Monthly Archives: October 2011

Dor de Languedoc

Dincolo de obiceiurile culinare ale iernii care ne impun alegerea unui vin rosu, intotdeauna mi-am explicat faptul ca in acest sezon simtim mai degraba nevoia sa bem vin rosu, prin aceea ca numai acest tip de vin poate sa ne readuca in simturi, lumina si puterea soarelui. Vinul rosu e un dor de soare, care se consuma mai ales atunci cand ii simti mai tare lipsa.

Si cum, in cazul meu, numai un syrah e capabil cu adevarat sa alunge frigul si sa-mi readuca lumina in privire, am deschis un Guilhem Gaucelm, Ermitage du Pic Saint Loup, 2004, AOC Coteaux de Languedoc.

Culoare rubinie, foarte densa si vioaie. Nas, foarte expresiv, elegant, la inceput mineral si floral (violeta), inlocuit rapid de cireasa, vanilie, piele si ceea ce francezii numesc menthe poivrée. Dupa cateva ore de aerare parca se simteau si lejere note de ciocolata. Gust plin, amplu, cu tanini vioi. Final lung si postgust cu aceeasi cireasa in ierburi de Languedoc. Un vin extraordinar de bun, un vin de rasa, care ar merita o descriere in 1000 de caractere. Din pacate sau din fericire, intalnirea cu un astfel de vin anuleaza cuvintele…

Regiunea Coteaux de Languedoc a dobandit statutul de AOC relativ recent, in 1985, iar, in 1994, sectorul Pic Saint Loup este inglobat AOC-ului Languedoc. Cuvée Guilhem Gaucelm face parte dintre cele mai apreciate apelatiuni Pic Saint Loup. E un assemblage de 60% grenache din vii vechi de 85 de ani si 40% syrah, plantate pe soluri argilo-calcaroase din cuaternar, si este maturat 30 de luni in baric.

Interesant este ca acest Guilhem Gaucelm provine dintr-un an dificil in Languedoc. 2004 a fost un an cu clima foarte rece. Faptul ca a rezultat, totusi, un vin atat de bun, e inca o dovada ca expresia calitatii unui vin isi are secretul in buna ingrijire a vitei, adica in respectul viticultorului fata de meseria sa.

L-am servit alaturi de creier cu garnitura de cartofi si salata de ardei copti.

6 Comments

Filed under vinuri povestite şi recomandate

Udriste Nasturel si memoria posteritatii

Acum cateva luni, cand am avut curiozitatea sa contabilizez cuvintele cheie ale cautarilor din google care ajungeau pe blogul meu, m-am amuzat foarte tare cand am dat peste formularea “cum arata un boier roman, foto”. Totusi, cred ca intrebarea e legitima, cu atat mai mult cu cat Romania, in ciuda discursurilor sforaitoare, nu a avut si nu are o traditie – adica o continuitate – in conservarea patrimoniului. Cum putem atunci afla cum arata boierul roman ?

Pe ici pe colo, printr-un sir de intamplari norocoase, s-au pastrat monumente de neasemuita frumusete, asa cum este Casa de piatra de la Heresti. La 35 de kilometri de Bucuresti, pe un platou care domina valea Argesului, intr-un peisaj ingrozitor de saracacios, dintre case de chirpici se ridica spectral, ca intr-un decor de teatru, o cladire masiva de piatra: Casa de boier mare a lui Udriste Nasturel.

E greu de descris farmecul si puritatea acestei constructii unice din piatra slefuita, contemplata din perspectiva contemporaneitatii care transforma in cutii impersonale de beton orice incercare de constructie. Am fost uimita de luminozitatea speciala a acestei case, asigurata de ferestrele pozitionate pe toate laturile cladirii, dar si de lucratura deosebita a geamurilor, din ochiuri de sticla groasa, incastrate dupa tehnica vitraliilor. Am remarcat inca o data, comparand conacul lui Udriste Nasturel cu cel al Golestilor, ca boierii romani apreciau spatiile intime si luminoase, a caror grandoare nu e data de masivitate si exagerarea proportiilor, ci de gratia cu care se incadreaza in spatiu si de firescul cu care sunt mangaiate de razele soarelui la apus.

Pe site-ul Muzeului Taranului Roman, in administrarea caruia se afla, citim ca este singurul monument de arhitectura civila romanesca de la inceputul secolului al XVII-lea construit in intregime din piatra de talie slefuita. Iar Paul de Alep, secretarul patriarhului Macarie al Antohiei, calator prin Tarile Romane in 1657, noteaza in jurnalul sau ca la Heresti e “un palat fara egal in lume, afara numai de Tara francilor, (…) atat de frumos ca imprastie toata grija sufletului intristat.”

Horia Bernea este cel care a redescoperit conacul de la Heresti aflat in ruina, iar, dupa restaurare, a avut intentia de a-l transforma intr-un Muzeu al Boierului Roman. In 2006, Casa de piatra de la Heresti era deschisa publicului sub acest nume, cu expozitia “Nunta de la Heresti”, cu obiecte din colectia lui Dan Nasta. Intre timp, proiectul Muzeului Boierului Roman pare abandonat, iar cladirea numita acum “Muzeul Udriste Nasturel” ramane in circuitul de vizitare. Pana pe 16 septembrie 2012, muzeul gazduieste expozitia de ceramica “Piatra si lutul”.

Ce se stie despre Udriste Nasturel ?

Memoria posteritatii n-a fost prea generoasa nici cu boierul din vechea aristocratie munteneasca, dar nici cu carturarul erudit care era Udriste Nasturel. Putinele informatii care s-au pastrat, le-am extras din lucrarea fostului meu profesor de literatura romana veche, Dan Horia Mazilu –Udriste Nasturel, Editura Minerva, 1974.

Nascut, probabil, in 1596, Udriste Nasturel descinde dintr-o veche familie boiereasca din Tara Romaneasca ale carei prime atestari urca in timp pana la Vlad Calugarul (1482). Prin sora sa, domana Elina, devine cumnat al domnitorului Matei Basarab. La randul sau, se casatoreste de doua ori, baiatul din cea de-a doua casatorie, Radu-Toma, va atinge cea mai inalta treapta de ierarhie feudala, ajungand mare ban al Craiovei.

Personalitate de factura aparte, Udriste Nasturel a fost pisar de cancelarie si apoi logofat, a indeplinit misiuni diplomatice in Transilvania si la Viena,  dar era si scriitor, caligraf, traducator, si -am putea zice azi – editor. S-a dedicat coordonarii activitatii de tiparire a cartilor in slavona si romana, care ieseau din tiparnitele domnesti de la Govora, Manastirea Dealu si Campulung. A scris, in slavona, prefetele (predoslovia) acestor tiparituri si versuri encomniastice, de slava a stemei basarabilor, dar a fost si autor de scrieri laice. Versurile sale sunt primele versuri tiparite din istoria limbii romane, fapt ce le-a oferit posibilitatea de a-si castiga notorietatea publica. De asemenea, a tradus din latina in slavona “De imitatio Christi”, a lui Thomas a Kempis, scriere de larga circulatie in Evul Mediu si, din greaca in romana, romanul medieval “Viata sfintilor Vaarlam si Ioasaf”.

Se pare ca in bibiloteca conacului sau de la Heresti, Udriste Nasturel ar fi  adunat raritati bibliofile si manuscrisele celor mai vechi creatii originale din Tara Romaneasca (ca de exemplu, “Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Theodosie”, despre care se spune, fara dovezi, insa, ca ar fi tradus-o in limba romana). Este totodata, prima biblioteca a unui om de litere roman, atestata prin documente.

In semn de omagiu pentru unul dintre cei care au faurit temeliile culturii romanesti, cred ca merita sa vizitati macar o data conacul de la Heresti. Contemplarea acestei splendide constructii renascentiste, v-ar putea rasplati pentru frustrarile incercate in fata marilor monumente ale artei occidentale, dar v-ar putea si intrista cu gandul perfid ca n-am fi fost nici noi mai prejos, daca ne-am fi dat vreodata osteneala sa ne pese in mod responsabil de patrimoniul nostru cultural.

8 Comments

Filed under jurnal de călătorie

Targurile de vin ale toamnei

Se anunta o toamna bogata la Bucuresti. Pentru prima data, in acest an, avem doua targuri de vin.

Vintest, 27- 30 octombrie, la Romaero Baneasa. Cum printre expozanti se vor afla producatorii vinurilor Nachbil, nu voi rata cu nici un chip acest targ.

Traditionalul Goodwine, 18- 20 noiembrie, la Word Trade Plaza, ocazia de a degusta o mare parte din vinurile rosii care vor iesi pe piata in acest sfarsit de an.

Iar daca sunteti norocosi si va poarta drumul la Iasi, intre 3 si 6 noiembrie se anunta Provino – targ de vinuri si gastronomie. Cum Iasiul e un oras primitor care gateste bine, imi pare rau de pe acum ca nu voi putea merge.

Cred ca aceasta efervescenta autumnala e un semn de bun augur si de sanatate comerciala pe piata vinului. Nu imi ramane decat sa va doresc sa aveti parte de vinuri bune.

2 Comments

Filed under ştiri cu şi despre vin

Delicii traditionale frantuzesti

Desi nu sunt o mare bautoare de digestive si aperitive, cu exceptia inegalabilei grappa, m-a intrigat intotdeauna cat de putin stim despre spirtoasele frantuzesti, care sunt, totusi, produse traditionale, ca si vinurile. Acesta e si motivul pentru care cu ocazia primului salon de vinuri si gastronomie Le Manoir gazduit de palatul Cesianu-Racovita am fost interesata sa cunosc cateva din deliciile gastronomiei traditionale frantuzesti: cognac, armagnac si calvados.

La o degustare de Armagnac millésimes (1962, 1952 si 1938) am stat de vorba cu reprezentantul Château Laubade, Arnaud Lesgourgues, care ne-a povestit cate ceva despre aceasta licoare.

Atat cognacul cat si armagnacul sunt produse prin distilarea vinului, in timp ce calvadosul e un distilat de mere si de pere. Spre deosebire de cognac, armagnacul se distileaza in alambic doar o singura data si se pastreaza in butoaie de 400 de litri din stejar negru din Gascogne, iar calitatea acestui butoi e esentiala pentru calitatea viitorului armagnac.

Soiurile de struguri care se folosesc la producerea vinului sunt ugni blanc, folle blanche, colombard si baco, iar ceea ce se urmareste in cazul acestui vin este aciditatea ridicata. Distilatul se tine unul-doi ani in butoi nou si apoi se trece pentru cativa ani in butoaie vechi, apoi din nou in butoi nou si din nou in butoi vechi. Ajuns la maturitate, se pastreaza in damigene inainte de a fi imbuteliat, iar incepand din acest moment armagnacul nu mai evolueaza.

E important de retinut si faptul ca acest tip de bautura nu contine sulfiti, adaugarea de sulfit in vinul pentru distilat fiind, de asemenea, interzisa.

Ce trebuie sa stii atunci cand cumperi Armagnac

Sunt trei zone autorizate de productie: Haut-Armagnac, Bas-Armagnac si Ténarèze, dar cele mai cautate bauturi provin din zona Bas-Armagnac.

Sunt doua tipuri de armagnac: assemblage si millésime.

Armagnacul millésime e produs numai din recolta anului respectiv, si va avea anul trecut pe eticheta. De asemenea, anii de recolta exceptionali, buni, slabi – cu exceptia celor catastrofali- nu sunt atat de importanti ca in cazul vinului, complexitatea si expresia aromatica rezultand exclusiv din perioada indelungata de imbatranire in baric. Spre deosebire de vin, armagnacul nu mai evolueaza in sticla. Legislatia cere ca armagnacul millésime sa fie imbatranit in baric inainte de imbuteliere cel putin 15 ani. Dar, cu cat sta mai mult in baric, cu atat este mai fin si aromatic mai atragator. Unii specialisti sustin ca abia dupa 40 – 50 de ani de invechire, armagnacul merita baut.

In cazul amestecurilor de armagnac produs in ani diferiti (assemblage) pe eticheta apar urmatoarele simboluri (valabile si pentru cognac) :VSOP –cel putin 4 ani de invechire in baric, XO sau Napoleon –cel putin 6 ani de invechire in baric, Hors D’Age – mai mult de 10 ani.

Ar mai fi de adaugat ca sticlele nu trebuie pastrate culcate.

4 Comments

Filed under tot ce trebuie să ştii despre vin

Adevarata si trista poveste a zinfandelului artezin

Intotdeauna mi-am dorit sa calatoresc in America fara viza, iar cand acest lucru se va intampla, inevitabil, sper sa fiu suficient de tanara ca sa ma mai incante ideea unei calatorii peste ocean. Pana una alta, m-am bucurat de America intruchipata de resedinta ambasadorului Statelor Unite la Bucuresti, excelenta sa, Mark H. Gitenstein. A fost o seara deosebit de placuta cu vinuri californiene si friptura de vita, cu prieteni noi si vechi, si cu dezbateri pe tema viitoarelor noastre proiecte.

M-am bucurat de reintalnirea cu doua vinuri bune: zinfandel artezin si sequana pinot noir din portofoliul Hess, pe care am avut ocazia sa le degust si cu un an in urma, pe vremea cand se cautau distribuitori pentru piata romaneasca.

 

Zinfandel artezin 2009 a fost unul din cele mai elegante, echilibrate si expresive vinuri ale serii, cu un buchet deosebit chiar si in cazul degustarii, mai putin obisnuite, in aer liber. De altfel, in incercarea de a-l cunoaste mai bine, se pare ca l-am atins cu geanta, sticla a basculat, depasind marginea mesei, s-a rostogolit prin aer sub ochii mei ingroziti si s-a prabusit la picioarele mele cu zgomot surd. In linistea subita care s-a lasat, cei din jur m-au privit cu indulgenta si compasiunea pe care o ai pentru un copil despre care nu stii inca daca e poznas sau tampitel. De altfel, ma asteptam ca bodyguarzii, intruchipare a lui Clint Eastwood in filmul “In the line of fire”, sa se agite si sa strige “nobody move” !  La doua zile dupa acest incident, pantofii mei inca mai duceau cu ei mireasma inegalabila a artezinului. Cat despre pantofii lui Mihnea, se pare ca au scapat neatinsi…

Dintre alte vinuri pe care am apucat sa le degust, mi-au placut in special Robert Mondavi -Cabernet Sauvignon 2005, Kendall-Jackson Pinot Noir -Reserve 2008 si Beringer Chardonnay (pentru cei care apreciaza chardonay-ul baricat).  Din pacate, sequana pinot noir 2009 parca n-a mai fost atat de echilibrat si spectaculos ca cel incercat anul trecut, dar poate e un vin prea tanar inca.

In ce ma priveste, seara americana a fost o excelenta ocazie pentru a afla ca pe piata romaneasca pot fi gasite, cel putin teoretic, o gramada de vinuri din California. Importatorii acestor vinuri in Romania sunt Cramele Recas pentru Robert Mondavi, Cramele Oprisor pentru Beringer, Lerida International pentru Kendall-Jackson si Heinrig Distribution pentru Hess Familiy si E&J Gallo Winery.

7 Comments

Filed under drinking in good company

Animest is back in town !

Regalul fiecarei toamne, festivalul de animatie Anim’est incepe pe 7 octombrie la Bucuresti. In deschidere, vom vedea, in sfarsit, un film romanesc  “Crulic – drumul spre dincolo” in regia Ancai Damian, cu vocea lui Vlad Ivanov.

Din program, conferinta extraordinara Framestore cu Alexander Damm, competitie videoclip si advertising si Creepy Animation Night- editia 3.

Festivalul se desfasoara la Bucuresti – 7- 16 octombrie, la Cluj – 28-30 octombrie si la Chisinau – 3-6 noiembrie. Nu-l ratati !

Leave a Comment

Filed under jurnal de festival de film