Acum cateva luni, cand am avut curiozitatea sa contabilizez cuvintele cheie ale cautarilor din google care ajungeau pe blogul meu, m-am amuzat foarte tare cand am dat peste formularea “cum arata un boier roman, foto”. Totusi, cred ca intrebarea e legitima, cu atat mai mult cu cat Romania, in ciuda discursurilor sforaitoare, nu a avut si nu are o traditie – adica o continuitate – in conservarea patrimoniului. Cum putem atunci afla cum arata boierul roman ?
Pe ici pe colo, printr-un sir de intamplari norocoase, s-au pastrat monumente de neasemuita frumusete, asa cum este Casa de piatra de la Heresti. La 35 de kilometri de Bucuresti, pe un platou care domina valea Argesului, intr-un peisaj ingrozitor de saracacios, dintre case de chirpici se ridica spectral, ca intr-un decor de teatru, o cladire masiva de piatra: Casa de boier mare a lui Udriste Nasturel.
E greu de descris farmecul si puritatea acestei constructii unice din piatra slefuita, contemplata din perspectiva contemporaneitatii care transforma in cutii impersonale de beton orice incercare de constructie. Am fost uimita de luminozitatea speciala a acestei case, asigurata de ferestrele pozitionate pe toate laturile cladirii, dar si de lucratura deosebita a geamurilor, din ochiuri de sticla groasa, incastrate dupa tehnica vitraliilor. Am remarcat inca o data, comparand conacul lui Udriste Nasturel cu cel al Golestilor, ca boierii romani apreciau spatiile intime si luminoase, a caror grandoare nu e data de masivitate si exagerarea proportiilor, ci de gratia cu care se incadreaza in spatiu si de firescul cu care sunt mangaiate de razele soarelui la apus.
Pe site-ul Muzeului Taranului Roman, in administrarea caruia se afla, citim ca este singurul monument de arhitectura civila romanesca de la inceputul secolului al XVII-lea construit in intregime din piatra de talie slefuita. Iar Paul de Alep, secretarul patriarhului Macarie al Antohiei, calator prin Tarile Romane in 1657, noteaza in jurnalul sau ca la Heresti e “un palat fara egal in lume, afara numai de Tara francilor, (…) atat de frumos ca imprastie toata grija sufletului intristat.”
Horia Bernea este cel care a redescoperit conacul de la Heresti aflat in ruina, iar, dupa restaurare, a avut intentia de a-l transforma intr-un Muzeu al Boierului Roman. In 2006, Casa de piatra de la Heresti era deschisa publicului sub acest nume, cu expozitia “Nunta de la Heresti”, cu obiecte din colectia lui Dan Nasta. Intre timp, proiectul Muzeului Boierului Roman pare abandonat, iar cladirea numita acum “Muzeul Udriste Nasturel” ramane in circuitul de vizitare. Pana pe 16 septembrie 2012, muzeul gazduieste expozitia de ceramica “Piatra si lutul”.
Ce se stie despre Udriste Nasturel ?
Memoria posteritatii n-a fost prea generoasa nici cu boierul din vechea aristocratie munteneasca, dar nici cu carturarul erudit care era Udriste Nasturel. Putinele informatii care s-au pastrat, le-am extras din lucrarea fostului meu profesor de literatura romana veche, Dan Horia Mazilu –Udriste Nasturel, Editura Minerva, 1974.
Nascut, probabil, in 1596, Udriste Nasturel descinde dintr-o veche familie boiereasca din Tara Romaneasca ale carei prime atestari urca in timp pana la Vlad Calugarul (1482). Prin sora sa, domana Elina, devine cumnat al domnitorului Matei Basarab. La randul sau, se casatoreste de doua ori, baiatul din cea de-a doua casatorie, Radu-Toma, va atinge cea mai inalta treapta de ierarhie feudala, ajungand mare ban al Craiovei.
Personalitate de factura aparte, Udriste Nasturel a fost pisar de cancelarie si apoi logofat, a indeplinit misiuni diplomatice in Transilvania si la Viena, dar era si scriitor, caligraf, traducator, si -am putea zice azi – editor. S-a dedicat coordonarii activitatii de tiparire a cartilor in slavona si romana, care ieseau din tiparnitele domnesti de la Govora, Manastirea Dealu si Campulung. A scris, in slavona, prefetele (predoslovia) acestor tiparituri si versuri encomniastice, de slava a stemei basarabilor, dar a fost si autor de scrieri laice. Versurile sale sunt primele versuri tiparite din istoria limbii romane, fapt ce le-a oferit posibilitatea de a-si castiga notorietatea publica. De asemenea, a tradus din latina in slavona “De imitatio Christi”, a lui Thomas a Kempis, scriere de larga circulatie in Evul Mediu si, din greaca in romana, romanul medieval “Viata sfintilor Vaarlam si Ioasaf”.
Se pare ca in bibiloteca conacului sau de la Heresti, Udriste Nasturel ar fi adunat raritati bibliofile si manuscrisele celor mai vechi creatii originale din Tara Romaneasca (ca de exemplu, “Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Theodosie”, despre care se spune, fara dovezi, insa, ca ar fi tradus-o in limba romana). Este totodata, prima biblioteca a unui om de litere roman, atestata prin documente.
In semn de omagiu pentru unul dintre cei care au faurit temeliile culturii romanesti, cred ca merita sa vizitati macar o data conacul de la Heresti. Contemplarea acestei splendide constructii renascentiste, v-ar putea rasplati pentru frustrarile incercate in fata marilor monumente ale artei occidentale, dar v-ar putea si intrista cu gandul perfid ca n-am fi fost nici noi mai prejos, daca ne-am fi dat vreodata osteneala sa ne pese in mod responsabil de patrimoniul nostru cultural.