Criteriile de evaluare ale vinurilor bune

Pierre Castamayor scrie într-una din cărţile sale că un degustător onest, atunci când evaluează un vin, e dator să-şi pună două întrebări:

1. vreau să mai beau şi al doilea pahar din acest vin ?

2. aş vrea să îl beau la masă ?

În ceea ce mă priveşte, consider că sunt două criterii cu care nu poţi da greş niciodată în evaluarea unui vin, chiar dacă aceste întrebări reflectă întocmai gustul şi subiectivitatea ta.

Din lista scurtă a vinurilor româneşti, pe care le apreciez pentru tipicitate de soi şi constanţă în calitate, am deschis zilele trecute un Prince Matei, 2008, de la Vinarte, pe care l-am asociat cu un preparat mai complex: antricot de viţel cu foie gras cald, la tigaie şi fructe flambate în vin alb.

În Franţa, există două curente de opinie în ceea ce priveşte vinul care se serveşte alături de foie gras: partizanii vinului roşu sec şi partizanii vinului licoros. Din punctul meu de vedere, ambele asocieri pot avea rezultate senzationale, diferenţa dintre ele fiind de ordin practic. Asocierea cu vin licoros te obligă să serveşti foie gras-ul la sfârsitul mesei, înainte de desert sau pe post de desert, pentru că după un vin atât de seducator şi încărcat de arome ca vinul licoros e foarte greu să mai serveşti un alt vin. Asocierea cu vin roşu e mult mai practică pentru că iţi permite să păstrezi acelaşi vin pe toată durata mesei. Dintre vinurile licoroase, francezii preferă pentru aceasta asociere pe cele din regiunile Jurnaçon, Gaillac sau Barsac.

Mie îmi place foarte mult combinaţia dintre foie gras (eventual cu fructe confiate sau cu smochine proaspete) şi rotunjimea, „dulceaţa” şi aromele de smochină ale unui merlot tânăr, cu tipicitate de soi.

Prince Matei 2008 se deschide în registru vanilat-fructos, are o structură bună şi tanini vii. După 2-3 ore în decantor, vinul îşi atinge echilibrul şi aromele se completează cu note de prună afumată, smochine, piper şi cafea. Vinul e tânăr, dar aş bea în orice ocazie câte un pahar din acest vin încă de pe acum.

Iar, în ceea ce mă priveşte, la cele 2 criterii de evaluare ale unui vin bun aş adăuga şi un al treilea: plăcerea cu care povesteşti cu prietenii după ce ai băut vinul.

4 Comments

Filed under gastronomie și taifas culinar

4 Responses to Criteriile de evaluare ale vinurilor bune

  1. Cristian. E.

    Foarte frumos!! Prince Matei nu am reusit sa beau pana acum, dar nici nu vreau sa ma gandesc cum este acest vin daca fratele lui mai mic, Prince Mircea este atat de excelent. Poate la Goodwine de peste 3 saptamani sa-l gust. Oricum asocierea gastronomica cu acest vin plus pozele deosebite , mi-au trezit o ofensiva revolutionara gastrica..)): Avem doua Merlot-uri deosebite la noi cum nu gasesti prea des nici in alte tari: Prince Mircea de la Vinarte si Emeritus-ul de la Rotenberg. (ultimul l-am gustat la goodwine-ul din primavara de la hotel Pullman)

    • Mona

      Cristian, multumesc pentru gandurile bune. Incearca sa gusti Prince Matei la Goodwine, e un vin bun pe care trebuie sa-l intalnesti.

  2. Doamna T

    Frumos spus. Dar pretul vinului nu ar putea fi considerat si el un criteriu de evaluare ?

    • Mona

      @ Doamna T
      Din punctul meu de vedere, pretul e doar un criteriu de pozitionare, care tine de lucruri cu totul exterioare calitatilor vinului.

Leave a Reply