Din când în când, pe lângă vinurile pe care le descoperi şi le bei, ai şansa să-i cunoşti şi pe oamenii din spatele lor. Şi deşi îmi place în mod necondiţionat vinul trebuie să mărturisesc că descoperirea oamenilor e lucrul care mă interesează cel mai tare. Îmi plac degustăriile la care cineva îţi reaminteşte că vinul este mai ales expresia unui timp (anul de recoltă) şi a unui loc (parcelă, podgorie), înainte de a fi un brand sau o afacere. Îi plasez pe aceşti oameni într-un nimb de nebunie fericită, în sfera romantică a celor care fac lumea să pară mai bună şi adeseori îi invidiez.
Am o afecţiune specială pentru syrah-ul din 2003, primul vin de la Nachbil pe care l-am descoperit. De-a lungul anilor, am avut şansa să beau mai multe sticle din 2003, mai bine sau mai prost păstrate, dar conţinutul mi-a lăsat întotdeauna senzaţia că gust esenţa radioasă a fructului, că e făcut chiar din seva aia lipicioasă care se scurge din boabe când le zdrobeşti între degete.
Săptămâna trecută, l-am redegustat cu ocazia primei verticale de syrah din podgoria Nachbil care a fost organizată la Bucureşti : 2003, 2008, 2009, 2011 şi 2012. Mi-au plăcut în special vinurile din 2003 şi 2008. Pe acesta din urmă l-am surprins într-un moment de intensă expresivitate. Practic toţi cei prezenţi la masă au putut identifica câte o aromă: piper, scortişoară, cardamon, anason, tei, mărar, druşaim.
De altfel, domnul Johann Brutler ne-a spus cu simplitate că, abia după o experienţă de 50 de ani cu acest soi plantat de el la Beltiug, în 1999, o să poată spune că a făcut “cel mai bun syrah”. Eu mă bucur că i-am putut experimenta pe primii zece şi îi aştept cu încredere pe următorii 40.
Deşi poate ne-am imagina că Satu Mare e o zonă de climă nepotrivită culturii viţei de vie, prin poziţionarea sa nordică, în realitate e un microclimat favorabil vegetaţiei de climă mai caldă. În Beltiug, se cultivă viţă de vie din secolul al XIII-lea, iar crama Nachbil de la Beltiug are 300 de ani. De altfel, dacă e ceva ce mă uimeşte în raportarea noastră la nemţii e tocmai prejudecata românească, adânc înrădăcinată, potrivit căreia nemţii sunt băutori şi producători de bere, deşi am putut vedea cu ochii noştri vreme îndelungată platourile transilvane cultivate cu viţă de vie şi motive grafice specifice decorând bisericile săseşti de la Biertan pănâ la Bălcaciu.
Crama Nachbil are 23 de hectare pe rod şi începând cu anul 2011, s-a orientat către producerea de vinuri care să exprime cât mai fidel caracteristicile locale, în condiţii bio, fără drojdii selecţionate. Aceste vinuri sunt greu de făcut, pentru că depind foarte mult de voinţa adesea impredictibilă a naturii, dar cred că în epoca noastră obsedată de tehnică, trebuie să existe şi din acei care să ne aducă aminte că vinul este o alchimie a celor patru elemente: pământul, vântul, apa şi focul. Iar cei care îşi fac timp ca să pândească misterul vinului sunt fericiţi.