Vinul de dinaintea chimiei

Foarte multă lume mă întreabă dacă există vin fără sulfiți, în afară de cel pe care îl produci singur pe lângă casă. Există de ani buni un trend să-i spunem naturist, în toate domeniile, de la cosmetice și haine, la mod de viață, iar în domeniul băuturilor, berea are cel mai avansat marketing. Berile artizanale și cele “sst, nepass…”, adică de pe vremea când Pasteur nu se născuse sunt pe val.

Dar vinul ? Există vin natural, fără sulfiți ? Ați auzit de el, ați băut așa ceva sau credeți că ați băut ?

Ei bine, există. Și mă bucur să scriu că am descoperit un vin artizanal, fără sulfiți și fără alți adjuvanți, care mi-a plăcut.

Pivnițele Theodoros sunt o cramă mică (1 hectar), lansată pe piața în ultimii ani ca un experiment. Vinul pe care îl produc este un blend aproape în proporții egale, de fetească neagră, negru de drăgășani și novac. Strugurii sunt culeși împreună și vinificați spontan, fără drojdii selecționate în butoaie de stejar de 500 de litri. Vinul este ținut doi ani în baric înainte de a fi îmbuteliat, nu este filtrat și nu are sulfit adăugat. Viile sunt plantate într-un sol neexploatat în ultimii 30 de ani, bogat în prundiș, fertilizat cu compost vegetal și îngrijit exclusiv manual, fără a fi ierbicidat, în zona Valea Dârjovului.

Am degustat vinul din 2017, un blend de fetească neagră, negru de drăgășani și novac, după aproximativ 4 luni în baric. Vinul are o culoare superbă, strălucitoare și un nas intens de fructe roșii și mușchi de pădure, are aciditate bună, un gust rotund, preponderent fructat și un final lung cu o notă ușor minerală. Vinul mai trebuie să stea în baric, dar ceea ce m-a impresionat din prima, este alcoolul bine integrat, gustul extrem de curat și finalul lung.

Ceea ce trebuie să știm despre vinul fără sulfiți este că acesta trebuie stocat în condiții stricte de temperatură, la 6-10 grade și transportat în aceleași condiții. E unul din motivele pentru care vinul natural, nesulfitat e scump și rar.

Vinul Pivnițele Theodoros e fabricat cu tehnologii similare celor de acum 200 de ani, iar, o întoarcere în trecut e întotdeaună benefică atât pentru inspirație cât și pentru a înțelege că vinul făcea parte dintr-un ritual al vieții cu sensuri profunde, în vremurile în care munca manuală producea satisfacții și dădea sens vieții într-un fel pe care noi astăzi nu îl mai percepem.

Cred că e important să existe și această nișă, mai ales atunci când vinul rezultat e de calitate. Pentru că din punctul meu de vedere, în domeniul vinului calitatea este atributul care primează. Iar să produci un vin natural, de calitate, fără alți adjuvanți, drojdii selecționate și sulfiți e o muncă grea și de durată care merită respectul nostru.

Întrebarea pe care mi-o pun mereu, de fiecare dată când vine vorba de produse din ingrediente naturale, fără adjuvanți, sulfiți etc. este în ce măsură putem vorbi de produse benefice pentru sănătate în cazul băuturilor care conțin alcool. Vinul e special, tocmai datorită acestui aspect. Și cred că nu trebuie să fim ipocriți. Bem din plăcere, nu pentru a fi mai sănătoși, iar un produs de calitate făcut cu atenție, garantează aceea plăcere gustativă, aceea vibrație care ne strânge pe toți în jurul vinului. Calitatea vinului garantează buna dispoziție, starea de bine, convivialitatea, dar nu promite mai mult de atât. Îmi place să cred însă, că vinul e benefic pentru sănătate, într-un mod mai misterios și mai profund, prin legăturile pe care le mediază între oameni, dar și între terestru și divin.

4 Comments

Filed under vinuri rare

4 Responses to Vinul de dinaintea chimiei

  1. excelent comentariul tău! un eseu în toată regula, pledând pentru „naked wine”, după expresia celei care a și scris o carte întreagă despre asta, alice feiring (DaCapoPress, 2011)! dar mă întreb: dacă e făcut ca vinul de casă, cine s-ar arunca să-l cumpere, dacă prețul lui este exorbitant, iar unii bătrîni de pe la noi chiar știu să îl facă; mai ales că pomenești de tehnologia de acum 200 de ani! dar oare aceasta s-a schimbat prea mult față de momentul anterior celor 200 de ani, pomeniți de tine? și da, vinul, pentru mine personal, este de maximă plăcere:-))

    mi-e drag să te cetesc din nou pe blog!!!

    • Mona

      Eh, Vladimir, este și nu este ca vinul de casa. Faptul ca sta 2 ani in baric ii da structura necesară care îl diferențiază. Nu cred ca își permite multă lume sa produca 1000 de litri și sa-i vegheze 2 ani. Pe de alta parte pretul e mare, dar nu atât de mare in comparație cu pretul mediu al vinului premium românesc.Iar tehnologia e din ce in ce mai performanta in a înlocui atât mâna omului cât și strugurele. Dar sa nu fim pesimiști.
      Mulțumesc pentru ca ma citești…

  2. Daniel Duica

    Articolul este frumos cu doua mici exceptii:
    1. Baric = 225 litri. 500 litri = Bute/butoi de stejar.
    2. Afirmatia de pe eticheta ca vinul nu contine sulfiti este falsa. Poate vinul nu contine sulfiti adaugati 😉

    • Mona

      Bună ziua. Vă mulțumesc pentru observație. Eu am respectat ce mi-a spus producătorul- vinifică în butoi de 500 litri și apoi păstrează vinul în baric de 300 de litri. Am păstrat diferența dintre butoi și baric în text fără să insist 🙂

Leave a Reply to Vladimir Bulat Cancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.