Odata cu primele raze de soare la geamul meu, ca intr-o halucinatie, narile imi freamata si incep sa simt mirosul marii. Astea sunt zilele in care imi doresc sa fug din Bucuresti, macar pentru un week-end. Dar cum fuga nu este intotdeauna posibila, ma multumesc cu teleportarea. Solutia din aceasta saptamana: sa musc din soarele Siciliei, captiv intr-unul din vinurile atat de cantate si povestite de Homer, Tucidide, Tacit sau marele Virgiliu…
Daca nu stiati, Sicilia e teritoriul italian cu cea mai mare suprafata pe care se creste vita de vie, iar in ultimii ani, autoritatile locale au dezvoltat o politica de revalorizare a soiurilor siciliene de strugure: Nero d’Avola, Nerello mascalese, Inzolia, Catarratto, Carricante, Grecanico. Dintre soiurile internationale, in Sicilia se cultiva mai ales Chardonnay, Cabernet Sauvignon, Sangiovese si Syrah. Dar, desi cele mai cunoscute vinuri siciliene sunt rosii, 90% din productia de vin sicilian o reprezinta vinul alb.
Asa ca am ales si eu un vin alb: DonnaFugata, Anthilia, 2007, un cupaj in proportii egale din doua soiuri de struguri sicilieni Catarratto si Inzolia. Catarratto este strugurele cel mai frecvent intalnit in Sicilia si sta la baza celebrului vin licoros sicilian, Marsala. Acest strugure dezvolta un vin cu arome citrice, lamaie, nectarina sau aroma de piersica. Inzolia e considerat cel mai bun soi de strugure sicilian, datorita aromelor sale fructate si florale, care dau vinului personalitate. Unii specialisti sustin ca acest strugure ar proveni din Franta si ar fi fost apoi implantat, de catre normanzi, in Sicilia, Sardinia si Insula Elba. Inzolia se cultiva si in regiunea Toscana, unde este, insa, cunoscut sub numele de ansonica.
Trebuie sa marturisesc ca vinul m-a atras datorita numelui, Donnafugata, este si numele unui castel sicilian aflat langa Ragusa, acolo unde se petrece actiunea din Ghepardul lui Tomaso di Lampedusa. DonnaFugata Anthilia mi s-a parut un vin armonios, dual, o subtila combinatie de note citrice si miere, aflate intr-o permanenta alternanta. Are o culoare stralucitoare, aurie cu tente verzui si, din pacate, un usor perlaj. La deschidere, o intensa aroma de citrice, lamaie, apoi tuse nu foarte pregnante de miere. La gust, o lamaie vibranta, lime, si o foarte vaga nota minerala, apoi, miere. Un final lung, fresh, de lamaie foarte coapta. Un vin care se asociaza excelent cu fructe de mare si care a facut cinste sepiei umplute cu un cocktail de fructe de mare, ciuperci si ghimbir, alaturi de care a fost servit.
De aceasta data, bucatarul, care a facut si pozele, a fost de-a dreptul fermecat de eticheta si foarte placut impresionat de vin.
Oare cat din decizia de a cumpara o sticla de vin, poate fi inspirata de portretul unei femei aflat pe eticheta ?
