Tag Archives: Festival de film Anim’est

Începe Anim’est!

Cu mare bucurie am aflat că și în acest an Anim’est și-a găsit drumul către publicul său fidel. A fost cât pe ce ca festivalul să nu se țină, așa că sunt mai încântată decât în alți ani de ţidula mea de participant la festival. Între 4 și 13 octombrie, la cinema Studio, cinema Patria și Club Control o să ne întâlnim cu câteva personaje proaspăt ieșite din lumea imaginației și le vom revedea pe cele deja celebre.

animest

De neratat este Frankenweenie, cel mai nou film al lui Tim Burton, un remake stop-motion 3D al scurtmetrajului cu acelaşi nume realizat de regizor în 1984, în care tânărul Victor încearcă să-şi readucă la viaţă căţelul Sparky după ce învaţă la şcoală cum funcționează impulsurile electrice din muşchi.

La fel de interesante se anunță și  animația franco-belgiană Ernest et Célestine, în regia lui Stéphane Aubier, Vincent Patar și Benjamin Renner, premiată cu César-ul pentru Cel mai bun film de animație în 2013, dar și cel mai nou film al lui Ari Folman,The Congress, inspirat din romanul Futurological Congress al lui Stanisław Lem. Regizorul e cunoscut iubitorilor de animație din România pentru impresionanta animație Waltz with Bashir, prezentată tot la Anim’est acum câțiva ani.

Invitații speciali sunt în acest an, regizorul francez Michel Ocelot, creatorul seriei de lungmetraje cu Kirikou și studioul Aardman, cel care a adus celebritatea personajelor Wallace și Gromit. La Cinema Patria, studioului îi va fi dedicată întreagă zi de 6 octombrie. Vor fi prezentate scurtmetraje din primii ani ai studioului, dar și din perioada în care Aardman devenise deja un nume important în industria animației.

Așa cum am spus și în alte articole pe marginea Anim’est, în condițiile actuale zece zile de filme de animație la București sunt un lux. Savurați-l cât mai aveți ocazia !

Leave a Comment

Filed under jurnal de festival de film

Oaia preferata

Oaia preferata marcheaza, in fiecare an, portia mea ritualica de desene animate.

© Aaron Balazs

Dintre toate festivalurile de film din Romania, Anim’est imi este cel mai aproape de suflet, pentru ca degaja savoarea lucrurilor facute cu pasiune, si pentru ca imi ofera, de fiecare data, acces la visele unora mai indrazneti decat mine. Il urmaresc de la an la an cu simpatie, si ma gandesc mereu ca o saptamana de proiectii de desene animate la Bucuresti, e, pana la urma, un lux. De altfel, cei mai multi regizori de filme din festival au marturisit  la Q&A ca e o activitate recompensata cu alte tipuri de satisfactii decat banii.

Anul asta, prin jocul hazardului programului am urmarit mai ales lung metraje. Atat cele din competitie cat si cele din celelalte sectiuni, mi s-au parut foarte bune. E greu de zis care ar fi meritat mai mult premiul. Mi-au placut in special, Summer Wars (r. Mamoru Hosoda, 2009) si Edith si eu (r. Aleksa Gajic, 2009), doua filme tratand, in stilistica diferita, oarecum acelasi subiect : maturizarea privita ca asumare a responsabilitatii. Filmul lui Aleksa Gajic a fost parca, mai aproape de inima mea de balcanica si mi-a amintit foarte viu de benzile desenate frantuzesti ale copilariei mele. Povestea mi s-a parut bine dezvoltata pe un scenariu frumos structurat, iar primele cadre ale filmului au fost remarcabile. E primul film de lungmetraj de animatie din zona Balcanilor din ultimul timp. Deci, frati romani se poate !

Dupa cinci ani, ma bucur sa vad ca festivalul a crescut (511 filme de scurt si lung metraj in acest an) si ca a reusit sa-si pastreze dimensiunea creativa si prietenoasa. Printre suveniruri a aparut si o adorabila perna cu oaia, hand-made, pe care m-am grabit sa o adaug la colectia mea de artefacte cu insemnele festivalului.

La mai mare ! Si promit ca la editia a 10-a voi expune colectia mea Anim’est.

4 Comments

Filed under jurnal de festival de film