Intotdeauna mi-am dorit sa calatoresc in America fara viza, iar cand acest lucru se va intampla, inevitabil, sper sa fiu suficient de tanara ca sa ma mai incante ideea unei calatorii peste ocean. Pana una alta, m-am bucurat de America intruchipata de resedinta ambasadorului Statelor Unite la Bucuresti, excelenta sa, Mark H. Gitenstein. A fost o seara deosebit de placuta cu vinuri californiene si friptura de vita, cu prieteni noi si vechi, si cu dezbateri pe tema viitoarelor noastre proiecte.
M-am bucurat de reintalnirea cu doua vinuri bune: zinfandel artezin si sequana pinot noir din portofoliul Hess, pe care am avut ocazia sa le degust si cu un an in urma, pe vremea cand se cautau distribuitori pentru piata romaneasca.
Zinfandel artezin 2009 a fost unul din cele mai elegante, echilibrate si expresive vinuri ale serii, cu un buchet deosebit chiar si in cazul degustarii, mai putin obisnuite, in aer liber. De altfel, in incercarea de a-l cunoaste mai bine, se pare ca l-am atins cu geanta, sticla a basculat, depasind marginea mesei, s-a rostogolit prin aer sub ochii mei ingroziti si s-a prabusit la picioarele mele cu zgomot surd. In linistea subita care s-a lasat, cei din jur m-au privit cu indulgenta si compasiunea pe care o ai pentru un copil despre care nu stii inca daca e poznas sau tampitel. De altfel, ma asteptam ca bodyguarzii, intruchipare a lui Clint Eastwood in filmul “In the line of fire”, sa se agite si sa strige “nobody move” ! La doua zile dupa acest incident, pantofii mei inca mai duceau cu ei mireasma inegalabila a artezinului. Cat despre pantofii lui Mihnea, se pare ca au scapat neatinsi…
Dintre alte vinuri pe care am apucat sa le degust, mi-au placut in special Robert Mondavi -Cabernet Sauvignon 2005, Kendall-Jackson Pinot Noir -Reserve 2008 si Beringer Chardonnay (pentru cei care apreciaza chardonay-ul baricat). Din pacate, sequana pinot noir 2009 parca n-a mai fost atat de echilibrat si spectaculos ca cel incercat anul trecut, dar poate e un vin prea tanar inca.
In ce ma priveste, seara americana a fost o excelenta ocazie pentru a afla ca pe piata romaneasca pot fi gasite, cel putin teoretic, o gramada de vinuri din California. Importatorii acestor vinuri in Romania sunt Cramele Recas pentru Robert Mondavi, Cramele Oprisor pentru Beringer, Lerida International pentru Kendall-Jackson si Heinrig Distribution pentru Hess Familiy si E&J Gallo Winery.
Trebuie apreciata obiectivitatea descrierii de mai sus!
Oricum din punctul meu de vedere nu a fost nimic trist in incidentul de mai sus, din contra! Poate doar ca eu nu am mai apucat sa incerc Artesin-ul, desi a doua sticla aparut prompt, se pare ca a devenit vedeta serii (ar trebui sa te felicite Heinrig pentru minunata “miscare” de PR) pentru ca s-a terminat la fel de prompt! 🙂
involuntara miscare de PR 🙁
Cele involuntare sunt cele mai reusite!
De ce ar fi cele involuntare mai reusite? Pesimismul e problema. Acolo trebuie lucrat.
Probabil ca cea mai mare problema (in cazul PR-ului) e diletantismul.
Mona, dupa Mondovino chiar nu credeam ca o sa postezi poze cu vinuri Mondavi… 🙂
Oricum, lasand gluma la o parte, Cabernet Sauvignonul de la ei e chiar bun. Poate cel din seria Woodbridge nu e chiar cel mai grozav (cel putin cel incercat de mine era cred ca dintr-o serie mai low level), insa cel din seria “Private Selection” era super.
Drept sa-ti spun, pe vremea aia nici nu credeam ca o sa beau vinuri Mondavi :).
Noi am degustat un cabernet woodbridge 2005 si unul 2006. Cel din 2005 mi s-a parut ceva mai bun, dar intradevar, Private Selection e altceva. Nu cred insa ca se importa in Romania.