De fiecare data cand beau un shiraz ma gandesc la el. De fiecare data cand il citesc, ma minunez de cat de proaspat e parfumul versurilor sale, vechi de aproape 1000 de ani si de cat de actuale si de moderne sunt inca temele catrenelor sale. Nimic nou sub soare ! Acelasi om, acelasi timp nerabdator, acelasi vin…
E-n zori. Un vin ca trandafirul sa ne-mbete !
Sa spargem azi paharul faimei de perete !
Sperantele prea mari sa le scapam din mana,
Sa mangaiem doar corzi de harfe si lungi plete !
Mereu sa laud vinul, acest edenic tel- al meu e,
averea mea e vinul, si tot ce vad prin el- al meu e,
de cred bisericosii ca-ntelepciunea-i dascal,
fii vesel, acest dascal, invatacel de-al meu e.
Decat sa te cufunzi in carti, dispari – mai bine,
si dintre bucle negre sa rasai – mai bine;
si nu lasa ca vremea sangele sa-ti verse,
ci varsa tu un sange-n cupe mari – mai bine.
E uimitoare indrazneala de a trai si de a gandi liber, pe care o afiseaza aceste versuri scrise de un om nascut in 1048, intr-un secol marcat de cruciade, de persecutii si de isterie religioasa. Asa se si explica de ce poemele sale au ramas literatura de sertar si s-au pastrat ca atare. Medic si astronom oficial al curtii regale, Khayyam, este respectat de contemporanii sai ca matematician si fizician, director al observatorului astronomic din Merv si reformator al calendarului musulman, si nicidecum ca poet. Cea mai cunoscuta lucrare a sa era, in acea vreme, un tratat de algebra. Mult mai tarziu sunt descoperite poemele sale, numite catrene sau robai. Prima traducere dupa Omar Khayyam a fost facuta de Edward Fitzgerald in 1859. Lui Khayyam ii sunt atribuite intre 100 si 200 de catrene, dar disputa asupra autenticitatii si a numarului lor, continua si azi.
Doar cu-nteleptii apuca-te de munca !
Si fugi de prosti ! Sa fie alta porunca;
Si-otrava daca-ti da-nteleptul – bea !
Iar prostul, orice-ti da sa bei – arunca !
Atat voi bea, incat mireasma acestui vin
sa iasa din tarana care o sa devin,
si-acel betiv mahmur ce-mi va cinsti mormantul,
sorbind mireasma sa se-mbete pe deplin.
Unul dintre cele mai frumoase romane de fictiune istorica despre viata lui Omar Khayyam, “Samarkand”, este scris de inegalabilul povestitor care e Amin Maalouf si se gaseste tradus si in romana la editura Polirom. Maalouf reface o biografie imaginara a vietii lui Omar Khayyam si a manuscrisului sau cu robaiuri, intr-o carte fermecatoare care te poarta printr-un teritoriu cu o cultura a vinului si a povestilor, care se amesteca insidios in textura timpului si a istoriei.
Viata se grabeste, rapida caravana.
Opreste-te si-ncearca sa-ti faci intensa clipa.
Nu ma-ntrista si astazi, faptura diafana !
Mai toarna-mi vin ! Amurgul m-atinge cu aripa !
P.S. Am redat cateva din catrenele mele preferate, in traducerea din persana a lui Otto Starck, Omar Khayyam, Saadi, Hafez – Catrene persane, Robaiat, Ed. Albatros, 1974 si in traducerea din franceza a lui George Popa, Catrene, Ed. Univers, 1979.
În vin cel întelept gaseste extazul celora Alesi.
El ne reda si tineretea si ce-am pierdut si ce ni-i dor.
În flacari aurii ne arde într-un vârtej ametitor.
Dar si tristetea ne-o preschimba într-un izvor racoritor.
Cred ca daca s-ar fi nascut in Romania, mai mult ca sigur ar fi fost in Oltenia, pentru ca numai acolo oamenii iubesc atat de mult vinul si in acelasi timp, viata.
Ma bucur sa constat ca sunteti un connaisseur nu numai de vin ci si de literatura bahica. Caci ce s-ar face una fara alta…
Intotdeauna vinul va avea ca partener arta, pentru ca vinul este o arta, vinul este o persoana, in general numai cu trasaturi foarte frumoase, pe care ne lasa sa le descoperim incet..
Ca si arta, vinul nu poate fi mintit, pentru ca mai tarziu te va taxa.
De aceea shirazul este extraordinar, pentru ca imbina istoria, arta si aromele, intr-un fel numai de el stiut!
vinul manastiresc pe care-l beau acum si vorbele tale sunt un regal la ceas de noapte! “a la votre!” scumpa prietena
A la votre, ma chere !
Boris, ai dreptate …In plus, si vinul este sincer, nu poate minti prea mult!
Acum cateva zile “am consumat” in shiraz roze facut de sicilieni …mirosea a puternic grapefruit si era “scurt” (aceste epitete i le-a pus de gat cineva mai “cult” decat mine in ale vinului).
Acel shiraz si-a dat repede arama pe fata … era, ceea ce numeste Baricco in “Barbarii”, doar un clasic vin hollywood-ian …taman bun pentru cozonacul de dupa Pasti!