Tag Archives: nume si apelatiuni de vinuri

Caragiale, Dragasani si Chateau Lafite

Imi place sa cred ca fascinatia mea pentru carti se hraneste tocmai din misterul intalnirii cu ele.  Din modul in care informatia se leaga si calatoreste din carte in carte, din felul cum anumite carti citite la timpul lor, iti fauresc un traseu de lectura neprevazut, ca o scara, pe care urci, carte dupa carte, in cautarea unor raspunsuri relevante pentru tine. Nu stiu prin ce miracol citesti acele carti tocmai in momentul in care ai nevoie de aceea revelatie/informatie, dar mi se intampla frecvent sa intru in librarie si sa cumpar carti care pareau ca vorbesc despre anumite subiecte, si rasfoindu-le sa gasesc in ele informatii legate de cu totul si cu totul alte subiecte, culmea, chiar cele care ma preocupau cel mai tare in acel moment.

Cam asa s-a intamplat si cu cartea de fata. “Lumea ca ziar. A patra putere: Caragiale”, de Ioana Parvulescu, Ed. Humanitas, 2011. Duminica, dupa dizertatiile despre media in prezenta studentilor facultatii de jurnalistica din Iasi, mi-a facut cu ochiul intr-o librarie si am cumparat-o. Era, aparent, o carte despre favoritul meu, Caragiale, dar in aceeasi masura si o carte despre presa in secolul al XIX-lea. Subiectul ei se lega intrucatva de ceea ce tocmai dezbatusem despre blog si ziar, dar si, in mod paradoxal, de o alta discutie legata de numele vinurilor romanesti.

Cartea contine bogate extrase din ziarele timpului, in incercarea Ioanei Parvulescu de a demonstra ca perenitatea operei lui Caragiale se datoreaza tocmai curajului lui de a se folosi de limbajul si retorica presei vremii sale.

Printre reproducerile de articole din ziare, am gasit doua care mi s-au parut deosebit de interesante: meniurile a doua evenimente din acele vremuri. Ce credeti ca s-a baut in septembrie 1881, cu ocazia banchetului in onoarea lui C.A Rosetti, la cea de-a 25 – a aniversare a fondarii ziarului liberal “Romanul” ?

Mentionarea unui vin de Dragasani de 9 ani vechime, servit la banchete simandicoase alaturi de riesling de Rhin si Chateau Lafite nu poate decat sa te puna pe ganduri. Oare cine era producatorul acestui vin ?

Aceasta descoperire m-a facut sa ma gandesc ca ar merita sa stim mai multe despre istoria vinurilor romanesti si poate ar trebui sa incercam sa le valorificam, in primul rand, din respect pentru cei care au muncit ca sa le faca. Nu stiu daca aceste nume cu rezonanta romaneasca vor vinde vinul mai bine, dar il pot vinde mai frumos. Numele de vinuri nu constituie prin ele insele o reteta sigura de marketing, pentru ca nu sunt relevante in ceea ce priveste calitatea continutului. Dar, ele au puterea de a vehicula ceva din spiritul locului, sunt un omagiu adus memoriei trecutului, fara de care orice proiect de recuperare a identitatii nu e altceva decat o improvizatie.

P.S. De asemenea, tot din cartea Ioanei Parvulescu o sa aflati si ce s-a baut la o intrunire mai putin simandicoasa si anume, la inaugurarea magazinului de vinuri si cognacuri indigene “Dealul Zorilor” al fratilor Carlova din Calea Victoriei 107.

Ca si celelalte lucrari ale Ioanei Parvulescu, e o carte care merita citita.

4 Comments

Filed under din istoria vinului românesc, poveştile Monei

Cum alegem vinul ? – partea II. Eticheta

Dincolo de maiestria vinificatorului, vinul este in primul rand expresia soiului de strugure, a solului in care este plantat si a conditiilor climatice din anul recoltei. Toate aceste detalii sunt inscrise pe eticheta vinului si te pot ajuta sa faci o alegere inspirata daca stii sa le decodezi. Ce informatii ne ofera eticheta vinului ?

Denumirea vinului, podgoria si soiul de strugure

In general, vinul se recomanda prin ceea ce se numeste “denumire de origine” sau, in franceza, “apellation”. Acest termen inseamna regiune viticola definita geografic. In Franta, sistemul AOC (Apellation d’origine contrôleé) este o garantie ca ceea ce scrie pe eticheta, chiar se afla in sticla, adica vinul chiar provine din zona, anul si soiul de strugure mentionat pe eticheta si ca este produs conform unei metode specifice. De asemenea, sistemul AOC impune prin legi detaliate ce tip de strugure poate fi plantat intr-o anumit-o zona si stabileste reguli stricte de culegere a strugurilor sau producere a vinului. In Franta sistemul AOC este respectat de toti producatorii si reprezinta o garantie a calitatii. O alta caracteristica a vinurilor franceze o reprezinta sistemul de clasificare a viilor, care difera de la o regiune la alta. De exemplu, in cazul Bordeaux-ului exista mentiunea “Cru classé”. Termenul “Cru” desemneaza vinul provenit strict dintr-o anumita vie. In 1855, 61 de vinuri rosii din regiunea Medoc (si unul din zona Graves) au primit titulatura de “Cru classé” si au fost impartite in cinci categorii. De atunci si pana azi, doar vreo cateva alte vinuri au mai obtinut aceasta titulatura.

In timp ce eticheta vinurilor frantuzesti este centrata pe AOC, renumele podgoriei de unde vine vinul si numele producatorului, eticheta vinurilor din “lumea noua” (SUA, Canada, Africa de Sud, Australia, Chile, Argentina), mentioneaza in plin plan soiul de strugure si numele vinului, care, de obicei, este un nume ales din considerente de marketing.

Acest obicei de a da un nume vinului, fara sa aiba vreo legatura cu via propriu-zisa, dar care prin promovare poate sa singularizeze vinul si sa-l faca mai cunoscut, a aparut si la noi: Terra Romana, Caloian, Prince Mircea, Smerenie, La Putere etc. Inainte de revolutie, numele vinului romanesc era similar cu al strugurelui. Podgoria Jidvei pastreaza in continuare acest tip de eticheta. Denumirea vinului prin soiul de strugure e o metoda facila si oarecum empirica, dar mai la indemana consumatorului obisnuit. Soiurile de strugure au caracteristici diferite, care pot fi observate cu usurinta prin comparatie. De exemplu, shiraz-ul da un vin greu si corpolent, cabernet sauvignon-ul e cel mai taninos vin in timp ce pinot noir-ul e cel mai putin taninos din gama, etc. O particularitate a vinurilor frantuzesti consta in faptul ca nu au specificat soiul de strugure pe eticheta.  Singura exceptie de la aceasta regula o reprezinta regiunea alsaciana.

Cum piata americana de vin este in plina ascensiune, se aud din ce in ce mai multe voci care spun ca francezii vor fi obligati sa-si schimbe etichetele vinurilor de export si sa mentioneze pe ele soiul de strugure, daca vor ca vinul lor sa ajunga in topul preferintelor consumatorilor americani.

Continutul in alcool.

Dupa continutul in alcool vinul se imparte in vin de masa (intre 8,5 si 9,5 %) si vin de calitate superioara (peste 10%). Aceste date sunt insa, orientative. De exemplu, am intalnit frecvent rieslinguri germane cu tarie de 8,5- 9,5 %, care s-au dovedit a fi bine echilibrate si nu pareau sa sufere calitativ din aceasta cauza. In ceea ce priveste vinul romanesc, insa, incercati sa alegeti un vin cu o concentratie alcoolica de cel putin 11% in cazul vinului alb si de 12% in cazul vinului rosu. Tendinta actuala in lumea vinului, datorata conditiilor climatice din noile zone, dar mai ales a modei impuse de americani pe piata vinului, este de a creste concentratia alcoolica spre 14-15%. Trebuie sa marturisesc ca nu sunt un mare adept al vinurilor de 15%, care ard, alcoolul in exces le face prea directe si fara mister…

Anul recoltei

Atunci cand apare pe eticheta inseamna ca, in mod obligatoriu, tot vinul provine din struguri culesi in acel an. Anul recoltei, numit “millésime” in franceza, este un detaliu foarte important in cazul vinurilor de colectie si, in general, atunci cand vi se cer multi bani pentru un vin. In Franta, exista tabele cu ani de productie (exceptionali, foarte buni, buni sau comuni) pentru fiecare regiune in parte, si chiar podgorie, iar pretul vinului se stabileste in functie si de acest criteriu. Le puteti gasi cu usurinta pe internet. Din cate stiu eu, pentru Romania nu exista… Ca regula generala, avand in vedere conditiile proaste de depozitare din supermarket, nu incercati sa cumparati vinuri mai vechi de 4 ani decat din magazine specializate si verificate. Iar daca vi se intampla sa intrati vara intr-un supermarket/hipermarket sau magazin de vinuri si sa constatati ca inauntru sunt 30 de grade, renuntati sa mai cumparati vin din acel loc.

Despre ce inseamna mentiunea “sec”, “demi-sec”, “dulce”, de pe eticheta, am scris aici.

Eticheta creeaza niste asteptari care, teoretic, ar trebui sa se confirme odata cu degustarea vinului. Dar abilitatea de a corela detaliile pe care aceasta le contine se formeaza prin exercitiu. Nu va cantonati intr-un singur fel de vin, alb sau rosu, sec sau dulce, frantuzesc sau romanesc. Oferiti-va din cand in cand placerea de a incerca ceva diferit…

PS. O parte din poze sunt “furate” din arhiva digitala a betiilor amicului Doron…

4 Comments

Filed under tot ce trebuie să ştii despre vin