Tag Archives: vinuri frantuzesti

Prin Médoc, virtual

La intoarcerea din vacanta, m-am delectat cu o vizita virtuala in Médoc. Putina lume stie ca zona viticola din Bordeaux nu a fost dintotdeauna atat de celebra si ca a traversat vremuri tulburi: revolutia franceza, filoxera, razboaiele mondiale si o perioada de recolte mediocre in anii 60 – 70. Se spune ca in 1951, toti proprietarii de domenii din Médoc traiau din cu totul alte meserii, iar vinul era destinat prietenilor si consumului propriu. Vinurile de Bordeaux isi incep ascensiunea pe piata in anii 80, cand americanii incep sa fie interesati sa le cumpere. O evolutie care se accentueaza in 2000, cand aceste vinuri incep sa fie privite, asemeni operelor de arta, ca niste plasamente financiare.

« Crus Classés du Médoc, le long de la route des Châteaux » e o carte pe care orice iubitor de vin si-ar fi dorit s-o scrie. Dupa trei ani de documentare in Médoc, doi pasionati de vin, un grafician (Pierre le Hong) si un blogger (Éric Bernardin), scriu 200 de pagini care ilustreaza doar 4 kilometri de drum – celebrul D2 – de-a lungul caruia se afla unele dintre cele mai cunoscute podgorii din lume, din zonele cu apelatiuni de origine controlata Margaux, Saint-Julien, Pauillac si Saint-Estèphe, domenii clasate in 1855 – Première, second, troisième, quatrième si cinquième Grand Cru Classé.

Chiar daca nu-si propune in mod declarat, cartea e puternic centrata pe ideea ca vinul e expresia locului care il da nastere. Inainte de a porni catre fiecare podgorie in parte, avem sansa de a citi o istorie geologica a zonei Médoc, care expilca modul in care s-au format actualele terase ale raurilor Garonne si Gironde. Autorii acestui capitol sunt doi geologi, profesori la Universitatea din Bordeaux– Pierre Becheler si Jean-Pierre Tastet.

Asadar, abordarea porneste in primul rand de la terroir si incearca sa demonstreze prin descrierea amanuntita a degustarilor parcelare, din fiecare podgorie, aportul pe care structura geologica diferita o aduce vinului, dar si faptul ca fiecarui soi de strugure ii convine, pentru a ajunge usor la maturitate an de an, un anume tip de structura a solului, iar distributia soiurilor de struguri pe parcele trebuie sa tina cont de acest lucru.

Deosebit de interesante sunt si istoria fiecarui domeniu, detaliile arhitecturale ale cladirilor, etapele tehnologice prin care se produce vinul in fiecare podgorie, dar si schema de asamblare a soiurilor de struguri, diferita de la un domeniu la altul, si care in functie de recolta fiecarui an variaza intr-un procent de 1-10%. Interesant de remarcat ca in Médoc, toti producatorii clasati Cru Classé prezentati in aceasta carte produc vinuri (asamblaje) cu baza de cabernet sauvignon (45- 75%) si aport variabil de merlot si/sau cabernet franc, petit verdot si malbec. Un singur domeniu din cele 20 prezentate – Château Lascombes, prefera un asamblaj in care predomina merlot-ul (50 % merlot, 45% cabernet sauvignon si 5% petit verdot).

M-am intrebat mereu, in ce masura o carte despre podgorii, deosebit de utila unui pasionat de vin, poate sa fie si bine documentata, dar si scrisa intr-un stil care sa nu plictiseasca. Éric Bernardin a avut ideea de a prezenta aspecte diferite din fiecare podgorie si a avut sansa de a sta de vorba cu oameni pasionati de vin, ale caror ganduri dau viata cartii. Fabulos e interviu cu Anthony Barton – proprietarul domeniului Château Léoville –Barton, un exemplu unic de continuitate in Médoc (din 1826, cand a fost creat, timp de 184 de ani, domeniul a ramas in proprietatea familiei).

Cartea a aparut in librariile din Franta la sfarsitul anului trecut si costa cat o sticla de vin bun, 40 de euro…

PS. Blogul lui Éric Bernardin il puteti citi aici . Merita, cu atat mai mult cu cat, Éric e si un bucatar talentat.

7 Comments

Filed under cărti despre vin

La Mourvache

Am fost candva intrebata daca pot recomanda un vin pe care n-as vrea sa-l impart cu nimeni si am raspuns ca inca nu m-am intalnit cu acel vin. Dar totusi, colectionarii si pasionatii de vin stiu ca exista si vinuri care parca iti vorbesc numai tie, vinuri care te subjuga cu farmecul lor si care promit universuri de senzatii atotcuprinzatoare, vinuri cu care ai vrea sa stai la povesti de unul singur, pana tarziu in noapte.

L-am descoperit in magazinul La Chambre: Château Mas Neuf, La Mourvache, 2005  AOC Costières de Nîmes. Un vin senzational, elegant si cu personalitate duala, cel mai “sudist” vin din valea Ronului. E un cupaj de 50% grenache si 50% mourvèdre din vii de 50 de ani vechime aflate intr-o singura parcela (single plot).

Primul lucru care m-a atras la el a fost numele: La Mourvache. Iata un super exemplu de telescopaj (mourvèdre + grenache = mourvache), mi-am zis, in amintirea vremurilor studentiei, cand vanam impreuna cu prietena mea, Loredana, accidente lingvistice si entitati lexicale surprinzatoare. De altfel, Luc Baudet, proprietarul domeniului Château Mas Neuf da dovada de mult umor si creativitate lexicala. De pe site-ul lui am aflat ca, in afara de Mourvache, cel de-al doilea vin single plot pe care il produce, din 100% Syrah, se numeste foarte poetic “Avec des Si…”

Domeniul Mas Neuf mai are o particularitate. Desi geografic apartine zonei Languedoc, vinul detine o apelatiune de origine controlata din provincia vecina Vallée du Rhône – AOC Costières de Nîmes. Asta pentru ca, pe drept cuvant, s-a considerat ca are mai degraba caracteristicile unui vin din valea Ronului. La deschidere are aroma de capsuni foarte coapte, apoi isi fac loc notele animale, tipic frantuzesti, de piele si balegar, dublate de arome ascutite de cuisoare si nucsoara, pe final, vinul se deschide catre o adiere de menta salbatica condimentata. Se pare ca aceste note animale sunt contributia soiului mourvèdre despre care Janics Robinson spune ca da vinului arome “intre carne cruda si blana uda”. La gust, predomina notele condimentate, sprijinite si accentuate de tanini lungi, dar bine invaluiti de vivacitatea vinului.

E spectaculos de baut singur, dar merge foarte bine si cu o friptura de miel.

4 Comments

Filed under vinuri povestite şi recomandate

Vinuri greu de povestit

Cat de variate sunt opiniile si gusturile cand vine vorba sa alegi un vin bun. Cat de fluu este aceasta notiune si cat de mult depinde de experienta si de tabuurile culturale ale fiecaruia ! Pana si pragul de la care un vin devine de nebaut e diferit de la o persoana la alta.

Din fericire, exista o categorie exclusa de la orice fel de dubii: Categoria vinurilor mari. Sunt acele vinuri care se impun evidentei, pentru ca, uneori, sunt atat de diferite de tot ce ai gustat vreodata, sau sunt atat de bune incat, chiar si fara sa fii specialist, ti se impun dincolo de orice fel de subiectivitate. Desi sunt visul oricarui pasionat de vin, constat cu surprindere, ca mi-e foarte greu sa vorbesc despre ele. Sunt vinuri care reusesc sa creeze acel moment de magie in care nu poti decat sa surazi prins in mirajul simturilor, sunt vinuri despre care n-ai vrea sa vorbesti, pentru ca stii ca, inevitabil, cuvintele vor suna fals, incapabile sa surprinda senzatii…

Am sa incerc sa spun povestea unui vin exceptional, Domaine de Ravanès, le Prime Verd, 2002.

Unul din rarele vinuri 100% Petit Verdot. De o culoare foarte proaspata si densa, m-a uimit prin armonie, echilibru, tanini perfect integrati si arome tipic bordoleze – piele, fum si balegar, visina coapta. Pielea si visina explodeaza in postgust, iar vinul are un final extrem de lung si de impresionant. E probabil unul dintre cele mai echilibrate si mai frumoase vinuri pe care le-am baut vreodata.

Petit verdot e un strugure capricios, costisitor si tributar conditiilor climatice. Se dezvolta greu si trebuie cules tarziu. Dar, se pare ca, atunci cand ajunge la maturitate deplina, da un vin spectaculos. Din acest motiv vinurile monocepage petit verdot sunt rare, iar in zona de origine – Médoc- e folosit in cantitate mica (5-15%) in asamblajul clasic cu merlot si cabernet. Cules la maturitatea deplina, da vinului aroma caracteristica de violeta, iar prin imbatranire la sticla notele de piele. E un vin dificil, puternic si masculin.

In Languedoc, proprietarul podgoriei Domaine de Ravanès, Thézan-les-Béziers, Guy Benin si-a dorit sa planteze soiuri bordoleze: Merlot, Petit Verdot, Cabernet. Vinul din petit verdot-ul e produs doar in anii foarte buni (1995, 1997, 1999 si 2002) si a fost un succes. Cat despre merlotul Gravières du Taurou, cel care a batut Petrus-ul la o degustare in orb, sper sa va povestesc cat de curand…

9 Comments

Filed under soiuri de strugure, vinuri rare

Mouton, dar nu Rothschild…

Din singura calatorie pe care am facut-o in sudul Frantei, pastrez in memorie doua imagini foarte puternice: arborii de pluta tremurand halucinant in aerul fierbinte si suierul cadentat al voletilor lasati in voia mistralului. Visez neincetat sa ma intorc acolo, si pentru ca de Craciun, am primit cel mai frumos cadou pentru cei pasionati de scris si de vin, Moleskine passions – Wine Journal, m-am decis sa-l inaugurez cu o noua rubrica dedicata vinurilor din Languedoc – Roussillon.

Pentru inceput, un vin pe care il consider reprezentativ pentru aceasta zona: Château la Clotte-Fontane, Mouton la Clotte 2006, Coteaux du Languedoc.

Amestec de 60% syrah si 40% grenache, e un vin echilibrat, somptuos, cu nas de fructe coapte, vanilie si cacao. Gustul pastreaza cele trei componente aromatice, si parca se imbogateste, pe final, si cu o nota discreta de tutun. E un vin bine structurat si puternic. Un vin de gastronomie. L-am servit alaturi de o friptura de rata.

Cand vine vorba de vinuri rosii frantuzesti, Languedoc-ul mi se pare una din regiunile cu cel mai bun raport calitate-pret. Sunt in general, vinuri de asamblaj, din soiuri de strugure traditionale zonei: grenache, cinsault, mourvèdre, syrah, carignan. Sunt vinuri vii, generoase ca soarele Mediteranei, cu buchete adesea impresionante si cu potential mare de invechire.

5 Comments

Filed under vinuri povestite şi recomandate

Si totusi, Bordeaux

Ninge cu fulgi mari, si pe o vreme ca asta as vrea sa stau acasa, sa ma uit cum arde focul in soba si sa beau un pahar de vin rosu. E unul din acele momente din viata cand e placut sa fii conservator. M-am gandit sa sarbatoresc cu o sticla de Bordeaux, Saint-Emilion Grand Cru.

Oricat s-ar carcoti pe seama prea-scumpelor si ultra-celebrelor vinuri de Bordeaux, trebuie sa recunosc ca e placut, ca din cand in cand, sa te reintorci la clasici si sa amusinezi mestesugul cu care sunt facute aceste vinuri.

Château La Croix Cardinal 2006 e un vin somptuos, elegant, care necesita cel putin o ora de aerare. La deschidere te intampina cu arome de fructe de padure, ciocolata si condiment, ca apoi sa evolueze spre arome usor metalice, de pamant. Aceste arome finale impreuna cu corpul mediu al vinului, contureaza senzatia de eleganta, si chiar fara sa fie un vin foarte mare, te determina sa-ti reconsideri reperele…

2 Comments

Filed under vinuri povestite şi recomandate