Technically, I’m not French

Unul dintre cele mai bune vinuri pe care am avut ocazia să le beau anul trecut a fost un cabernet sauvignon din Napa Valley, California: 1994 Cabernet Sauvignon, Volker Eisele. În cei 6 ani de blog, băusem mai multe pinot noir-uri din America, dar nici un cabernet sauvingnon de top. Și mă tot întrebam cu neîncredere și curiozitate cum a fost posibil ca un cabernet californian să câștige marea degustare de la Paris din 1976, să bată marile vinurile franțuzești, fără să fie recunoscut în orb, ca fiind un produs din altă zonă viticolă. Asta poate și pentru că mi-am imaginat cabernetul californian un vin extractiv, gemos și cu arome în exces, așa cum sunt o mare parte dintre vinurile care se importă din Lumea Nouă.

cabnapa

Mi-am amintit în acest început de an de excelentul cabernet californian și de prestația regretatului Alan Rickman în filmul “Bottle Shock” care are ca subiect tocmai marea degustare de vinuri de la Paris din 1976. Alan Rickman joacă rolul lui Steven Spurrier, oenologul britanic care a avut ideea de a sărbătorii bicentenarul revoluției americane printr-o degustare în orb, la Paris, cu cei mai buni degustători francezi și cu cele mai bune vinuri franțuzești și californiene, selecționate de el. Atât chardonnay-ul cât și cabernetul californian aveau să câștige, iar vinurile americane își făceau astfel loc pe piața mondială.

Recomand acest film tuturor iubitorilor de vin, deși din punct de vedere artistic, povestea cam suferă. Din fericire, scenariul cam neverosimil pe ici pe colo e salvat de jocul actoricesc al lui Alan Rickman, gentleman-ul îndrăgostit de vinuri. E antologică scena în care Rickman contrariat de calitatea cabernetului din Napa, adulmecă cu o expresie perplexă, o salată de guacamole pe care un viticultor fără vârstă, știrb și îmbrăcat într-un pulover scămoșat, o așează pe masă, într-un mojar, alături de un vin ce avea să devină celebru – Ridge, Cabernet Sauvignon.

Pentru mine,“Bottle Shock”vorbește mai ales despre șocul cultural și despre prejudecățile inerente societăților din care facem parte, despre pericolul clișeelor și despre datoria de a chestiona “adevărurile absolute”, dar și despre puterea vinului de a aduce oamenii împreună.

Am revăzut azi acest film, în onoarea lui Alan Rickman, și ca de fiecare dată mi-am dorit să deschid o sticlă de vin în timp ce viile cu sol arid din Napa îmi  defilau prin fața ochilor.

5 Comments

Filed under poveştile Monei

5 Responses to Technically, I’m not French

  1. Mi-a fost foarte drag că l-ai evocat pe Alan Rickman!!! Eu n-am avut forța să scriu despre moartea lui…
    O să căutăm, să vedem filmul.

    • Mona

      Mi-a plăcut cum și-a construit personajul, pe Steven Spurrier. Era un actor plin de talent.

      • De acord cu personajul, căci filmul, trama narativă, toată tevatura lui logică + manipularea degustării în orb, mi s-au părut slăbuțe tare, sub orice critică!!!
        Un film care s-a salvat anume prin Alan Rickman și doar, și prin fraza pe care o pronunță: „ acesta e doar începutul, de aici încolo vom auzi de vinuri făcute în America Latină, India și chiar China”, dacă am reținut bine…Cuvinte profetice, căci acum…vinurile din China se vând și în Cora din România))) Sau deja la vremea turnării filmului tendința era marcată?
        În altă ordine de idei, sper să știi de cartea lui Alessandro Baricco, Barbarii, care vorbește despre vinuri, ca simptom al năvălirii barbarilor; vinul a devenit mult și spectaculos! Dar în sistemul lui de valori, vinul californian este o barbarie…

        • Mona

          Filmul e din 2008, iar transformarea lumii vinurilor a început probabil acum vreo 50 de ani. Pe de altă parte, e indubitabil că Steven Spurrier a avut această intuiție, a ghicit trendul.
          Știu cartea lui Baricco, am scris despre ea pe blog prin 2010, cred. De atunci, am tot băut multe vinuri, și nu m-aș aventura să spun că vinul californian este o barbarie, pentru că sunt podgorii acolo care fac vinuri excelente, în stil clasic franțuzesc. De altfel, pentru mine, asta e și cheia poveștii, există un singur fel de a face vin bun, indiferent unde.

  2. Căutăm, deci, de pomenire.

Leave a Reply