Sub soarele Macedoniei

Nu stiu altii cum sunt, dar eu n-am incercat sentiment al libertatii mai profund decat acela pe care ti-l da calatoria. Sa te urci in masina si sa pleci, spre locuri pe care nu le-ai vazut niciodata in poze, fara program dinainte stabilit, fara tinte precise, si in masura posibilului, liber de orice fel de asteptari si prejudecati. Sa nu-ti doresti decat sa privesti lucrurile asa cum sunt si sa te opresti acolo unde iti place. E un mod de a calatori pe care nu mi-l permit foarte des, dar pe care l-am incercat in aceasta vara: Turul Macedoniei si un pic de Albania.

Macedonia e un taram al linistii. Drumuri prost semnalizate, dar trainice, si pe care nu te poti pierde. Peisaje de vis. Lacuri de o frumusete pura in lumina diminetii. Munti si lacuri.

In seara in care am ajuns la lacul Ohrid, am observat un fenomen ciudat: talazuri spumoase se rostogoleau domol pe pietris. Ohrid e un lac de munte cu valuri, o balta cristalina si silentioasa dimineata, dar care, seara, aspira sa devina mare. Ador valurile. Le-am privit ca pe un semn de bun venit al Macedoniei si m-am lasat mangaiata de ele. Pentru ca atunci cand calatoresti fara tinta e bine sa stii sa citesti semnele lacurilor, ale florilor si ale pasarilor.

Photo by Nasko

In plus, acest fel de calatorie iti ofera un acces brut, nemediat, la ceea ce e bun sau rau in oameni. Am decis sa lasam hazardul sa-si faca meseria si, cum nu aveam cazare rezervata, am batut la usa primei pensiuni care ne-a placut. Pe terasa din curte, flutura steagul cel vechi, al lui Alexandru cel Mare. N-aveau locuri, dar au vrut sa ne ajute si au sunat la pensiunea vecina. Asa l-am cunoscut pe domnul Pop, medic veterinar la Ohrid si am avut parte de o mostra de ceea ce inseamna ospitalitate in Macedonia. Omul s-a oferit sa mearga cu noi sa ne arate unde sa parcam masina si a insistat sa ne ajute la caratul bagajelor. La intoarcere, doamna ne astepta cu cafele pe terasa. Ne-am asezat la taclale. Nu stiu in ce moment au aparut sticlele de rachie. Productie proprie din strugurii, ne-a asigurat domnul Pop. O “motorina” cu o usoara urma de anason, menita sa dezlege limbile, probabil una dintre cele mai bune rachii home-made pe care le-am gustat. Am oferit si noi la schimb, rachie de caise, tot productie proprie. Asa am aflat ca strabunicul domnului Pop a fost cofetar in Romania, inainte de a se retrage, inapoi acasa, la Ohrid. Am vorbit mult si despre vinurile macedonene. De altfel, la plecare, am primit cadou o sticla de vin Popova Kula, Temjanika, soiul preferat al gazdei noastre. Ne-a fost extrem de greu sa ne despartim de Ohrid…

Photo by Nasko

In Macedonia, frumusetea locului alimenteaza frumusetea oamenilor. Nu ai cum sa nu zambesti, cand te trezesti de dimineata cu seninatatea de azur a lacului in fata ochilor, cu sufletul imbibat de frumusete. Macedonenii din Ohrid mi s-au parut niste oameni extraordinari. Si pot sa spun acelasi lucru si despre vecinii lor de peste lac, albanezii. La trecerea granitei in Albania, ofiterul vamal ne-a zambit si ne-a spus: “Ce face, romanescu ?” Dar despre Albania, cat si despre vinurile Macedoniei,  intr-o alta poveste…

11 Comments

Filed under jurnal de călătorie

11 Responses to Sub soarele Macedoniei

  1. foarte frumoasa povestea “libertatii “tale, am savurat si poze si cuvinte!

  2. Borce

    In plus, macedonenii au si o muzica faina …aici e un exemplu de cantec vechi …
    http://www.youtube.com/watch?v=JOVLyYJyJ9I&feature=related

  3. Pe data de 2 septembrie 2009 treceam cu mașina granița macedoneană dinspre bulgari…Traseul nostru a fost Skopjie, Bitola, Prilep, Lacul Prespa, apoi am trecut muntele și am rămas la Ohrid 3 zile…desigur, apoi Albania, pe ruta: Corce, Gjrokaster, Sarande, Buthrint, Berat, Vlore, Tirana, Elbasan — peste tot locuri minunate, cu oameni blajini, ospitalieri, săritori etc. Totul a durat pănă în 13 septembrie. Dar aș fi vrut să dureze o veșnicie…sau în orice caz, mai mult decît a fost. Dar urmează Nordul Albaniei…Zona din jurul capitalei Skopjie este înfrumusețată de monumente bizantine, pe care le recomand…Am făcut o sumedenie de foto, pe care le recomand celor care doresc să ajungă prin acele locuri, care trebuie văzute măcar o dată în viață:

    Macedonia:
    http://picasaweb.google.ro/vbulat/MacedoniaPelerinaj2009

    Albania:
    http://picasaweb.google.ro/vbulat/ALBANIA2009

    Aștept comentariile tale despre Albania. Despre vinurile lor nu prea ai ce spune, noi am băut p-acolo doar grecești)))

    • Sunt foarte frumoase pozele tale, iti multumesc ca le-ai impartasit cu mine. Mi-au facut o mare pofta de calatorie. Constat ca mai sunt inca locuri in Macedonia si Albania pe care trebuie sa le vad, dar intotdeauna e bine sa ai un motiv pentru care sa te intorci…

      • Fără îndoială”! Sunt încă foarte multe de văzut în Macedonia, precum și în Albania. Albania este un tărîm care m-a vrăjit…recunosc că Ismail Kadare a avut o mare influență asupra mea, precum Brodsky în cazul Veneziei…Mă rog, chestiuni de gust, afinități, ”scurt-circuitări” etc.

  4. P.S. și mai revezi prima propoziție: ”Nu stiu altii cu sunt…”, în loc de ”Nu stiu altii cum sunt”)

  5. multumesc, citit pe fuga, placut. multumeste-i si tu lui Aaron ca ti-a facut reclama pe Facebook 😉

    ps: nu am avut sansa sa ajung in Macedonia, dar e pe lista mea lunga :D, dupa Georgia, Slovacia si Muntenegru. In schimb, am si eu o melodie macedoneana preferata
    [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=AHKVLko9SXQ]

    • Asa o sa fac :).
      Stiu melodia asta, e printre cele mai cunoscute melodii populare din Macedonia. Am cumparat si noi mai multe cd-uri cu muzica si le-am ascultat pe loc. Pe drumurile lor de munte, inconjurati de lacuri si creste, mi s-a parut ca melodia asta suna extraordinar…

Leave a Reply to olahus Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.