De cand ma stiu am avut cu Chardonnay-ul o relatie dificila. La inceput a fost ura. Imi mai amintesc si acum, foarte acut, gustul primului Chardonnay. Era epoca Chardonnay-urilor dulci romanesti, cu gust de dropsuri. Si am trait mult timp cu impresia ca chardonnay-ul e un soi de vin dulce. Cred ca toti cei care m-au intalnit in aceea perioada si mi-au vorbit de chardonnay, isi aduc aminte de moaca mea terifiata. Asta pana cand mi-a iesit in cale Chablis-ul, si m-am indragostit… Apoi vremurile s-au schimbat, si pe piata romaneasca a aparut si chardonnay-ul sec, dar si chardonnay-ul baricat, un vin pe care nu il uiti usor. Imi aduc aminte ca la prima incercare, l-am catalogat drept un vin greu, vanilat si cu arome de caine ud. Totusi, nu prea sunt o bautoare pasionata de chardonnay. Poate si din cauza ca prea e la moda…
Chardonnay-ul e un soi de strugure originar din Franta, unde se cultiva mai ales in zonele de clima rece : Champagne, Chablis si Bourgogne. E un strugure versatil, care da un vin cu caracteristici diferite in functie de sol si aria climatica. Preferatul meu, Chablis-ul, e un vin citric si vegetal, cu arome florale si nuante minerale, expresia solului calcaros al zonei. Astazi Chardonnay-ul se cultiva cam peste tot in lume si este un vin foarte popular, mai ales in Lumea Noua. California, Australia, Noua Zeelanda si Africa de sud au productii importante de Chardonnay si consumatori infocati.
In amintirea unei seri cetoase de noiembrie, am ales un Chardonnay italian din regiunea Collio, pe care l-am baut prima data intr-o taverna, la Venetia, alaturi de niste cozze e vongole delicioase. La masa de alaturi, doi americani se certau cu chelnarul, in engleza, incercand sa-i explice ca lasagna lor nu e suficient de fierbinte si ca ei vor o lasagna noua, nu aceeasi portie incalzita la microunde. Crezand ca suntem francezi, chelnarul ne-a abordat in franceza, dar vazand ca ne descurcam si in italiana ne-a mustrat zambitor: ”de ce nu spuneti ca vorbiti italiana si ma lasati sa-mi obosesc meningele !” Americanii au primit o lasagna gata scoasa din cuptor, dar ne-au privit portiile de scoici cu invidie..
Attems – Lucinico-Gorizia, Chardonnay 2007, Venezia Giulia, are o culoare galbena, vesela si luminoasa, arome florale, nota untoasa, tipica Chardonnay-ului si un finish cu ceva fructe exotice, dar predominat lamaios. E un vin echilibrat, care imbina armonios notele de aciditate si aromele florale cu onctuozitatea. L-am servit alaturi de spaghete cu fructe de mare.
Totusi, cand vine vorba de Chardonnay merita sa incercati si un Blanc de Blancs, o sampanie produsa 100% din Chardonnay, care intrece in complexitate si eleganta multe vinuri din Chardonnay din lume…
Uuuu ce bine arata paharul acela!
Si e si rece 😉
In acest moment sunt producatori romani care au primit medalii la concursuri internationale importante pentru acest sortiment de vin. Te rog sa le incerci si pe acestea.
Desigur. Vara e lunga…
Recomand si Chardonnay 2008 dry – Golden Rhyton/Bulgaria…si mai am unul in “teste” tot made in Bulgaria (Thracian Valley) se cheama Twins Chardonnay. Excelente !
Da, unele vinuri bulgaresti sunt foarte bune. Eu am gasit un Riesling (de Rin) 2006 de la Targoviste, absolut spectaculos. Un prieten bulgar care importa vinuri, mi-a spus ca cel mai bun chardonnay bulgaresc e produs la Slaviantsi, dar inca nu l-am testat.
Daca e la moda nu e vina lui.
Blanc de Blancs e preferata mea momentan.
Nu, dar toata lumea s-a apucat sa planteze chardonnay, iar prea multe vinuri la fel inseamna o inevitabila monotonie. As prefera sa vad pe piata si Cramposie, Mustoasa si alte vinuri albe din struguri mai putin en vogue intr-o oferta mai mare…
Se zice ca cramposia ar fi de pe vremea dacilor (nu am cum verifica insa..). In Vrancea se face una interesanta. Dar trebuie invechita putin mai mult.
Si vinurile de Targoviste/Bulgaria, DA, sunt speciale intr-un fel anume.
Relația mea cu chardonnay nu a debutat prea fericit! Era cu mulți ani în urmă, și m-am lăsat păcălit de o sticlă de Șardone de Taraclia (exact așa scria pe etichetă!). Era un alb cu o culoare superbă, un vin din sudul Basarabiei, dar gustul a fost absolut oribil…mai acru ca oțetul și astringent, precum acetona:(((
😉
absolut superb
)))sper că “superbă” e doar descrierea?! Că ce am aflat eu pe papilele gustative a fost cu totul altceva…
Da, descrierea, suna genial Șardone de Taraclia. Ar fi o vedeta a colectiei mele de sticle 🙂
Iti recomand un Beringer Privat Reserve Chardonnay, de cativa ani este considerat etalonul Chardonnay-ului la nivel mondial, este putin cam scump dar merita banii.
Merci. Poate o sa ma dedulcesc cu vreo ocazie mai speciala…
Sunt un pasionat de vinuri. Mi-ai facut pofta 😛
Ma bucur sa aud asta 🙂
am cunoscut o data o englezoaica intzepata care credea ca se pricepe la vinuri; tot ce stia era ABC – Anything But Chardonnay, si repeta chestia asta foarte mandra de ea, de fiecare data cind era intrebata ce vin vrea sa bea la masa. Cind am intrebat-o ce parere are de Chablis, a zis, ” o yeah, that’s good”. Clara treaba.
In alta ordine de idei, Chardonnay Sole de la recas e foarte misto, un pic scump (50-60 de lei sticla) insa merita din cind in cind.
Simpatica zicala cu ABC-ul, dar ce sa-i faci, asa e cu francezii, nu specifica pe eticheta soiul de strugure, si pacalesc pe toata lumea 🙂
si eu sunt un pasionat al poeziilor, frumos blog 😀