Spätburgunder, et puis on en parle !

E greu de crezut că un simplu pahar de vin te poate face să înţelegi într-o străfulgerare ce înseamnă sute de ani de tradiţie, dar am trăit asta la ProWein, atunci când Herr Becker, cu ţinută seniorială şi ironie jucăuşă în privire, mi-a strecurat în pahar un degetar din cel mai elegant, delicat şi superb pinot noir pe care l-am băut vreodată.

Mi s-a părut că nemţii au o anume pudoare în a-şi povesti vinul, o modestie care poate vine din dorinţa de a lăsa interlocutorului un spaţiu egal şi de a-i da posibilitatea unui schimb real de impresii. Din cauza asta, se ştie destul de puţin despre vinurile lor, mai ales despre cele făcute din alte soiuri decât riesling-ul de Rhin: Spätburgunder, Weissburgunder, Grauburgunder, Frühburgunder, Elbling sau Müller-Thurgau.

Am gustat câteva dintre ele la ProWein si mi-au lăsat impresia unor vinuri bine făcute. Cât despre Spätburgunder, pe lângă vinurile senioriale din Rheingau ale lui J.B. Becker- la care tot jinduiesc de atunci – am avut ocazia să beau şi un Pinot Noir excepţional din Mosel: 2007, Graacher Himmelreich, Markus Molitor.

E interesant de spus că, Pinot noir e un strugure cu tradiţie nu doar în Rheingau, ci şi în Mosel, o tradiţie uitată şi resuscitată odata cu noile tendinţe de pe piaţa vinului. Markus Molitor, cea mai mare cramă de pe Mosel – doar 42 de hectare ;)– a început să replanteze acest soi încă din 1994.

Personalitatea cu totul distinctă a acestor vinuri mi-a adus aminte de povestea prinţului Charles Maurice de Talleyrand – Périgord, care cred că surprinde foarte bine esenţa marketingului vinului franţuzesc. Se spune că unul din oaspeţii lui Talleyrand a povestit cum, neştiutor în arta degustatului, l-a întrebat pe prinţ în ce constă acest ritual. Talleyrand i-a explicat că înainte de a gusta dintr-un pahar de vin bun, trebuie întâi să-l privim şi apoi să-l mirosim pe îndelete.

– „Şi după asta, spuse, oaspetele înghiţind în sec, îl bem, nu-i aşa ?

– O, nu, nici vorbă – a răspuns acesta – după asta, punem paharul pe masă şi vorbim despre el”.

Francezii, atât de pasionaţi de discursuri şi preocupaţi de frazele frumoase au ştiut întotdeauna să folosească în avantajul lor acest prim principiu al PR-ului: dacă nu te lauzi tu primul cu ceea ce faci, nu te laudă nimeni.

Consider că vinurile pe care Germania le produce merită mai multă atenţie.

7 Comments

Filed under Pinot noir din lumea largă, vinuri povestite şi recomandate

7 Responses to Spätburgunder, et puis on en parle !

  1. Vinurile germane merită toată atenţia!
    Ca şi arhitectura, arta şi întreaga ţară.
    Mi-amintesc că acum exact 10 ani plecam într-un tur al Germaniei, cu trenul. La plecare cineva dintre amici mă întreba: ce poţi vedea în acea ţară aridă, seacă şi cu oameni care nu comunică?
    Am găsit EXACT contrariul acelei pline de prejudecăţi definiţii…De atunci am fost de cel puţin 5 ori în Germania, cu acelaşi sentiment că nu o poţi cuprinde…
    De aceea, vinurile de acolo îmi trezesc cel mai viu interes. dar cînd ai noştri comercianţi vor deschide acest segment?

    • vinuri povestite

      Sa speram ca in curand…
      Si pentru mine Mosel a fost un cadou neasteptat. Sper sa ma intorc acolo pe viitor…

  2. Cum ti s-au parut vinurile sasesti (din Sachsen)?

    • vinuri povestite

      Mi-au placut. Mai ales cele de la Schloss Proschwitz. M-au surprins Weissburgunderul si Elbling ( un soi de strugure local). Rieslingul nu are complexitatea celui din Mosel…

  3. OWA

    E super tare acest site !..Imi place mult .Multumesc !
    Cu stima,
    Ovidiu

Leave a Reply