Burrata

Deși scriu adesea despre vinuri, cel mai tare mi-ar plăcea să am timp să scriu o istorie lingvistică a fructelor și legumelor însoțită de câteva povești despre brânzeturile favorite. Și deși poate vă așteptați să spun că brânzeturile cele mai bune sunt cele franțuzești, preferata mea, burrata, vine dintr-un univers mai sudic. Un preparat simplu, proaspăt și pe care cu greu l-aș putea traduce prin aprigul cuvânt romănesc “brânză”.

Burrata e un fel de rățușca cea urâtă. Dintr-un bulgăre cu aspect comun de mozzarella o să observați cu surpriză cum se rostogolește, când o tăiați, cu lentoarea unui r dublu, smântăna proaspătă și cremoasă. Burrata e o mozzarella umplută cu smântână, care în Italia se servește în asocierea clasică cu roșii și busuioc. (la nevoie, puteți folosi și pătrunjel). Nu pot de altfel să nu remarc cât de însorit îți sună în urechi universul italian al brânzei – burrata, mozzarella, parmigiano, pecorino…

Rețeta noastră preferată – adică a bucătarului – este burrata cu mango, roșii și pesto, o combinație în care dulceața cărnosului mango se suprapune armonios peste aciditatea și parfumul roșiei, dublată de cremozitatea și frăgezimea burratei. Un aperitiv cu un plus de contrast cromatic, mediat de puritatea albului și care merge perfect cu un vin rosé.