Întâmplarea a făcut ca întâlnirea cu Cadarca de Miniș în anii 90, să coincidă cu descoperirea Aradului, a Timișoarei și a magnificelor peisaje din Valea Cernei, de care sunt iremediabil îndrăgostită. Pe vremea studenției, ne împărțeam vacanțele între Vama Veche și Valea Cernei, peisaje mediteraneene, însorite și sălbatice, greu accesibile pe atunci. Cadarca a fost vinul excursiilor noastre „vestice” și îmi aduc aminte cu nostalgie cum tata a promis fratelui meu și prietenilor lui o ladă de cadarcă dacă se mobilizează să treacă restanțele din anul doi. Povestea lăzii de cadarcă a rămas un subiect de glume și de rememorări, în fiecare an, de Sfântul Stefan, când unul dintre prietenii noștri își revendică sticlele de cadarcă neprimite încă.
Căutând printre vechiturile din beci, am descoperit o sticlă stingheră de cadarcă de Miniș, 2008, Wine Princess.
Uneori, vinul poate fi nostalgie pură, încarnarea unor vremuri în care te simțeai nemuritor, mai mult decât expresia unui loc sau a unui soi de strugure. Si deși avem pretenția obiectivității, nostalgia se strecoară insidios în vin. Noi eram pregătiți să nu fim prea aspri cu vinul și poate de aceea surpriză pe care ne-a oferit-o această cadarcă a fost așa de mare.
Wine Princess Cadarcă 2008 e un vin de o expresivitate aproape bordoleză, cu un echilibru de invidiat între fructozitate și aciditate, cu taninuri fine și final bun. Iată încă o dovadă că vinul se desăvârșește în timp și că cei care știu să-l aștepte sunt răsplătiți. Sper că tata mai are vreo ladă prin pivniță…
