Vinul nu-i ca berea

Participand la degustari si evenimente din lumea vinului, i-am tot auzit pe cei care se ocupa cu promovarea si distributia vinului invidiindu-i pe berari si dorindu-si ca vinul sa ajunga sa se vanda ca berea sau sa concureze cu ea. Nu am lucrat vreodata in domeniul vinului sau al berii si randurile de mai jos nu reprezinta decat gandurile unui iubitor de vin de calitate, care, din cand in cand, bea si bere.

Cred ca vinul si berea sunt doua produse care nu se afla in concurenta pe piata romaneasca, iar vinul nu poate fi nici marketat, nici vandut ca berea. Berea e un produs de masa, un produs “de sete”, simplu de inteles. Vinul este produsul prin excelenta al voluptatii de casta, destinat unei minoritati de connaisseuri. Orice strategie de marketing ar trebui sa porneasca din acest punct.

Dar care sunt problemele de pe piata vinului de azi ? De ce bea lumea bere si nu vin ?

E in primul rand o problema a mentalitatii pietei. Generatia mea, de exemplu, a prins vremuri in care vinul romanesc nu se remarca prin calitate si era vinificat dupa gustul tarilor in care exportam, adica dulce. Sunt oameni care il prefera si il consuma asa si acum. Sunt foarte multi care cred chiar si astazi, ca vinurile imbuteliate sunt falsificate si ca singurul “vin adevarat” e cel produs prin mijloace artizanale de micii producatori. Circula o gramada de legende despre ceea ce este “un vin bun”.

© Doron

Berea in schimb, era foarte buna. Chiar mai buna decat e ea astazi. O bere Azuga era diferita la gust de Timisoreana sau de Ciucas. Astazi, toate berile au mai mult sau mai putin acelasi gust. Ma gandesc ca, pentru un produs cum e berea, asta poate fi considerat un avantaj. Omul stie foarte clar la ce se asteapta cand deschide o bere. Dar mie imi pare tare rau dupa berile alea cu gust diferit.

E vorba deci, de o problema in mentalitatea oamenilor vis-a-vis de produs, dar e vorba si de o problema a produsului in sine. O problema a raportului calitate-pret la intalnirea cu consumatorul. In Romania, orice om care se pricepe cat de cat la vin, gaseste foarte greu un local in care sa poata bea un vin bun la un pret corect. Nu mai amintesc si de capitolul dureros al asocierii cu o mancare. Sau de categoria deficitara a localurilor care ofera vin bun la pahar. Asa ca, de cele mai multe ori, problema se rezolva intotdeauna prin comandarea unei beri.

© Doron

Un studiu al pietei vinului premium, ar arata probabil, ca iubitorii si connaisseuri de vin isi beau vinul acasa sau la degustari organizate.

Si atunci cum se poate intalni omul de pe strada cu miracolul pe care il reprezinta vinul ? Cum poate trai senzatia aia de imponderabilitate pe care ti-o da interactiunea cu savoarea primului vin de mare calitate din viata ta ? Cum va putea intelege sau macar intrezari frisonul de neastampar in fata vinului din ”sticla aia de Reserva din 2001” ?

Cred cu tarie, ca nimeni, niciodata, nu va intra intr-un magazin de vin si va cumpara “vinul cu ursul” pentru ca i-a placut reclama de la televizor. Lucrurile in lumea vinului functioneaza pe cai mult mai delicate. Vinul necesita o initiere, daca vreti, o relatie invatacel-maestru, la capatul careia te descoperi pe tine. Pana la urma, aici se afla marele mister si atractia pe care o exercita vinul. Iar cultura vinului presupune un sustinut efort individual, chiar daca mediat. De aceea cred ca vinul nu are de ce sa se inspire din modul in care berarii isi marketeaza produsele, dar ar putea invata din seriozitatea cu care acestia isi trateaza consumatorii.

Educarea consumatorului e un proces lung si dificil, si mai ales o investitie pe termen lung. Problema e ca Romania nu prea are o traditie in investitiile pe termen foarte lung.

10 Comments

Filed under nu încerca să faci asta cu vinul, poveştile Monei

10 Responses to Vinul nu-i ca berea

  1. Borce

    Multe intrebari … nu stiu de unde vor veni si raspunsurile.

    Dar sa-ti zic o poveste: acum doi ani, un amic aflat undeva prin USA, tot cauta un vin “decent” … tot ce gasea erau niste “dulcegarii” …. Dupa o vreme, a gasit un vin Ok (adica cat de cat sec). L-a adus radios acasa si in prezenta gazelor l-a destupat si turnat (oarecum mandru) la toata lumea.

    Gazdele (romani emigrati de ceva vreme) au gustat, au strambat usor din nas si au adaugat in modul cel mai natural o ligurita de zahar.

  2. behemoth40

    O asemenea tema ar putea fi discutata la un pahar de vin bun 25 de ore din 24. Din pacate sintetizarea discutiei ar duce la un adevar crud care nu afecteaza numai lumea vinului SARACIA: la un salariu mediu pe economie care nu-i permite romanului decat o subzistenta bazata pe traiul de zi cu zi + plata taxelor si a impozitelor basca un credit e greu. Aceasta e cheia de bolta a discutiei,restul e simpla poveste. Bucurestiul orasul cel mai bogat are 5-6 magazine de vinuri care se chinuie toate sa stea in piata, 3-4 carciumi cu oferta in piata de vinuri. Cam putin. La marile magazine avem cateva oferte de vinuri corecte la preturi mici care nu pot intra in competitie cu zecile de etichete din Vrancea Murfatlar Jidvei etc, etc la 10, 12, 15lei care nu dovedesc decat saracia populatiei si un stat slab care permite desfacerea tuturor chimiilor. In evul mediu alchimisti erau arsi pe rug. Acum se imbogatesc.
    O bere buna Budweiser 7 lei
    Un vin Domaine de Ravanes “Les Gravieres du Taurou” Grande Reserve 1999; 2000. A batut in orb in 2004 la Londra un Petrus. Se gaseste si la noi la un pret acceptabil.

    • Ah, da, orice discutie serioasa porneste de la un pahar de vin bun in sus 🙂
      Nu cred ca totul se explica prin saracie, ci si printr-o lipsa de viziune (dorinta de a face ceva pentru cei care vin dupa tine).
      Cat despre alchimistii din Evul Mediu, te contrazic. Erau niste pasionati care au lasat in urma lor o poveste. De pe urma celor de azi, nu stiu daca o sa ramana.

  3. catalin.gligan

    sunt cateva probeleme bine surprinse in gandurile frumoase de mai sus.

    Vinul trebuie sa lupte cu cateva mici oprelisti generate chiar cei care isi doresc ca el sa fie adoptat pe scara din ce in ce mai larga:

    Mentalitatea consumatorilor (cu potential) dar ocazionali, de tip “teoria conspiratiei” ca vinul imbuteliat” este “lucrat”, adica alchimistic cumva recompus cu adaosuri suspecte (inspirata din ideea mai generala a romanului ca se falsifica mai orice in pe la noi) … poate, posibil, cine stie?” Cum e domne treba aia cu sulfitii? Vezi deci ca are chimicale!”
    Molanul e insa un vin prost si nimeni nu educa lumea in sensul asta, in afara de putini. Si nu sunt producatori de vinuri de obicei.

    “Rateurile” date de producatori care se transforma ulterior in drame personale (cumperi rar si cu efort o sticla de vin pentru o “ocazie” si descoperi o posirca mutagena din cauza dopului si conditiilor improprii de transport. Si mai rau … din cauza ca asa si e de-a dreptul licoarea. Evident .. vei reveni mai greu, cel putin o vreme, la raftul de vin.

    Strategia tembela a reprezentantilor distribuitorilor de a permite ca vinurile de retail sa fie qvasiprezente in ofertele de meniul locatiilor de tip HoReCa …cu accent pe Re (duce la blocaj mental din partea cumparatorului …cum? o sticla ca aia a mea din frigider costa aici de 3 ori mai mult?).

    In realitate nimeni nu face un efort de durata (decat putini) … restul se complac in “nu ii pot interzice omului meu sa vanda” … De putut se poate dar nu doreste, pentru ca ar trebui sa ii oferi un produs dedicat si iti asumi costurile re-brandingului produsului de retail in produs special HoReCa (sau si mai rau …sa ai gama vinificata separat ceea ce nu face sens pentru multi producatori mici sau cu aspiratii mici).

    Asa ca, in degringolada actuala clientul de vin (o nisa cam mica la noi) cumpara preponderent doar pentru acasa, poate nimeri un vin prost si prin consecinta cam 3 luni va cumpara doar bere. Tot el se simte neconfortabil sa dea 300% adaos comercial pe un vin pe care il poate gasi la non-stop, in restaurantul flancat de non-stopuri in care mananca seara.

    Ce ii mai ramane de ales? Peste tot in jurul lui regaseste bere. Rece, aproape ieftina si mereu la fel. Nesurprinzatoare dar mereu aceiasi. Asa ca prefera sa o bea si iarna, cand ingheata pietrele afara.

    In afara de blogurile de vin, putine eforturi se fac inspre educarea pietei. Costa mult si returnul vine greu. “De ce eu (de pilda Halewood sau Recas) sa platesc in numele meu pentru un efort care ii rasplateste pe toti jucatorii din piata.” Pot intelege partial asta. Solutii? Nu am. Dar nici nu trebuie sa le am eu. Revenind la educarea pietei. Intotdeauna mult respect pentru cei care o fac dezinteresat. O sa dureze mult dar s-au mai gaurit ziduri de granit cu unghiile. Ar fi util si un pick-hammer. Numai sa aiba cine sa il ofere. Pana atunci se cere draft. Caci vinul la pahar e vinul casei. De groaza de cele mai multe ori.

  4. Parerea mea este ca totusi lipsa informatiei joaca un mare rol vis-a-vis de popularitatea vinului de calitate.

    Cunosc destul de multi oameni interesati sa cumpere o sticla sau mai multe de vin (chiar si foarte scump) atunci cand cineva le povesteste despre el. Problema e ca informatia asta ajunge destul de greu la ei.

    • boris

      Cred ca atunci cand cineva spune ca ar dori sa cumpere o sticla de vin bun sau foarte bun dar nu stie de unde, este o minciuna, deoarece toata lumea are posibilitatea sa se conecteze la un internet si sa-si comande sticla dorita, consider ca intotdeauna trebuie sa existe dorinta de a cunoaste, de a incerca!

  5. bogobogobogo

    Probabil daca de la festivalurile dedicate vinului ar dispare berea si mici ….
    Probabil daca pentru generatiile mai tinere ar fi instalate un zdrobitor,o presa….si ar gusta mustul obtinut pe loc….
    Probabil daca in loc de diferite formatii care fac galagie ar fi inserate si momente in care s-ar da explicatii despre obtinerea si gustul diferitelor soiuri de vin,,,,

    Probabil generatiile tinere acum ,peste cativa ani ar deveni consumatori de vinuri

    Dar cum mai important este profitul unui tarabagiu vanzator de mici,floricele ,etc decat realul scop al unui festival al vinului ,este indoielnica aparitia consumatorilor de vin in viitorul apropiat.

    Pana la urma ,in orice domeniu,totul pleaca de la educatie,de la formare.

    • De curand, la Oradea, a avut loc Targul Palincarilor si Festivalul vinului. Cele doua evenimente au fost reunite din considerente financiare. Din pacate, pe toata suprafata de desfasurare a evenimentului predomina berea. Au fost cativa producatori, mai bine zis distribuitori de la Recas, Wine Princess, Produse Moldovenesti, Murfatlar si in rest, ce a avut fiecare comerciant prin magazin a adus la targ in speranta ca va vinde.
      Nu au fost standuri dedicate,nu au fost oameni priceputi la vin, nu au fost cei care sa spuna povestea vinului, doar cei care puteau face un profit din vanzarea rapida a vinului. De conditiile in care era depozitat si prezentat vinul nici nu mai vorbesc. Vinul de masa era prezent in cele mai diverse recipiente iar prezenta vinului la sticla era limitata la clasicele marci: Beciul domnesc, Grasa de Cotnari, Murfatlar.

  6. boris

    Cea mai mare problema, care se regaseste in Romania, este faptul ca la noi se cumpara pretul si nu calitatea. Cu cat este mai ieftin si mai mult, cu atat este mai ” bun”. De aceea au aparut bauturile la pet, cu ceva gratis, dar care nu au nimic- poate doar in afara de nume – in comun cu vinul sau berea.
    Asa cum exista vinuri de calitate, asa exista si beri de calitate, care trebuiesc consumate la o anumita temperatura, din anumite pahare si care trebuiesc consumate cu moderarie.
    Atata timp cat legislatia din Romania va da voie producatorilor de bere sau vin sa produca bauturi la “PET”, consumatorul nu se va cizela, el va cauta sa bea cat mai mult, nu sa savureze, sa se bucure de bere sau vin, sau de ce nu, de mancare.
    Cand vom realiza ca nu cantitatea este importanta ci calitatea, atunci vom putea sa evoluam ca indivizi!

Leave a Reply