezidual corelat cu nivelul acidităţii din strugure în acel an. Astfel un riesling trocken poate avea până la 9 grame de zahăr la litru şi, foarte rar o sa aibă 2 grame de zahăr – adică să fie sec după cum am învăţat noi – pentru că din cauza acidităţii foarte mari va fi de nebăut. De altfel, acum am avut ocazia unei experienţe extraordinare, să degust vinuri dulci (edelsüss) care aveau 100 de grame de zahăr rezidual şi o aciditate atât de mare, încât îţi lăsau senzaţia că au cel mult 50 de grame.

Unicitatea rieslingului de rhin stă tocmai în acest echilibru între o incredibilă aciditate, care îi scoate în evidenţă mineralitatea specifică, şi zahărul rezidual care îi potenţează aromele.

Despre sistemul de clasificare al rieslingului german şi cum se citeşte eticheta vinului, am mai scris aici.

@ lovewine.ro

Revenind la Weingut Karthäuserhof, Christian Tyrell ne-a regalat şi cu o poveste fără egal, din punctul meu de vedere, una dintre cele mai bune pe care mi le-a povestit vreodată un producător. Crama Karthäuserhof are o etichetă specifică, o bandă pe gâtul sticlei. L-am întrebat de unde a pornit această idee şi ne-a povestit cum pe vremea stră-bunicului său s-a organizat la cramă un mare banchet. Sticlele au fost scoase din pivniţă şi puse la răcit în vase cu gheaţă. Toate bune şi frumoase, dar când să fie aduse la masă în ordinea prestabilită, s-a constatat că etichetele s-au desprins de pe sticle făcându-le de nerecunoscut. În amintirea acelui blind tasting istoric eticheta a rămas plasată doar pe gâtul sticlei.

@ Nicusor Cazan

Prinsă în mirajul poveştii, parcă şi vedeam mulţimea de pătrăţele ude care pluteau în havuzul din curte, purtând pe ele nume şi ani legendari, şi am oftat înciudată…

@ lovewine.ro

2 Comments

Filed under degustări, călătorii la crame, Riesling din lumea largă, tot ce trebuie să ştii despre vin

Cine are carte are şi vin !

Îmi place să cred că, nu întâmplător, cărţile şi vinurile se aseamănă şi că nu există senzaţie mai  intensă, mai durabilă, decât aceea pe care ţi-o lasă o carte sau un vin bun.

Asemeni unor prieteni dragi, cărtile te pot ajuta să treci peste momente de cumpănă sau te pot învăţa să trăieşti cu voluptate hazardul şi lentoarea. Citite la timpul lor, pot avea puteri nebănuite în a-ţi schimba modul în care priveşti lumea. Pentru mine, cărtile şi vinurile, fac parte din „echipa cu care trecem prin lume”, aşa cum scrie Constantin Ţoiu în „Galeria cu viţă sălbatică”, despre contextul în care evoluează personajele sale.

Pentru că dintre toate bucuriile vieţii cel mai tare îndrăgesc cărţile, o să vă propun un joc al cărui scop este acela de a bea vinuri bune împreună cu cei care, ca şi mine, iubesc cărţile. În fiecare lună, în ultima săptămână, o să alegem un vin pe care să îl asociem cu o carte, în încercarea de a găsi vinuri care merită băute şi cărţi care merită citite. Concursul se deschide cu un vin primăvăratic: Fetească regală, Gramma, 2009.

Postaţi pe pagina de facebook vinuri povestite  câteva fraze prin care să argumentaţi cu ce carte consideraţi că seamănă Fetească regală, Gramma, 2009. Aveţi dreptul la o singura postare. Cel care va însuma cele mai multe like-uri de la cititori va fi declarat câştigător şi va primi ca premiu două sticle de vin Fetească regală 2009 de la Casa Olteanu Gramma şi o carte oferită de vinuri povestite,  (în măsura posibilului chiar cartea câştigătoare). Concursul se închide pe 31 martie, ora 13:00.

Spor la povestit !

6 Comments

Filed under poveştile Monei

O săptămână cu Riesling de Rhin

Uneori mă bate gândul că rieslingul a fost cândva menit să fie o floare, căci nu există vin alb cu arome mai seducătoare şi mai complexe. E ca şi cum toţi pomii din livadă, cireşul, caisul, piersicul, salcâmul, mărul şi-ar scutura cu toţii, în acelaşi timp, polenul la tine în pahar. Un riesling tănăr e expresia proaspătă, solară şi plină de avânt a primăverii, care, (după 3-4 ani de învechire) se lasă cotropită de imobilitatea verii, pentru ca apoi să se desăvârşească în languroasa toamnă. Un riesling poate fi atât de bun încât să nu te lase să alegi care din aceste faze prin care trece te atrage mai tare.

După o săptămână în ţara rieslingului de Rhin, pot spune că nu am mai întălnit un strugure care poate avea atâtea faţete şi care poate produce vinuri atât de diferite. Tot aici am aflat că, graţie acestei diversităţi, rieslingul poate acompania un meniu complet, de la aperitiv până la desert. E ceea ce am şi experimentat profiând de excelentele preparate ale lui Oliver Probst, proprietarul hotelului Moselschild – pe care îl recomand din toată inima.

La aperitiv, spumant (care la nemţi se numeşte sekt) Rebenhof 2009, cu ton crud cu piure de mazăre, muguri de creson şi dovleac.

Supă curry cu creveţi şi cod, alaturi de riesling 2010 Weingut Klaus, Spätlese, feinherb.

 

Muşchi de porc cu legume şi piure de cartofi, alături de riesling 2009 Studert-Prüm, Bernkasteler Graben, Spätlese, feinherb.

 

La desert, crème brûlée cu îngheţată, alături de riesling auslesse 1990, Schlossgut Diel.

Pentru mine, un riesling bun e ca o călătorie de-a lungul vieţii cu un prieten de nădejde împreună cu care rememorezi amintiri din adolescenţă şi poveşti de maturitate, iar acest periplu prin crame şi terase de vie s-a asezonat în mod inspirat şi cu prieteni adevăraţi, cu care am împărtăşit pasiunea pentru riesling şi frumuseţea peisajului reflectat într-un pahar cu vin.

În scurta noastră excursie, am vizitat opt crame – Karthäuserhof, Maximin Grünhaus Schlosskellerei C von Schubert, Schloss Lieser, von Othegraven, GransFassian, Markus Molitor, Laurentiushof şi Alfred Merkelbach -şi am degustat aproape o sută de sticle de riesling. Poveştile fascinante ale pasiunii cu care acesti oameni creează fiecare, rieslinguri atât de diferite, în săptămânile care urmează…

6 Comments

Filed under Riesling din lumea largă

ProWein Blitzkrieg

Mi-am dorit mult să ajung la ProWein şi le mulţumesc pe această cale prietenilor care mi-au facilitat această aventură. Cred că, pentru oricine vrea să înţeleagă piaţa vinului, experienţa unui târg de talia ProWein e capitală, în aceeaşi măsură în care o degustare cu vinuri de 98-99 de puncte Parker ar fi necesară tuturor celor care vor să-şi calibreze gustul în puncte.

De ce ProWein ?

Spre deosebire de alte târguri, ProWein e dedicat exclusiv specialiştilor din industria vinului şi nu acceptă alte tipuri de vizitatori. Se spune că ar fi unul dintre cele mai profesioniste şi mai bine organizate târguri de vin şi, de aceea, eram foarte curioasă să văd cum arată aşa ceva.

Ajuns la ProWein, cel mai greu lucru e să decizi la care dintre cele aproximativ 3300 de standuri vrei să te opreşti. Iniţial m-am gândit la vinurile care îmi sunt inaccesibile în România, dar lista s-a dovedit mult prea lungă 🙂 Aşa că, m-am rezumat să cercetez soiurile preferate: riesling şi pinot noir şi, pe ici pe colo, câteva vinuri din zone precum Georgia, Turcia, Israel, Noua Zeelandă şi desigur Languedoc.

Pentru că mi-am petrecut mult timp cu rieslingul de rhin, ţin să spun că am fost extrem de surprinsă de ospitalitatea, căldura şi deschiderea cu care am fost primită în hala Germaniei, cea mai aglomerată de la acest târg. Am fost încântată de curiozitatea şi interesul cu care expozanţii din Germania m-au ascultat vorbind despre vinurile din România. De altfel, trebuie menţionat faptul că ProWein e un târg dedicat pieţei germane, motiv pentru care, în fiecare stand – indiferent că era vorba de Turcia, Georgia, Israel sau Franţa – era cel putin un vorbitor de germană, iar toate seminariile organizate în cele trei zile ale expoziţiei s-au ţinut în limba germană.

Mi-ar fi plăcut ca standul României să arate ceva mai bine, şi să conţină, aşa cum au avut ceilalţi expozanţi – fotografiile o mărturisesc – şi ceva elemente de identificare natională. Fundalul alb şi vitrina din pal mi s-au părut neinspirate şi, în ziua sosirii la ProWein, mi-a fost greu să-l descopăr printre celelalte standuri mult mai colorate şi mai atrăgătoare.

Dincolo de asta, am plecat de la ProWein cu visele împlinite şi cu aşteptările confirmate. Despre câteva dintre vinurile descoperite aici voi povesti  în curând.

3 Comments

Filed under poveştile Monei