Tag Archives: zinfandel

Vinul între business și filosofie

Au apărut atât de multe cărți despre vin și câteva intitulate chiar „Filozofia vinului” încât încep să mă întreb dăcă nu cumva suntem victimele unui efect invers, iar vinul nu devine tot mai mult o afacere pe măsură ce noi strigăm sus și tare că e filozofie/ plăcere/ loisir.

Zilele trecute la Cluj, m-am delectat cu o dezbatere despre vin, ascultând discuția dintre un francez și un italian pe marginea exploziei piețelor din afara Europei și a felului în care acestea influențează prețul, dar și calitatea vinului. Concluzia discuției a fost, pe scurt, următoarea: Italienii și francezii abordează diferit problema. Francezii își limitează cu zgârcenie numărul sticlelor produse păstrând calitatea vinului și fac față cererii mărind prețul, italienii încearcă să țină pe loc prețurile și măresc producția. Francezii se concentrează pe acele zone – să le numim terroir- din care iese vin de sute de ani cu o minimă intervenție a omului, refuzând să planteze în plus, o politică conservatoare de pe vremea ducilor de Bourgogne, Italia, ca toate piețele mai noi, plantează soiuri la modă și experimentează.

vinul

Și poate că aș fi ascultat cu alte urechi discuția de mai sus, dacă nu aș fi citit recent “Filozofia vinului” în care o să găsiți pe lângă mai multe articole teoretice, un interviu fascinant cu vinificatorul de la Ridge , Paul Draper, un absolvent de filosofie ajuns pionier al vinului in Statele Unite.

Din punctul meu de vedere, această carte, apărută în limba română cu sprijinul cramei Avincis, (o inițiativă lăudabilă) își merită banii chiar și numai pentru acest ultim capitol.

Fără să vă stric plăcerea lecturii, cu atât mai mult cu cât consider că cele câteva paginii ale interviului conțin in nuce un mic compendiu de tipul „tot ceea ce trebuie să știu despre vin”, o să comentez un singur aspect adus în discuție de Draper pentru că el este dureros de actual în România și anume cum investim în vie.

Draper consideră că abordarea modernă a replantărilor este greșită. Decât să înmormântezi o grămadă de bani, spune el, în studii geo și în replantări în zone noi , ca apoi să aștepti 25 – 30 de ani ca via să ajungă la maturitate și să constați că vinul tău e modest, mai bine cauți acel terroir și acea vie care produce vinuri excepționale și îi faci celui care o deține o ofertă de nerefuzat. Mai povestește și că vinurile excepționale sunt acelea din struguri proveniți din vii bătrâne – vin care se face aproape singur-  și dă exemplu viile de zinfandel de la Geyserville, la care spune că nici nu se uită dacă viile nu au măcar 70 de ani.

Nu am putut să nu mă gândesc la  sutele de mii de hectare replantate în România în ultimii ani, cu alte soiuri decât cele tradiționale și la viile de 20, 30 sau 40 de ani vechime scoase pentru că întreținerea lor era prea costisitoare. Și dacă Paul Draper are dreptate și peste 30 de ani o să constatăm că viile noastre tot vin modest produc? O să ne permitem atunci să le scoatem?

3 Comments

Filed under cărti despre vin

Adevarata si trista poveste a zinfandelului artezin

Intotdeauna mi-am dorit sa calatoresc in America fara viza, iar cand acest lucru se va intampla, inevitabil, sper sa fiu suficient de tanara ca sa ma mai incante ideea unei calatorii peste ocean. Pana una alta, m-am bucurat de America intruchipata de resedinta ambasadorului Statelor Unite la Bucuresti, excelenta sa, Mark H. Gitenstein. A fost o seara deosebit de placuta cu vinuri californiene si friptura de vita, cu prieteni noi si vechi, si cu dezbateri pe tema viitoarelor noastre proiecte.

M-am bucurat de reintalnirea cu doua vinuri bune: zinfandel artezin si sequana pinot noir din portofoliul Hess, pe care am avut ocazia sa le degust si cu un an in urma, pe vremea cand se cautau distribuitori pentru piata romaneasca.

 

Zinfandel artezin 2009 a fost unul din cele mai elegante, echilibrate si expresive vinuri ale serii, cu un buchet deosebit chiar si in cazul degustarii, mai putin obisnuite, in aer liber. De altfel, in incercarea de a-l cunoaste mai bine, se pare ca l-am atins cu geanta, sticla a basculat, depasind marginea mesei, s-a rostogolit prin aer sub ochii mei ingroziti si s-a prabusit la picioarele mele cu zgomot surd. In linistea subita care s-a lasat, cei din jur m-au privit cu indulgenta si compasiunea pe care o ai pentru un copil despre care nu stii inca daca e poznas sau tampitel. De altfel, ma asteptam ca bodyguarzii, intruchipare a lui Clint Eastwood in filmul “In the line of fire”, sa se agite si sa strige “nobody move” !  La doua zile dupa acest incident, pantofii mei inca mai duceau cu ei mireasma inegalabila a artezinului. Cat despre pantofii lui Mihnea, se pare ca au scapat neatinsi…

Dintre alte vinuri pe care am apucat sa le degust, mi-au placut in special Robert Mondavi -Cabernet Sauvignon 2005, Kendall-Jackson Pinot Noir -Reserve 2008 si Beringer Chardonnay (pentru cei care apreciaza chardonay-ul baricat).  Din pacate, sequana pinot noir 2009 parca n-a mai fost atat de echilibrat si spectaculos ca cel incercat anul trecut, dar poate e un vin prea tanar inca.

In ce ma priveste, seara americana a fost o excelenta ocazie pentru a afla ca pe piata romaneasca pot fi gasite, cel putin teoretic, o gramada de vinuri din California. Importatorii acestor vinuri in Romania sunt Cramele Recas pentru Robert Mondavi, Cramele Oprisor pentru Beringer, Lerida International pentru Kendall-Jackson si Heinrig Distribution pentru Hess Familiy si E&J Gallo Winery.

7 Comments

Filed under drinking in good company