Betivani sau abstinenti, toti scriitorii au cazut pe ganduri cand a venit vorba despre vin. Cel putin asta reiese din cartea lui Massimo Donà “Filosofia vinului”, publicata la editura Art, intr-o colectie care mi-e foarte draga, “Dulapul indragostit”.
Donà traseaza o istorie a filosofiei europene din perspectiva relatiei cu vinul, de la antichitatea greaca si latina, trecand prin evul mediu francez, romantism, simbolism, existentialism si dialectica marxista.
Cartea e remarcabila mai ales prin micile detalii indiscrete ale coabitarii de fiecare zi cu vinul. Mi-a placut sa aflu ca Seneca, unul din cei mai de seama reprezentanti ai stoicismului latin, era un viticultor expert, si retras in vila sa din regiunea nomentana se preocupa cu pasiune de producerea vinului. Marturie a preocuparilor sale pentru cresterea vitei-de-vie sunt “Epistolele catre Lucilius”, publicate in 2007, la editura Polirom.
Din aceasta perspectiva, cartea lui Donà poate fi citita si ca un compendiu de lucrari despre vin, ca o lista de titluri de la care poti calatori pe un traseu propriu, in lumea cartilor si a vinului.
Massimo Donà “Filosofia vinului”, Ed.Art, traducere din limba italiana de Cristian Cercel, 25 lei.
