Best… money can buy

Zilele trecute la o degustare de vin un comesean m-a întrebat la ce serveşte cursul de oenologie şi dacă acest tip de curs l-ar putea ajuta în alegerea celui mai bun vin şi al celui mai bun raport calitate–preţ. În ceea ce mă priveşte, consider că „cel mai bun raport calitate-preţ” ţine foarte mult de suma pe care eşti dispus să o cheltuieşti pentru satisfacerea unui anume gust.

Lumea vinului nu este una democratică iar vinul nu este şi nici nu va fi vreodată un produs popular, care se adresează oricui, oricând şi oricum. Înţelegerea vinului presupune efort individual, iar un curs de oenologie este doar punctul de plecare al investiţiei în domeniul vinului. În plus, cu cât bei mai multe vinuri, cât mai diferite, vei ajunge la un moment dat să înţelegi că acest faimos raport calitate/preţ se circumscrie sferei subiective a propriului tău gust, format prin lungul şir de vinuri mai bune sau mai proaste pe care le-ai băut. Degustarea unui vin mi se pare mai degrabă un exerciţiu care ţine de viaţa ta spirituală, de cultura în care ai crescut şi de felul în care ai învaţat să miroşi lumea din jurul tău, de miresmele îndrăgite sau detetstate ale copilariei tale, iar vinul este într-un fel un produs unicat, actualizat de fiecare dată prin prisma celui care îl degustă. Din acest motiv, evaluarea şi notarea vinurilor este o activitate atât de controversată.

Un bun raport calitate/preţ e o noţiune la fel de subiectivă, pe cât de diferite sunt gusturile oamenilor, pentru că presupune să primeşti de banii pe care îi ai în buget un vin care să corespundă aşteptărilor tale gustative. Iar ca acest raport să nu rămâna o abstracţiune ar trebui să-i căutăm şi să-i cultivăm pe cei care ne împărtăşesc gusturile. Niciun curs de oenologie nu poate înlocui discuţiile fecunde din jurul unui vin pe care îl împarţi cu prietenii, dar un astfel de curs te-ar putea ajuta în înţelegerea diferitelor stiluri de vinificaţie, în decodarea „argoului” în care se descrie vinul, în raportarea coerentă la ceea ce se consideră a fi un standard: clasa vinurilor bune.

Dar du asta, pe mai departe, fiecare pleacă pe drumul lui către Matterhorn, Mont Blanc, Everest sau – de ce nu ?- Mont Ventoux.

4 Comments

Filed under poveştile Monei

4 Responses to Best… money can buy

  1. Sunt de acord ca degustarea vinului e un exercitiu spiritual, legat de cultura in care ai crescut si de amintirile senzoriale.

    La fel e degustarea cafelei, a berii, a uleiului de masline, a coniacului, a scotch-ului …si in general a oricarui produs alimentar. Sincer, nu vad de ce degustarea vinului este atat de diferita in sine, astfel incat sa presupuna un efort intelectual/senzorial mai mare.

    Orice produs are pasionatii sai; adevaratii espressomani isi fac cafeaua cu exact 2 mm de spuma, in cecute preincalzite de 35 ml, cu cafea rasnita cu exact 8 minute inainte… asta nu inseamna ca (virgula) cafeaua nu e un produs democratic, si e nevoie de un curs si diploma ca sa o intelegi.

    Vinul este un produs democratic si accesibil oricui il doreste, si marturie stau milioanele de tone de vin baute cu placere si fara fasoane inutile, de-a lungul timpului.

    Sincer, nu inteleg aceasta aura de fals “mister”, “spiritualitate” si “cabalism” care inconjoara vinurile, mai ales cele bune (si spun asta in calitate de iubitor al vinurilor). Daca eu vreau sa beau un Volnay 2001 langa o paine cu zacusca, nimeni din lume n-o sa ma convinga ca am comis un sacrilegiu, si actul meu e lipsit de “spiritualitate”.

    Cei care activeaza in piata vinului ar trebui sa se mai uite si la alte industrii (whisky, rom, etc.), a caror piata, consum si calitate e in crestere, in ciuda (sau tocmai datorita) lipsei de aroganta si “spiritualitate”.

    In rest sunt de acord cu tine despre RPC: numai eu stiu cat am in buzunar, si daca e mult sau putin. Poate azi e mult, si maine e ..deloc 🙂

  2. Doamna T

    Ne-ai putea da un exemplu de un astfel de raport calitate/pret din perspectiva gustului tau.

    • Mona

      Sigur. Din punctul meu de vedere cel mai bun raport calitate pret il are rieslingul de rhin. Din pacate, e un vin greu de gasit in Romania.
      Daca vorbim de vinuri rosii, poti gasi cateva vinuri de Bordeaux foarte bune : Chateau Malescasse 2010, 85 de lei la Ethic Wine, Demoiselle de Sociando Mallet, 73 de lei la Carrefour Baneasa, Chateau La Gorce, 48 de lei la Ginger…

Leave a Reply to Mona Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.