Nu stiu daca poate fi un semn de maturitate gustativa, dar cele mai frumoase surprize ale anului trecut mi-au fost oferite de cateva vinuri albe baricate, unele vinificate in baric – 2006, Pouilly Fumé, Les Champs des Billons, Loire si 2006, Domaine de Ravanès, Le Renard Blanc, Vin de pays des Coteaux de Murviel, altele doar invechite in baric: 1990, Chardonnay-Bründlmayer Kamptal; 1991, Vina Tondonia Reserva, Lopez de Heredia.
Se spune ca fermentarea strugurilor direct in baric – un obicei foarte vechi, practicat de tarani in gospodariile lor – ar oferi o mult mai subtila baricare a vinului, o amprenta mai fina a lemnului, decat cea datorata maturarii in baric, dupa fermentarea vinului in inox. Cele mai cunoscute soiuri de struguri care se vinifica traditional in acest mod sunt Chardonnay-ul in Bourgogne si Sauvignon blanc-ul pe Valea Loarei. Practic, astazi, fiecare tara are cel putin un producator care face astfel de vinuri. In Romania, gasiti vinuri albe vinificate in baric la Prince Stirbey – Feteasca regala Genius Loci si la Domeniile Clos de Colombes – Sauvignon blanc. Atentie insa, cand aceste vinuri sunt tinere, au nevoie de aerare inaintea servirii.
Domaine de Ravanès, Le Renard Blanc 2006, mi s-a parut un vin derutant si plin de personalitate asemeni vinificatorului sau, Guy Benin, cel care cultiva in Languedoc soiuri bordoleze. De data asta, vinul e un assamblage de struguri locali: 80% grenache gris si 20% maccabeu (numit si viura), din vii batrane de peste 70 de ani. E vinificat in baric, unde a fost tinut 12 luni, si apoi imbatranit la sticla.
Nasul e delicat, cu alternante in volute intre floral si citric, miere, sofran, caisa, portocala confiata. Gustul e bogat, cu note minerale, impresii de fenicul si migdale, cu final lung, fructos, citric. Un vin extrem de complex, surprinzator, care mi-a amintit de Vina Tondonia Reserva, Lopez de Heredia.
De fapt, ceea ce m-a atras la acest vin, dincolo de curiozitatea suscitata de renumele producatorului, a fost numele sau : vulpea alba.
Vulpea polara e singura specie de vulpe care isi schimba blana in functie de anotimp: vara e roscata, iar iarna e alba. M-am tot intrebat care sa fie motivul pentru care un vin din insorita Mediterana poarta numele unui animal polar. E posibil ca acest nume sa se datoreze versatilitatii acestui vin si faptului ca e facut din soiul grenache gris, soi specific zonei Roussillion si Cataloniei. Ca si in cazul pinot gris, numele i se trage de la faptul ca vinul produs din acest strugure are irizatii de culoare gri, iar o neatentie in vinificare poate avea ca rezultat chiar un vin de culoare gri. Se spune ca acesta ar fi si motivul pentru care se prefera amestecarea sa cu alte vinuri albe. Desigur, e foarte posibil ca Guy Benin sa fie, pur si simplu, un admirator al vulpii polare. In orice caz, face vinuri bune, nu numai din soiuri bordoleze, ci si din soiurile locale, vinuri cu frumusetea si temperamentul unui animal salbatic care isi stapaneste teritoriul in deplina libertate.
Intotdeauna am sustinut ca Languedoc e o zona mult subestimata, care poate livra vinuri mai putin comerciale poate, dar mult mai surprinzatoare..
Da, e adevarat. Totusi, omul sfinteste locul. Cred ca un oenolog pasionat ca Guy Benin ar putea sa faca vinuri bune in orice zona prielnica vitei de vie…
Sau poate e un admirator al lui Henri Matisse care are o litografie numita “Le renard blanc” 🙂
@ Doamna T
Ceva imi spune ca acest vinificator din Languedoc nu are o parere prea buna despre doamnele voluptoase invesmantate in blana 🙂 Sper, insa, sa-l intalnesc si atunci il voi intreba…
Nu stiu vinurile, ca nu am avut ocazia, dar tare imi place prima fotografie. Are si lumina frumoasa si putin mister: nu imi dau seama din prima ce vad in planul apropiat, nici nu citesc eticheta cap-coada, si nici ca-mi trebuie. Are parfum si atmosfera si aproape ca tine loc de degustare 🙂
Alaturi de text bineinteles …
Monica, multumesc pentru incurajare. A fost un accident fotografic la mijloc 🙂
…cred ca şi tine că “vulpea albă” poate fi o metaforă – care “proiectează” perspectiva versatilităţii vinului alb; iar un autor se poate juca cu aceste potenţialităţi, uneori incontrolabile!
şi ca de obicei: de unde-l cumperi?
Vladimir, din pacate, am baut ultima Vulpe alba a Magazinului La Chambre…
@nu ştiu cum se face că ceea ce povesteşti cu atîta apetit – este consumat din ultimul clondir)
Ultimul clondir are ceva din betia adrenalinica a ultimului tren pe care l-ai prins alergand in gara. Am un prieten drag caruia i-am baut o astfel de ultima sticla si a povestit apoi tuturor ca de suparare, a dormit cateva zile cu sticla goala langa pat, oftand 🙂
Ar mai fi Sole (Chardonnay) Barrique, Theia, Feteasca Alba Visinescu….etc. Avem cateva vinuri albe baricate bune in Romania.
Berbecutio, vinurile albe baricate sunt o experienta gustativa dificila, tributara trairilor si senzatiilor fiecaruia. Probabil ca asa se si explica diversitatea opiniilor si gusturilor cand vine vorba despre ele…
Languedoc poate oferi si vinuri cu adevarat surprinzatoare, dar si multe vinuri despre care poti doar spune ca sunt corecte la pretul cerut.
@Berbecutio, vinurilor noastre albe si baricate le lipseste cu adevarat complexitatea. Sunt bune dar, in acelasi timp, sunt plictisitoare. Sunt curios cum se comporta un Sole la pahar timp de cateva ore sau chiar carafat 🙂
Ciprian, sunt de aceeasi parere cu tine, si referitor la Languedoc, si in ceea ce priveste lipsa complexitatii vinurilor albe baricate romanesti. Probabil ca avantajul Languedoc-ului in fata altor regiuni mult mai celebre ca Bordeaux sau Bourgogne, este extrema diversitate si o libertate mai mare in a experimenta la nivelul vinurilor corecte in pret corect.
@Mona,
totuşi, nu m-aş ataşa astfel decît de oameni…niciodată de un clondir rece şi mai ales, gol!
Omul e întotdeauna cu suflet, plin şi cald…