Tag Archives: degustare de vin

Verticala de week-end in Bessa Valley

In Valea Bessi-lor vantul mi-a soptit: „Pe fata asta ciudata, fiica de rege get si de dansatoare tataroaica, eu o cunosc de pe vremea cand mergea cu picioarele goale prin tarana”.

Relieful Bulgariei are acest farmec aparte, de a te impregna cu senzatia teleportarii intr-un spatiu straniu si in acelasi timp familiar, pentru care ti-ar fi trebuit zile intregi de calatorie, dar pentru care n-ai batut chiar atata drum, caci acest spatiu determina, in primul rand, o calatorie intima, catre tine insuti.

Acum, dupa ce am vazut podgoria de la Aliman si pe cea de la Bessa Valley, il banuiesc pe Marc Dvorkin, ca asemeni unui druid celt, detine stiinta de a alege locuri cu potential magic, locuri in care tarana musteste de trecutul cel fara de nici o granita si de oasele calatorilor care nu cunosc alta frontiera decat linia orizontului. Il banuiesc de o relatie speciala cu senzualitatea si violenta teritoriului dionisiac.

Si tot la trecerea granitei, am realizat ca, din cand in cand, de ziua ta, Politia Romana te sarbatoreste prin suprimarea identitatii. Un cadou plin de umor, din cauza caruia l-am debarcat pe Razvan Jurca in vama Ruse. Dar, 10 ore mai tarziu, la sfarsitul petrecerii de la Bessa Valley aveam sa ne intalnim, plini de uimire, cu acelasi Razvan, aureolata de gloria unei identitati reinoite si a libertatii de a calatori care nu cunoaste granite.

Urmarind soarele care cobora scaldand Bessa Valley in culoarea mierii, am degustat, direct din baric, vinuri din recolta 2010: merlot (rotunjimi si textura), petit verdot (explozie naravasa de tanini ca praful de pusca invaluiti in miresme de violete) si syrah (condimente, dulceata si culoare). Degustarea comparativa a celor trei vinuri tinute cate 3 luni in baricuri de stejar noi, a scos in evidenta lupta diferita a fiecarui soi de strugure cu lemnul. Daca merlotul se lasase deja cucerit si invaluit in arome splendide de torefactie, cafea, vanilie si ciocolata, petit verdot-ul era in plina razvratire si eclipsa cu notele de condimente orice incercare a lemnului de a se impune. Merlotul, invins, era aproape gata de baut, petit verdotul iti incleia gatul cu cei mai verzi tanini pe care i-am gustat vreodata.

Sarbatorirea celor 10 ani ai podgoriei Enira, mi-a oferit ocazia nesperata de a incropi ad-hoc o verticala Enira Reserva. De la o Enira Reserva 2009, extrem de fructoasa cu arome de dulceturi invaluitoare, trecand prin Enira Reserva 2008, sobra, inchisa, dar cu deja ceva note de piele si fum, si Enira Reserva 2007, ajunsa in varful ei maxim, pana la Enira Reserva 2005, foarte concentrata, extractiva si picanta, aproape amarone, seara s-a lasat deosebit de agreabil in Bessa Valley.

Cat despre podgoria de la Aliman, am aflat cu aceasta ocazie ca in aceasta toamna se va culege prima recolta de feteasca neagra. Sunt tare curioasa ce va reusi sa faca Marc Dvorkin  cu acest soi nou din portofoliu sau.

7 Comments

Filed under degustări, călătorii la crame

A fi sau a nu fi… blogger

Asa cum va povesteam, bloggerii de vin s-au intalnit in acest an la Iasi, prilej de socializare, buna dispozitie si dezbateri, caci la urma urmei, e minunat sa te poti raporta la o comunitate, oricat de mica ar fi ea. Iar comunitatea bloggerilor de vin, desi mica, creste ca Fat-Frumos, de la an la an.

De data asta, pe langa Razvan , George si Ciprian, am avut privilegiul de a-i cunoaste pe Nicusor, Bogdan si Costachel (unul din blogurile culinare preferate).

Razvan Avram, gazda si organizatorul din acest an, ne-a rasfatat cu un program complet: seminar cu studentii la jurnalistica, degustare de vinuri si vizita la Crama Olteanu Gramma.

Vizita pe dealul Visan a confirmat impresiile primei degustari a vinurilor Gramma, despre care am scris acum cateva luni.

Pe langa aligoté, feteasca regala si Cuvée Visan, am avut ocazia sa degustam inca un vin foarte bun, un muscat ottonel vinificat in dulce (150 de grame zahar la litru), de un splendid echilibru gustativ. Din pacate, acest vin e disponibil doar la crama. Catalin Zamfir si echipa lui, isi doresc ca pe viitor sa vinifice si vinuri rosii, si avand in vedere zona de clima, s-ar putea sa ne astepte alte surprize placute.

Daca va poarta drumul pe la Iasi, va recomand sa nu ratati, doua oaze de vinuri bune: restaurantul Ralet si magazinul Good Point.

Restaurantul Ralet, gazduit de o vila aflata in vecinatatea celei in care a locuit Mihail Kogalniceanu are una din cele mai stufoase liste de vinuri din cate am vazut. Si mai ales, e locul ideal pentru a lansa baloane de hartie deasupra Iasului.

In cele din urma, am fost surprinsa in mod deosebit de placut de seminarul despre new media, in primul rand, de numarul mare al audientei. Discutiile au fost deschise de catre Dan Dobos, redactor sef la Evenimentul, care ne-a expus argumentele pentru care se afla de partea presei scrise si pentru care nu se poate considera blogger. Profesorul Vasile Astarastoaie, blogger si domnia sa, ne-a povestit despre blog ca expresie a unei nevoi sociale, dar, as adauga eu, si ca expresie a unui imbold spre autodisciplina.

Intr-o lume care se grabeste din ce in ce mai tare e foarte posibil sa prindem si vremurile in care blogul va deveni un suport clasic. Insa discutiile aprinse despre disparitia presei scrise s-au incheiat cu ideea ca, indiferent de suportul pe care te exprimi, singurul punct stabil de reper va ramane cititorul. El este, pana la urma, unica instanta care te valideaza ca scriitor. Asadar, va multumim ca ne cititi !

4 Comments

Filed under degustări, călătorii la crame