Dintre ritualurile pe care vinul le impune, cel mai tare ma amuza pasiunea care insoteste in fiecare toamna incercarea de a stabili daca e sau nu “un an bun” pentru vin. Ce-i drept, motivul determinant e in primul rand, unul de marketing. Un vin decretat dintr-un an bun se va vinde la preturi mai mari decat unul dintr-un an considerat slab, iar, la francezi, asteptarile legate de vin se creeaza si se amplifica inainte ca vinul sa apara pe piata.
Dar, ce inseamna un an bun pentru vin ?
In general, ceea ce se ia in considerare sunt conditiile climatice ale anului respectiv care influenteaza procesul de maturare al strugurelui si determina dezvoltarea echilibrata a tuturor componentelor sale, conditie necesara pentru armonia vinului. Sunt considerati ani buni pentru vin cei cu ploaie indestulatoare primavara, veri insorite si toamne blande si lungi. Cand conditiile climatice sunt indeplinite, strugurii sunt bogati in zaharuri si arome, iar vinul are complexitate si potential de invechire. Totusi, nu trebuie uitat ca la potentialul de invechire al unui vin mai contribuie si alti factori : natura solului, varsta vitei, randamentul, data culesului si modul de vinificare.
Francezii sunt marii pasionati ai tabelelor cu anii buni pentru vin, dar mie mi se pare adesea ca este o indeletnicire iluzorie. Imi aduc aminte ca, intr-un roman francez, un personaj spunea ca timpul e singurul zeu care guverneaza vinul si doar el e cel care da masura unui vin extraordinar. Caci, de foarte multe ori, tocmai vinul dintr-un an cotat ca foarte bun te dezamageste cel mai tare. In timp ce constanta in calitate, care face renumele anumitor producatori, te poate ajuta sa faci o alegere inspirata investind si intr-un vin dintr-un an mai slab cotat.
Pana la urma, in incercarea de a surprinde vinul la timpul plenitudinii sale, singura diferenta viabila ramane cea dintre un vin care trebuie baut tanar si unul care trebuie lasat sa imbatraneasca. Dincolo de asta, fiecare sticla de vin isi pastreaza cu indarjire misterul.
http://www.youtube.com/watch?v=xwv-DxOPhSc
Ca de obicei, adevarul e undeva la mijloc 🙂 Faza cu anii buni este si miscare de marketing, pentru a “justifica” preturi mai mari dar, in acelasi timp, trebuie luata in considerare. Diferente exista, si mai ales la nivelul inferior al clasificarilor, daca vorbim de Franta. Intr-un an excelent, ai sanse sa gasesti o constanta mult mai mare intr-o regiune per ansamblu. Deasemenea, daca nu ai de gand sa-ti spargi conturile bancare, trebuie sa-ti indrepti atentia catre producatori mai mici. Francezii au o vorba cand o recolta este excelenta: trebuie sa vrei sa faci un vin prost, atunci cand natura iti ofera totul pe tava 🙂 Dar, chiar si la producatorii cu pedigree, constanti in calitate, exista o diferenta intre un an bun si unul mai putin grozav. Asta este realitatea. Din pacate, acesti producatori vor avea preturi prohibitive in anii foarte buni – si aici se invarte toata treaba, de fapt: de finantele pe care esti dispus sa le “arunci” pe anumite vinuri.
Oricum, asa este: pentru un cumparator cumpatat, o solutie foarte buna este sa aleaga nume cunoscute din ani mai putin favorabili si nume mai putin cunoscute din ani foarte buni. De aceea ma intereseaza mult Bordeaux-urile vechi: in anii considerati “mai putin” buni, preturile sunt excelente, comparativ cu ceea ce se intampla acum. Daca te informezi bine si ai si putin noroc, poti gasi vinuri care te vor surprinde extrem de placut 🙂
Ciprian, e pertinenta observatia ta mai ales pentru anii exceptionali.
Mi se pare ca in special Bordeaux-urile nu-si prea justifica preturile din anii astia, comparativ cu alte regiuni. E prea mult marketing in ele. Si nu poti sa stii niciodata cand cumperi un astfel de vin cum a fost depozitata sau transportata sticla decat daca o cumperi direct de la producator…
2010 sigur nu a fost un an bun.
Dar cine stie … poate peste doi ani, Davino scoate ceva capodopere … cu materie prima din toamna asta (si cu mentiunea comerciantiilor :”se produce numai in anii de exceptie”). 🙂
Da, 2010 nu a fost un an bun, la nivel general. Doar ca uneori si micro-climatul regional e important…
micro- marketingul local, national … poate ! 😉
Lasati ca si 2007 s-a anuntat cu surle si trambite ca fiind exceptional, dar vinurile “exceptionale” se lasa inca asteptate. Cred ca la noi problemele zac in alta parte, nu in calitatea mai buna sau mai putin grozava a recoltelor. Daca esti dispus la munca si stii ce trebuie facut in vie, poti scoate vin bun si in ani mai putin favorabili…
Ai perfecta dreptate Ciprian cu ultima fraza. Daca iti vezi de treaba si nu se “prabuseste” cerul in vie, rezultatul e un vin bun, care tine loc in pivnita sau in pahar si de “capodopera”. 🙂