Poate e prea mult, sau poate e prea putin, am doua locuri de suflet in Bucuresti. De fapt, sunt doua puncte, pe doua strazi. Unul din ele se afla la intersectia strazilor Smardan cu Stavropoleos. E acolo, un punct in care ai in fata cupola Bibliotecii Nationale si la stanga, daca intorci capul, cupola CEC-ului. Vara, daca treci pe acolo, dupa-masa, la o anumita ora, poti vedea cum o raza strabate cupola de sticla a CEC-ului incendiind-o. Locul asta mi l-a aratat un prieten, si l-am botezat, “la Roma”, pentru ca ma teleporteaza subit, undeva intr-un oras solar, dar zgomotos. Oricum, prietenul in cauza si-a exprimat intentia de a cumpara acel metru patrat de la primarie. In ciuda halului in care arata de ceva timp Bucurestiul vechi, ma duc des acolo, si asa, coborand strada Smardan, am dat peste “Van Gogh”.
Din capul locului, am fost izbita de caracterul, usor impersonal, de cafenea europeana, din orice oras al Europei. Ai impins usor usa, si hop ! esti la Viena, la Munchen sau la Londra, dupa cum vrei sa te lasi purtat de imaginatie. Mie una, imi place sa calatoresc, asa ca plec de la “Roma”, cobor strada si deschid usa cafenelei. Prima data, m-am oprit la Viena. Inginerul care m-a insotit, a carcotit pe seama acusticii locului. Cladirea e o fosta banca, cu o sala cu tavan inalt, cu ecou, iar zgomotul amplificat concureaza boxele.
Dar poate ca n-as fi spus povestea asta, daca, de vreo doua luni, cafeneaua nu s-ar fi imbogatit cu un spatiu, la subsol, dedicat vinului: “Art&Wine”. O aparitie care m-am bucurat. Ce poate sa fie mai frumos decat sa stai pe locul unde odata era un fost seif de banca, intr-o incapere cu o usa blindata si sa-ti savurezi linistit, vinul. M-am bucurat si ca cel care a amenajat locul a pastrat fosta usa blindata a bancii, care da ansamblului o nota foarte pitoreasca. Apoi m-am entuziasmat pentru ca, cu aceasta ocazie, meniul lor de vinuri s-a mai inzdravenit. As indrazni sa zic, ca daca fac progrese in aceasta directie, si ofera in meniu si niste vinuri de calitate si la pahar, vor rivaliza cu orice crasma europeana.
Ajung si eu pentru prima oara in Bucuresti saptamana viitoare. Sper sa acopar cat mai mult .Am atatea locuri de vazut.
Depinde din ce directie vii ;). Astept sa citesc impresiile tale.
Am tot citit de local, dar nu i-am trecut inca pragul. Din ce scrii in final reiese ca gama lor de vinuri e in cel mai bun caz modesta. Se pare ca vizita mea la ei se mai amana. Ms mult pt info. Cosmin
Ii stiu aproape de cand s-au deschis si au facut mari progrese in ceea ce priveste meniul de vin. Mi-a placut mult ideea cu camera de degustare si cred ca asta o sa-i ajute foarte tare mai departe.
Locatie frumoasa fara o lista buna de vinuri e exact ca un vin fara echilibru. Mai bine il ocolesti. 😉
Cred ca ar fi frumos daca am povesti si despre locuri preferate din tara, sunt locuri unde, chiar se intampla ceva, in Timisoara, este Enoteca de Savoya, Bibliotheka sau Eclipse, cu o oferta de vinuri foarte mare, plus posibilitatea de a le asocia cu cateva platori de branzeturi sau produse din carne, in Craiova: Bistro Sofia, pe Clisura Dunarii: Pensiunea Septembrie, si multe altele. Merita povestite!
Intentionez sa povestesc si despre ele, in masura in care pot sa le si vad. 90% din timp mi-l petrec la Bucuresti, dar, in iunie voi povesti de la Cluj. Cine stie, poate ajung si in Timisoara. N-am mai fost de multi ani…
ehei, dar despre București să tot povestești — o viață nu-ți ajunge! Ador micuțul sediu al vinotecii Ethic Wine, pe cînd despre aceasta?
Stiu si eu… Daca povestea o sa se lase spusa, o s-o povestim.
Ai si-un loc preferat pt degustarea ciorbei de potroace?
Da. Cea mai buna ciorba de potroace am mancat-o anul trecut, la Noaptea Institutelor Culturale la Institutul Cultural Maghiar. Imi aduc aminte ca, in chip de aperitiv, ni s-a recitat si o poezie despre ciorba de potroace. Altfel, cred ca mai poate fi gasita si la Soni.
Dar povestea nu-mi spune care e al doilea punct preferat pe un colt de strada, ca pe Roma o stiam deja. Pe van gogh il tinem minte.
Al doilea punct se numeste Bruxelles 🙂 si o sa spun candva si povestea lui…