Tag Archives: asocieri gastronomice cu vinul

Burrata

Deși scriu adesea despre vinuri, cel mai tare mi-ar plăcea să am timp să scriu o istorie lingvistică a fructelor și legumelor însoțită de câteva povești despre brânzeturile favorite. Și deși poate vă așteptați să spun că brânzeturile cele mai bune sunt cele franțuzești, preferata mea, burrata, vine dintr-un univers mai sudic. Un preparat simplu, proaspăt și pe care cu greu l-aș putea traduce prin aprigul cuvânt romănesc “brânză”.

burrata

Burrata e un fel de rățușca cea urâtă. Dintr-un bulgăre cu aspect comun de mozzarella o să observați cu surpriză cum se rostogolește, când o tăiați, cu lentoarea unui r dublu, smântăna proaspătă și cremoasă. Burrata e o mozzarella umplută cu smântână, care în Italia se servește în asocierea clasică cu roșii și busuioc. (la nevoie, puteți folosi și pătrunjel). Nu pot de altfel să nu remarc cât de însorit îți sună în urechi universul italian al brânzei – burrata, mozzarella, parmigiano, pecorino…

burrata -reteta noastra

Rețeta noastră preferată – adică a bucătarului – este burrata cu mango, roșii și pesto, o combinație în care dulceața cărnosului mango se suprapune armonios peste aciditatea și parfumul roșiei, dublată de cremozitatea și frăgezimea burratei. Un aperitiv cu un plus de contrast cromatic, mediat de puritatea albului și care merge perfect cu un vin rosé.

2 Comments

Filed under gastronomie și taifas culinar

Sauvignon blanc si sparanghel

Sauvignon-ul mi s-a parut intotdeauna genul de vin passe-partout, un vin alb nici prea-prea, nici foarte-foarte, ce poate fi combinat cu succes cu feluri de mancare din cele mai diverse si care poate fi baut cu usurinta atat vara, cat si iarna. Nu e genul de vin care sa te lase bouche bée, ca un riesling de rhin, dar nici nu se arata capabil de mari dezamagiri. Mai ales ca, spre deosebire de alte soiuri albe, ( ca chardonnay-ul, de exemplu)  un vin modest din sauvignon-ul blanc, are un plus de aciditate salvator. Din acest motiv, mi s-a parut intotdeauna o alegere foarte inspirata pentru un vin de zi cu zi.

In acest an, am descoperit sauvignon blanc-ul lui Maurico Lorca, un producator argentinian care are unul dintre cele mai frumoase site-uri din cate am vazut pana acum. Simplu, sugestiv, superb !

Mauricio Lorca – Opalo, sauvignon blanc, 2008 e un vin curat si proaspat, usor mineral, cu aciditate buna si final mediu. La deschidere are aroma de soc si note citrice si vegetale (de sparanghel si agrise), iar la gust, cu o nota initiala usor dulce, invaluita repede de un corp citric. Un vin care merge perfect cu sparanghel si cu salate, dar si cu preparate din pui sau peste.

@ Doron

Si daca am pomenit de sparanghel, ceea ce mi s-a parut deosebit de interesant in istoria lui e faptul ca e una din putinele legume aduse de europeni in America latina, unde se cultiva acum pe scara larga. Si din punct de vedere lingvistic are o poveste interesanta. Denumirea „sparanghel – Asparagus ofiicinalis” provine din latina, dar se pare ca latina l-a imprumutat din greaca, iar aceasta, la randul ei, din persana.

Se spune ca sparanghelul era leguma favorita a imparatilor romani, si ca Augustus ar fi fost creatorul expresiei “mai repede decat ai gati sparanghelul”. Romanii considerau ca sparanghelul are proprietati medicinale si afrodisiace. In evul mediu, e adoptat de bucataria franceza si e servit la mesele regilor Frantei. Mi se pare interesant faptul ca de-a lungul istoriei sale atat de lungi, sparanghelul si-a pastrat nepatata imaginea de delicatesa destinata ospetelor rafinate si ma intreb daca asta nu se datoreaza tocmai simplitatii sale…

 

Leave a Comment

Filed under soiuri de strugure

La donna è mobile

Odata cu primele raze de soare la geamul meu, ca intr-o halucinatie, narile imi freamata si incep sa simt mirosul marii. Astea sunt zilele in care imi doresc sa fug din Bucuresti, macar pentru un week-end. Dar cum fuga nu este intotdeauna posibila, ma multumesc cu teleportarea. Solutia din aceasta saptamana: sa musc din soarele Siciliei, captiv intr-unul din vinurile atat de cantate si povestite de Homer, Tucidide, Tacit sau marele Virgiliu…

Daca nu stiati, Sicilia e teritoriul italian cu cea mai mare suprafata pe care se creste vita de vie, iar in ultimii ani, autoritatile locale au dezvoltat o politica de revalorizare a soiurilor siciliene de strugure: Nero d’Avola, Nerello mascalese, Inzolia, Catarratto, Carricante, Grecanico. Dintre soiurile internationale, in Sicilia se cultiva mai ales Chardonnay, Cabernet Sauvignon, Sangiovese si Syrah. Dar, desi cele mai cunoscute vinuri siciliene sunt rosii, 90% din productia de vin sicilian o reprezinta vinul alb.

Asa ca am ales si eu un vin alb: DonnaFugata, Anthilia, 2007, un cupaj in proportii egale din doua soiuri de struguri sicilieni Catarratto si Inzolia. Catarratto este strugurele cel mai frecvent intalnit in Sicilia si sta la baza celebrului vin licoros sicilian, Marsala. Acest strugure dezvolta un vin cu arome citrice, lamaie, nectarina sau aroma de piersica. Inzolia e considerat cel mai bun soi de strugure sicilian, datorita aromelor sale fructate si florale, care dau vinului personalitate. Unii specialisti sustin ca acest strugure ar proveni din Franta si ar fi fost apoi implantat, de catre normanzi, in Sicilia, Sardinia si Insula Elba. Inzolia se cultiva si in regiunea Toscana, unde este, insa, cunoscut sub numele de ansonica.

Trebuie sa marturisesc ca vinul m-a atras datorita numelui, Donnafugata, este si numele unui castel sicilian aflat langa Ragusa, acolo unde se petrece actiunea din Ghepardul lui Tomaso di Lampedusa. DonnaFugata Anthilia mi s-a parut un vin armonios, dual, o subtila combinatie de note citrice si miere, aflate intr-o permanenta alternanta. Are o culoare stralucitoare, aurie cu tente verzui si, din pacate, un usor perlaj. La deschidere, o intensa aroma de citrice, lamaie, apoi tuse nu foarte pregnante de miere. La gust, o lamaie vibranta, lime, si o foarte vaga nota minerala, apoi, miere. Un final lung, fresh, de lamaie foarte coapta. Un vin care se asociaza excelent cu fructe de mare si care a facut cinste sepiei umplute cu un cocktail de fructe de mare, ciuperci si ghimbir, alaturi de care a fost servit.

De aceasta data, bucatarul, care a facut si pozele, a fost de-a dreptul fermecat de eticheta si foarte placut impresionat de vin.

Oare cat din decizia de a cumpara o sticla de vin, poate fi inspirata de portretul unei femei aflat pe eticheta ?

3 Comments

Filed under soiuri de strugure

Ich bin ein Rieslinger

In materie de vinuri albe, am doua slabiciuni, aflate, oarecum, la extreme: riesling-ul si gewurztraminer-ul. Riesling-ul este strugurele german prin excelenta si toti specialistii sunt de acord ca zona lui de provenienta e regiunea renana. In unele limbi se numeste chiar Riesling de Rhin (“renski rizling” in slovena). Intr-un fel, riesling-ul chiar seamana cu un neamt. Prima data cand incerci sa te apropii de el te intampina cu un dampf de kerosen (in limbajul vinului, asta se numeste “tipicitate de soi”). Daca ai noroc si va imprieteniti, incepe sa se deschida si o sa-ti ofere un buchet rasat, de mare finete. In plus, e un vin de garda, pe care il poti pastra in pivnita si 20 de ani, adica exact ca un neamt, orice s-ar intampla cu el, reuseste sa ramana neamt pana la capat…

Nu stiu daca de vina sunt resturile mele de sange german, dar riesling-ul chiar ma atrage, si de fiecare data cand plec din Romania ma straduiesc sa-i ies in cale. Se pare ca dintre toti strugurii, e soiul care reuseste sa redea cel mai bine caracterul solului in care e plantat. Francezii numesc asta “expression du terroir”, si e un detaliu pe care  il apreciaza foarte mult intr-un vin (“vin du terroir”, zic ei). In Franta, rieslingul se cultiva doar in Alsacia, si alaturi de Muscat, Pinot Gris si Gewurztraminer, face parte din soiurile autorizate, clasate AOC Alsace, AOC Alsace Grande Cru si Alsace Vendages tardives. Rieslingul alsacian e unul dintre vinurile rezervate marilor desfatari gastronomice. In Romania, se cultiva atat riesling cat si riesling italian, numit de austrieci si Welschriesling, o ruda a rieslingului, dar care da un vin de calitate inferioara. Nu confundati rieslingul cu rieslingul italian, sunt doua soiuri diferite.

Intru cinstirea batranului Rin, am ales o sticla de riesling german, din zona Mosel-Saar-Ruwer, Bernkastel Kueser Riesling 2006 Spatlese. Vinul are o culoare aurie intensa, superba, dar, din pacate, si un usor perlaj. La deschidere a avut o vaga aroma de kerosen, si usoare tuse citrice, care au fost inlocuite rapid de tei si de miere. Gustul preponderent a miere de tei a fost un deliciu. Cam scurt, la 12,5% parca m-as fi asteptat la ceva mai mult.

Totusi, un vin bun, care a subliniat cu gratie aromele iodate ale pastravului pe pat de sare si garnitura de legume, alaturi de care l-am servit. Bucatarul, care a stat de cealalta parte a mesei, si care a facut si pozele, a fost de parere ca vinul asta bun are o eticheta extrem de urata.

11 Comments

Filed under Riesling din lumea largă, soiuri de strugure