Tag Archives: Romania

ProWein Blitzkrieg

Mi-am dorit mult să ajung la ProWein şi le mulţumesc pe această cale prietenilor care mi-au facilitat această aventură. Cred că, pentru oricine vrea să înţeleagă piaţa vinului, experienţa unui târg de talia ProWein e capitală, în aceeaşi măsură în care o degustare cu vinuri de 98-99 de puncte Parker ar fi necesară tuturor celor care vor să-şi calibreze gustul în puncte.

De ce ProWein ?

Spre deosebire de alte târguri, ProWein e dedicat exclusiv specialiştilor din industria vinului şi nu acceptă alte tipuri de vizitatori. Se spune că ar fi unul dintre cele mai profesioniste şi mai bine organizate târguri de vin şi, de aceea, eram foarte curioasă să văd cum arată aşa ceva.

Ajuns la ProWein, cel mai greu lucru e să decizi la care dintre cele aproximativ 3300 de standuri vrei să te opreşti. Iniţial m-am gândit la vinurile care îmi sunt inaccesibile în România, dar lista s-a dovedit mult prea lungă 🙂 Aşa că, m-am rezumat să cercetez soiurile preferate: riesling şi pinot noir şi, pe ici pe colo, câteva vinuri din zone precum Georgia, Turcia, Israel, Noua Zeelandă şi desigur Languedoc.

Pentru că mi-am petrecut mult timp cu rieslingul de rhin, ţin să spun că am fost extrem de surprinsă de ospitalitatea, căldura şi deschiderea cu care am fost primită în hala Germaniei, cea mai aglomerată de la acest târg. Am fost încântată de curiozitatea şi interesul cu care expozanţii din Germania m-au ascultat vorbind despre vinurile din România. De altfel, trebuie menţionat faptul că ProWein e un târg dedicat pieţei germane, motiv pentru care, în fiecare stand – indiferent că era vorba de Turcia, Georgia, Israel sau Franţa – era cel putin un vorbitor de germană, iar toate seminariile organizate în cele trei zile ale expoziţiei s-au ţinut în limba germană.

Mi-ar fi plăcut ca standul României să arate ceva mai bine, şi să conţină, aşa cum au avut ceilalţi expozanţi – fotografiile o mărturisesc – şi ceva elemente de identificare natională. Fundalul alb şi vitrina din pal mi s-au părut neinspirate şi, în ziua sosirii la ProWein, mi-a fost greu să-l descopăr printre celelalte standuri mult mai colorate şi mai atrăgătoare.

Dincolo de asta, am plecat de la ProWein cu visele împlinite şi cu aşteptările confirmate. Despre câteva dintre vinurile descoperite aici voi povesti  în curând.

3 Comments

Filed under poveştile Monei

Cata nostalgie sta cu noi la masa ?

Nostalgia aromelor si a gustului au fost exploatate artistic de catre Proust, iar genialitatea operei sale, consta, pentru mine, in descoperirea efectului madelenei. M-am gandit adesea, ca poate motivul pentru care n-am plecat din Romania, atunci cand mi s-a oferit ocazia, e acela ca stiam, in mod inconstient, ca mirosul aerului din satul meu de munte si al rosiilor din gradina bunicii o sa ma bantuie si o sa ma cheme mereu acasa. Din pacate, am din ce in ce mai multi prieteni care au plecat, si mai mereu, cate o usa deschisa care ma asteapta. Preliminariile sunt intotdeauna aceleasi. Raspunsul la intrebarea “Ce vrei sa-ti aduc din Romania?”, ar putea fi un studiu de caz, pentru profilul psihologic al unei generatii, si de ce nu, pentru brandul de tara. Poate ca intrebarea pe care ar trebui sa ne-o punem ca sa ne intelegem mai bine, ar trebui sa fie: “Ce ti-ar lipsi daca ai pleca din Romania ?”

Imi aduc aminte cu nostalgie, de prima mea intalnire, la Viena, cu prietenii plecati, si care veneau din America. Camelia ne-a spus: “Nu ne lipseste nimic aici, dar n-ai vrea sa-mi aduci niste Eugenii ?”. Se pare ca am o vocatie de mare traficant international. Am transportat eugenii la Viena, ciocolata cu rom la Amsterdam, icre si cimbru la Berlin, varza murata la Anvers si, ultima data, telemea de oaie si seminte de dovleac la Zurich. Si desigur, eterna, extraordinara si mereu dorita “slibovita”. Pana acum, nici un prieten n-a vrut sa-si stinga dorul de Romania cu o Feteasca neagra, ceea ce poate spune destul despre raportul romanilor cu vinul. In ajunul Craciunului, pe aeroportul din Bruxelles, conversatiile in romana, la rotativa bagajelor, erau o variatie libera pe tema “Stai draga linistit, am congelat bine sarmalele, nu s-au dezghetat !”. Jenata, a trebuit sa recunosc ca, desi mie nu prea imi plac sarmalele, un Craciun fara mirosul de sarmale in cuptor, nu este un Craciun adevarat. Si ca fericirea luminoasa a Craciunurilor copilariei nu poate fi recreata in memorie, decat de mirosurile imbietoare de atunci. Probabil ca asa se explica de ce, intr-un 25 decembrie, la Anvers, am gatit impreuna cu Irina, cele mai bune sarmale pe care le-am mancat in viata mea.

Ma gandesc uneori, cat de greu trebuie sa le fie celor care emigreaza, mai ales din perspectiva nostalgiilor culinare, caci de ele te lovesti in mod inevitabil, in fiecare zi, si as vrea sa aflu care e secretul reconcilierii cu ele. Cum sa pacalesti micuta Romanie nelinistita pe care o porti mereu cu tine, cum sa o faci sa-si gaseasca linistea ?

5 Comments

Filed under poveştile Monei