Zilele trecute, un prieten în trecere prin România mă întreba dacă există şi la noi colecţionari de vinuri, winecluburi selecte şi degustări private. Desigur, există colecţionari de vinuri în România, winecluburi şi degustări restrânse, dar când şi cum începe o colecţie de vinuri ? Care sunt semnele cruciale ale acestui statut ? Începe oare prin achiziţionarea unui frigider de vin, prin gestul mult mai costisitor al amenajării unei pivniţe (despre costurile aferente unui frigider de vin aici) sau poate prin alte fapte mai extravagante ? Unul dintre colecţionarii de vin pe care îi cunosc a platit pentru 6 sticle de vin mult dorite o sumă dublă pentru transport. E colecţionarul de vin un excentric ?
Îmi place să cred că profilul colecţionarului de vin e unul special, pentru că investiţia în vinuri necesită nu doar pasiune şi cunoaştere aprofundată, ci şi o anume nebunie. Dacă investiţia în artă, de exemplu, presupune o valoare sigură, durabilă în timp, investiţia în vinuri seamănă mai degrabă cu un joc de-a ghicitul. Desigur, vinul se alege după reputaţia producătorului, pe baza experienţei vinurilor băute, dar vinul de colecţie rămâne un material perisabil, fără garanţie, supus hazardului şi de care nu te poţi bucura pe loc. Valoarea, dar şi calitatea vinului creşte în timp, iar gestul determinant care defineşte un colecţionar e aşteptarea.
Cred că înţelegerea vinului, asemeni însuşirii unei limbi străine, începe în momentul în care începi să găndeşti vinul cu propriul tău cap, fără niciun fel de temeri şi prejudecăţi. Pentru fiecare dintre noi, vinul ar trebui să fie o experienţă menită să te ajute să ai încredere în propriile tale instincte, iar cea mai mare plăcere de care poate avea parte un colecţionar, după ce a crescut şi aşteptat vinul, este confirmarea intuiţiei sale.
De fapt exista mai multe stadii ale colectionarii vinului.
Sa ai mai multe sticle in casa decat ce consumi in aceeasi zi.
Sa ai un frigider specializat ar fi urmatoarea faza, dar presupun ca acolo tii sticlele pe care ai de gand sa le consumi intr-o perioada relativ mica de timp, pana in trei luni. Depinde si probabil de frigider si de frecventa de a-l deschide a proprietarului.
Daca esti un colectionar serios trebuie sa ai o “cava” cu temperatura constanta. Probabil ca nu merge cu orice camara, mai ales una de la bloc.
Desigur, exista colectionari de amorul… vinului si colectionari care fac afaceri cu vinul. Pentru primii poate fi suficient un frigider, pentru cei din urma nu. Probabil ca exista si cei asemeni mie, care au si frigider si pivnita, dar n-au descoperit inca valentele asteptarii…
Din pacate, nu merge cu orice camara, daca vrei sa pastrezi vinul mult timp ai nevoie de conditii speciale de umiditate si de temperatura constanta. Un frigider e de preferat.
Nu-mi place să colecţionez vinuri – ÎMI PLACE SĂ LE BEAU, să le savurez, să simt vlaga pămîntului transmis în licoare, aroma sevei din vie, culoarea nesfîrşită a vinului curgînd pe laringe… etc.etc.
Pentru ce să ţii captiv
vinul în clondir???
eh, dragă Vladimir, şi eu sunt încă degrabă desfăcătoare de sticle. De altfel, uneori e plăcut să încalci toate regulile.
Dar, învechirea cu doar câţiva ani în sticlă face ca vinul să fie magnific şi adevărul e că invidiez disponibilitatea colecţionarului…
În opinia mea, colecționar e cel care nu va bea niciodată vinul cumpărat de dragul colecției!
Poate că în cazul vinului – colecționarul e de o altă ”substanță”? Nu prea cred. Pentru că atunci nu ar mai fi colecționar, ci deținător. E altceva. Crede-mă că știu să definesc un colecționar! Cel puțin în sfera artei)))
Poate că ai dreptate, colecţionarul de vin nu are o reputaţie de băutor. Cei care iubesc vinul sunt practicanţi;)
Voiam să subliniez această latură, anume diferenţa dintre colecţionar şi deţinător! Colecţionarul admiră, în timp ce deţinătorul savurează:-))) Are în pivniţă, dar la momentul potrivit se desparte de clondirul minunat.
Citesc “Portretul” – roman scris de Pierre Assouline, care are la bază istoria familiei Rothschild, de fapt pe baroana Betty de Rothschild, pictată de marele Ingres. Ei bine, după moartea ei pe inventarul pivniţei de la Boulogne figurau următoarele licori:
Pinchon-Longueville, roada 1848
Romanee, roada 1858
Lafite, roada 1870 (1600 de sticle)
Margaux, roada 1869 (1600 de sticle)
Ce este asta? Colecţie pentru copii, nepoţi sau strănepoţi? Sau un tezaur de băut, savurat, dăruit?
Un tezaur pentru nepoţi ! 🙂
Consideri că şi în domeniul artei există această diferenţă între colecţionar şi deţinător ? Cum i-ai numi pe cei care savurează fără să deţină ?
Desigur, în artă distincţia e netă.
Colecţionar a fost Zambaccian, deţinător – Adrian Năstase! Care locuieşte doar pe strada Zambaccian.
Un colecţionar este şi un cunoscător erudit al domeniului său de interes, ştie exact domeniul pe care-l colecţionează, nu este şi nu va fi niciodată un amator care adună lucruri, de gura şi de ochii altora. Are propriile convingeri şi păreri. Uneori, sau cel mai adesea, este intransigent. Există ceva maniacal şi morbid în actul de a colecţiona!
Un deţinător este mereu relaxat, frivol, superficial, se laudă cu ce are, renunţă uşor la unele lucruri în favoarea altora, care i se par a fi mai prestigioase…etc. Nu deţinător pare mai degrabă, decît ESTE.
Cei care savurează fără să deţină – sunt profitorii.
Nu mă pot desfăşura în spaţiul unui comentariu.
Este doar o notă de subsol:-))))))))
BUNA!daca tot se vorbeste de vinuri, este unul care colectioneaza, am trei sticle un corvo rosu din 1968 este primul lor vin facut in acel an, un rosso canosa din 1992 si altul din 2000.. pret oferiti voi si eu voi vedea daca sunt deacord!
Buna. In ceea ce ma priveste, deocamdata nu sunt interesata decat de vinuri romanesti, pe care incerc sa le ascund cat mai bine ca sa nu fiu tentata sa le deschid prea repede 🙂
Daca nu va deranjeaza, voi explica cativa termeni specifici:
VINOTECA (sau ENOTECA) – Colectie de vinuri sau incaperea unde se pastreaza astfel de colectie
VINITITULIST – Colectionar de etichete de pe sticlele de vin
VITICOTECA – Colectie de soiuri de vita de vie
ENOFIL – Persoana pasionata de producerea si imbunatatirea vinurilor
Multumim pentru precizari. Nu stiam ca VINITITULIST este colectionarul de etichete de pe sticle. Dar pentru colectionarul de dopuri de la sticlele de vin exista un termen specific ?
Cuvintele sunt selectate din cartea mea “COLECTII-COLECTIONARI-PASIUNI. Mic lexicon”, aparuta in 2003. Din pacate, nu exista un termen specific pentru colectionarul sau colectia de dopuri. VINITITULIST este format din cuvintele latine vinum = vin + titulus-i = inscriptie, tablita. Dar, cred ca noi l-am luat din engleza, fara nicio adaptare (nici nu era cazul). Ideea de a te poza cu bigudiuri din dopuri este geniala. Am descoperit acest blog astazi, din intamplare si cu siguranta voi mai reveni. Cu bine.
Multumesc frumos pentru apreciere. Va mai astept