Făcând planuri pentru Goodwine – experienţa m-a învăţat că la orice târg de vinuri, mai mare sau mai mic, trebuie să fii pregătit – am aruncat o privire pe lista vinurilor pe care aş vrea să le degust. Am remarcat doua tendinţe: apariţia vinurilor dulci româneşti şi o ofensivă a vinurilor din Cabernet sauvignon.
Nu ştiu dacă verile fierbinţi şi toamnele din ce în ce mai lungi stau la baza deciziei de a produce vinuri dulci sau la mijloc sunt considerente de marketing, dar cred că aceste vinuri sunt binevenite. Mă refer mai ales la Rieslingul de Rhin Late harvest 2010 de la F’autor – care se găseşte acum şi la Bucureşti – şi la Dessert 2011 de la Stirbey.
Rieslingul de Rhin de pe malul Prutului e un vin cu tipicitate de soi şi cu o expresie aromatică asemănătoare Rieslingului din Mosel, fără să aibă însă, din păcate, şi aciditatea vie a rieslingurilor germane. Desset de la Stirbey are aciditate bună şi aromele pure ale tămâioasei din Drăgăşani -trandafir şi busuioc. De la lansarea lui pe piaţă, abia aştept momentul de a-l servi alături de o îngheţată de busuioc.
În ceea ce priveşte cabernet sauvignon-ul, în acest an, la Goodwine, veţi avea ocazia unei degustări ad-hoc a unui număr impresionant de vinuri făcute din acest soi de strugure: Cuvée Alexandru 2007, Serve ; Soare 2007, Vinarte; Cabernet Rezerva 2008, Prince Stirbey; Cabernet Sauvignon, Anima 2008, Aurelia Vişinescu; Cabernet Alira 2010.
Mai tinere sau mai mature, proaspete şi zvelte, mai austere sau mai extractive, din regiunea Dealu Mare, din Drăgăşani sau din Dobrogea, ceea ce este de remarcat e că sunt toate vinuri bine făcute. Nici una dintre aceste sticle nu merită deschisă acum, ci după încă ceva ani de stat în pivnită, dar e un bun prilej de a vă calibra gusturile şi a compara aceste vinuri cu cele pe care le cunoaşteţi deja.
vinurile de la F’Autor (cu profilul proprietarului), mi-au atras de ceva timp atenția, dar acesta Rhein Riesling mi se pare supraevaluat ca preț, l-am văzut la prețul de 60 de lei, ceea ce-l face deja greu accesibil pentru cei care vor un astfel de vin la fiecare masă, de seară să zicem…
Vladimir, e adevarat. Dar acest riesling nu e genul de vin pe care sa-l poti bea in fiecare seara la masa. E un vin demi-dulce, cules cand strugurii au fost atacati de botrytis, destinat unor ocazii mai speciale. M-a surprins placut tipicitatea de riesling de Rhin pe care n-am mai intalnit-o pana acum la nici un alt vin produs in Romania. E un pas inainte.
Aciditate 6 la 200 de grame de zahar e ok?
Rieslingul e bun, daca insa costa cat zice Vladimir mai sus, mergem in Germania.
Sau erau 400 de zahar? Nu-mi amintesc exact.
Mihai, nu cred ca vei gasi riesling late harvest botrytizat in banii astia. Doar riesling kabinett si spatlese.
“Dessert de la Stirbey are aciditate bună şi aromele pure….”
Acum că s-a încins aşa discuţie în jurul acestui vin, chiar că mă duc să-l cumpăr! Merg pe gusturile Monei)
Multumesc, Vladimir. Poti degusta toate vinurile F’autor la Goodwine saptamana viitoare. Iti recomand si rieslingul sec care insa e mai tanar si are nevoie de aerare ca sa poti savura aromele de fan si flori.
Cred ca Mihai vorbea de Stirbey iar Mona de F’autor. 🙂 Cred ca daca gura ta iti zice ca e echilibrat, numerele nu conteaza. Insa nu zic ca e echilibrat, sincer nici nu-l mai tin minte. 🙂
Sorin, e posibil sa fie intradevar o confuzie 🙂
Oricum, legat de aciditate, cred ca felul in care fiecare dintre noi o percepe e mult mai intim decat felul in care percepem celelalte caracteristici ale vinului : zahar, alcool, arome… De exemplu, mie imi plac vinurile cu aciditate ridicata, dar stiu o gramada de lume care le considera “acre”. De gustibus.