Aux vignerons de la France, la patrie reconnaissante

Oricine vrea să înţeleagă ce înseamnă vinul în Franţa nu trebuie decât să viziteze un salon al vinificatorilor independenţi. Acest tip de târg, cu vânzare directă către publicul larg, se organizează periodic (primăvara şi toamna) în marile oraşe ale Franţei. Asociaţia vinificatorilor independenţi are 7000 de membri, iar la salonul de la Paris se adună în jur de 1000 de expozanţi. Spre deosebire de târgurile destinate profesioniştilor, la acest salon expozanţii nu sunt aşezaţi pe regiuni, ci aleator, în aşa fel încât fiecare are vecini din alte zone ale Franţei.

salon

salon3

salon2

salon1

Trei lucruri m-au impresionat la acest salon, organizat la Paris, între 28 noiembrie şi 2 decembrie:

–    Nivelul de calitate al vinurilor ( nu am degustat niciun vin despre care aş fi putut spune că e de nebăut);

–    Discursul producătorului (şi expresivitatea mâinilor de muncitor în vie), care era centrat pe tipul de preparat culinar potrivit pentru vinurile sale;

–    Afluenţa publicului, (în condiţiile în care intrarea se făcea în principal pe bază de invitaţie, şi nu pe bază de bilet de intrare).

salon7

salon9

salon6

Am avut ocazia să vorbesc despre România mai mult decât m-am aşteptat. La cafeteria salonului m-am aşezat la masă cu o familie de francezi, care mi-au oferit scaunul  rămas liber la masa lor. Bunicul, venit să-şi cumpere vinurile preferate era însoţit de fiică şi ginere. Ginerele m-a întrebat despre Facultatea de Medicină de la Iaşi, pe care o prospecta pentru studiile copilului adolescent. Bunicul mi-a ofeit invitaţiile cu care am intrat la salon în zilele ce au urmat şi mi-a recomandat să încerc un vin tradiţional: Clairette de Die. Ceea ce am şi făcut.

salon5

Doctorii români au rămas subiectul preferat şi în a doua zi. La un stand din Lalande-de-Pomerol, un viticultor mi-a povestit despre soţia lui româncă şi de schimbul de experienţă din toamna acestui an când a vinificat la Cotnari, fetească neagră şi merlot. Mi-a mai spus şi că în regiunea lui, unul din patru medici e român, „o adevărată invazie”.

Degustând un colombard din Gascogne am aflat şi că cel mai bogat om de afaceri local e regele terenurilor cerealiere din România. Și cine ştie ce aş mai fi aflat dacă aş fi putut să degust toate vinurile.

salon10

Francezii se plâng că preţul vinului a crescut enorm, mai ales după cei doi ani consideraţi foarte buni în Bordeaux – 2009 şi 2010. I-am invitat pe toţi să vină să vadă preţurile din România…

4 Comments

Filed under degustări, călătorii la crame

4 Responses to Aux vignerons de la France, la patrie reconnaissante

  1. Hedonism pur!
    Și da, absurd, vinurile noastre au ajuns să se vîndă la preț de whisky. Anormal, desigur…

  2. Frumos, frumos! Sa stii totusi ca Yves Grassa detine doar vreo 3 200 de hectare, undeva prin jud. Tulcea, ceea ce inseamna ca fata de porumboii si niculaii nostri e doar biet copil, nicidecum regele terenurilor cerealiere

Leave a Reply