Dintre toate vinurile elvetiene, cel mai mult m-am gandit si cel mai tare mi-am dorit sa incerc un pinot noir, asa ca am luat si o sticla “pentru acasa”. Pinot Noir 2008, Dôle de Salquenen, din regiunea Valais, produs de Les Dailles.
La deschiderea acestui Pinot noir, unul dintre prieteni a privit cu neincredere vinul din pahar, l-a mirosit si a zis cu surprindere: “E o capsunica elevata”. Vinul are intradevar o culoare de capsunica, aromele sale sunt fructoase si destul de simple. La gust insa, surpriza ! E fresh si catifelat, bine echilibrat si placut. Nu e un vin de top si totusi, are o surprinzatoare nota eleganta…
Pe masura ce privesc inapoi si evenimentele se distanteaza de mine, realizez ca toate vinurile elvetiene pe care le-am incercat aveau aceasta caracteristica, o eleganta care vine poate din exactitate, din corectitudine, din sentimentul lucrului bine facut. Pinot-ul asta are toata Elvetia in el, o tara a timpului care te urmareste neincetat prin dangatul clopotelor din turn. E un sentiment foarte special sa traiesti intr-un loc in care timpul se anunta cu exactitate, infailibil, acelasi pentru toti, prin sunetul carillon-ului care te scoate din reverie si te cheama in prezent, care iti refuza orice portita de evadare. Si mai e ceva. Oriunde am fost, la Sighisoara sau la Sibiu, la Zurich, la Maastricht, la Aachen sau la Anvers, poti sa te plimbi la intamplare prin oras, fara harta, pentru ca turnul catedralei iti indica tot timpul unde e centrul. Un oras in care simti timpul si in care intuiesti centrul, iata doua caracteristici care cred ca influenteaza oamenii intr-un mod aparte.
Vinul asta m-a facut sa imi doresc sa mai incerc si alte pinot-uri din Valais, pentru decelarea si disecarea acelei senzatii…
